Loans repayment-term claim time-barred; principal appeal inadmissible, incidental appeal moot, appellate ruling final.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the principal appeal as inadmissible and held that the incidental appeal became moot, thereby upholding the appellate decision (which had admitted the limitation defense and dismissed the claim as time-barred) as final. The underlying dispute involved a claim to set a repayment term for loans, brought under Article 2162 of the Civil Code, which mandates that such a request be resolved under the summary procedure for interim orders (ordonanță președințială). The court reasoned that under Article 1000(1) of the Civil Procedure Code, judgments in such proceedings are subject only to appeal, and per Article 483(2) second thesis, appellate decisions in cases where first-instance rulings are appealable only are not subject to recourse; consequently, the appellate decision was final and not open to challenge, applying the principle of legality of appeals (Article 457 CPC).
Legislator headnote
AI generatedart. 2162 alin. (3) C. proc. civ, art. 2162 alin. (3) C. civ, art. 1000 alin. (1) C. proc. civ, art. 2162 C. civ, art. 248 alin. (2) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Loans repayment-term claim time-barred; principal appeal inadmissible, incidental appeal moot, appellate ruling final: The underlying dispute involved a claim to set a repayment term for loans, brought under Article 2162 of the Civil Code, which mandates that such a request be resolved under the summary procedure for interim orders (ordonanță președințială). The court reasoned that under Article 1000(1) of the Civil Procedure Code, judgments in such proceedings are subject only to appeal, and per Article 483(2) second thesis, appellate decisions in cases where first-instance rulings are appealable only are not subject to recourse; consequently, the appellate decision was final and not open to challenge, applying the principle of legality of appeals (Article 457 CPC).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe substantive provision triggering the ordonanţă preşedinţială procedure for the restitution-term claim, which determined the applicable appeal route.
Procedural rule applied to establish that the judgment was subject only to appeal, thus final and not appealable by recourse.
Used to classify the appellate decision as definitive, being given in appeal without right of recourse.
Enshrined the principle of legality of appeal routes, preventing recourse beyond those provided by law.
Supporting procedural rule that excludes recourse where first-instance decisions are subject only to appeal.
Full text
Acţiune în stabilirea termenului de restituire a împrumutului întemeiată pe dispozițiile art. 2162 din Codul civil. Soluţionarea cererii potrivit procedurii prevăzute pentru ordonanţa preşedinţială. Inadmisibilitatea căii de atac a recursului
Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Căile extraordinare de atac. Recursul
Index alfabetic: Ordonanţă preşedinţială
Obligația de restituire
Contract de împrumut
Recurs
Principiul legalităţii căilor de atac
Hotărâre definitivă
Inadmisibilitate
C. civ., art. 2162 alin. (3)
C. proc. civ., art. 457 alin. (1), art. 483 alin. (2) teza a II-a,
art. 634 alin. (1) pct. 4, art. 1000 alin. (1)
Potrivit dispozițiilor art. 2162 alin. (3) C. civ., cererea pentru stabilirea termenului de restituire se soluţionează potrivit procedurii prevăzute de lege pentru ordonanţa preşedinţială, iar conform celor ale art. 1000 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanţa este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
În cazul în care prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat stabilirea unui termen pentru restituirea împrumuturilor acordate de reclamant pârâtei, fiind invocate prevederile art. 2162 C. civ., hotărârea pronunțată în soluționarea apelului este definitivă de la pronunțare, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1617 din 22 iunie 2023
Prin cererea din data de 14.10.2021 înregistrată la Judecătoria Cornetu, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să stabilească un termen pentru restituirea împrumuturilor acordate de numitul C. pârâtei.
În cererea de chemare în judecată s-a precizat că reclamantul A. acționează în nume personal și în calitate de reprezentant al reclamanţilor D., E., F., G. și H., toți fiind moștenitori ai defunctului C.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1582 din Vechiul Cod civil şi art. 2162 din Noul Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 6175/12.11.2021 pronunțată de Judecătoria Cornetu a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.
Prin sentința civilă nr. 3897/22.12.2021 pronunțată de Tribunalul Ilfov, Secția civilă, în dosar nr. x/1748/2021, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții A., D., E., F., G. și H., toți aceștia fiind reprezentați de primul reclamant A., și s-a stabilit un termen de 10 luni de la comunicarea hotărârii de restituire pentru ca pârâta să restituie reclamanților sumele restante rezultate din împrumuturile acordate de reclamantul C. cu titlu de împrumut pârâtei, în perioada 07.03.2011-23.01.2012, astfel cum rezultă din contractele de împrumut din 07.03.2011, 20.04.2011 și 23.01.2012.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta S.C. B. S.R.L.
Prin cererea de apel s-a solicitat și repunerea în termenul de declarare a căii de atac în condițiile art. 186 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. pe motiv că reprezentantul legal al societății a fost în imposibilitate de a lua cunoștință de citarea în proces, fiind plecat din țară.
Prin decizia civilă nr. 1734 A din 17 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secția a IV-a civilă, a fost admisă cererea de repunere a pârâtei S.C. B. S.R.L. în termenul de formulare a cererii de apel. A fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva Sentinţei Civile nr. 3897/22.12.2021 pronunţată de Tribunalul Ilfov, Secţia civilă în dosarul nr. x/1748/2021, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A., D., E., F., G. prin A., H. A fost schimbată în tot sentinţa, în sensul că a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi respinsă ca prescrisă acţiunea.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs principal recurentul-reclamant A. şi recurs incident recurenta-pârâtă B. S.R.L.
Recurentul-reclamant a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Recurenta-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului.
Recurenta-pârâtă a formulat recurs incident la considerentele deciziei atacate.
La termenul de judecată din 22 iunie 2023 Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (2) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului şi a reţinut următoarele:
Analiza excepţiei inadmisibilităţii căii de atac este prioritară întrucât, pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.
Înalta Curte reţine că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat stabilirea unui termen pentru restituirea împrumuturilor acordate de reclamant pârâtei, fiind invocate dispoziţiile art. 1582 din Vechiul Cod civil şi art. 2162 din Noul Cod civil.
Potrivit art. 2162 alin. (3) din Noul Cod civil, cererea pentru stabilirea termenului de restituire se soluţionează potrivit procedurii prevăzute de lege pentru ordonanţa preşedinţială.
În Codul de procedură civilă procedura ordonanţei preşedinţiale este reglementată prin dispoziţiile art. 997-1002 C. proc. civ.
Potrivit art. 1000 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanţa este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Conform art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţe de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei”.
Înalta Curte reţine că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
În conformitate cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Decizia atacată nu este supusă căii de atac a recursului, întrucât obiectul cererii pendinte atrage incidenţa dispoziţiilor art. 1000 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora hotărârea judecătorească pronunţată în astfel de cauze este supusă numai apelului.
Faţă de considerentele reţinute rezultă că decizia ce formează obiectul prezentului recurs este definitivă de la pronunţare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibil recursul.
Totodată, faţă de soluţia ce urmează a fi pronunţată în ceea ce priveşte recursul principal, Înalta Curte a constatat ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii.