Recognition of World War II refugee status under Law 189/2000 based on archival records and witness testimony of displacement from domicile
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court rejected the appeal filed by the county pension fund, thereby upholding the appellate decision that ordered the annulment of the administrative act denying status and compelling the recognition of the claimant as a beneficiary of Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000) for the period from March 15, 1943, to March 6, 1945. The dispute centered on whether the claimant qualified for restitutionary benefits as a refugee, with the claimant challenging the pension fund’s refusal to recognize her status despite evidence that she was born in 1943 and subsequently displaced with her parents from their domicile in Bihor County to another locality during World War II. The court held that the combination of archival records listing the parents in the index of Romanian refugees from Hungary and authenticated witness testimonies sufficiently established the fact of displacement, satisfying the statutory requirements of Article 1, lit. c) of Ordinance No. 105/1999 and the assimilations provided by Government Decision No. 127/2002, thereby concluding that minor discrepancies in the precise start date of the refuge did not invalidate the proven fact of displacement from the domicile.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000; Recognition of World War II refugee status under Law 189/2000 based on archival records and witness testimony of displacement from domicile: Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 2 februarie 2004, reclamanta B.M. a solicitat instanței, anularea hotărârii nr. 7140 din 19 decembrie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, a susținut că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în refugiu și că această situație a dovedit-o cu actele pe care le-a prezentat pârâtei.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 160/CA/2004 - P.I. din 1 martie 2004, a admis acțiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 15 martie 1943 - 6 martie 1945.
Instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada că s-a născut la 11 februarie 1943, în localitatea Beznea, iar după nașterea ei, părinții au plecat în refugiu, împreună cu aceasta, începând din luna martie 1943.
Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând, în esență, că instanța a interpretat eronat probele dosarului și a aplicat greșit legea. În acest sens, a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada unei persecuții etnice și nici a situației de strămutare sau refugiu în altă localitate, conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele dosarului și normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin H.G. nr. 127/2002, au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.
În cauză, din actele dosarului rezultă că reclamanta B.M. s-a născut la data de 11 februarie 1943, în comuna Beznea, județul Bihor, părinții fiind P.I. și P.F.
Din actele emise de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale, rezultă că în indexul refugiaților români din Ungaria, întocmit la 18 mai 1942 și, respectiv, la 15 martie 1943, figurează numiții P.F. și P.I.
Este adevărat că aceste nume și prenume sunt frecvent întâlnite în zona geografică respectivă și nu conferă certitudinea că sunt părinții reclamantei, cu atât mai mult, cu cât fiind vorba doar de un tabel nominal, nu există nici un fel de alte date de identificare a persoanelor cuprinse în tabel.
Însă aceste probe sunt completate cu declarațiile autentificate ale martorilor S.T. și M.M., din care rezultă că părinții reclamantei, împreună cu aceasta, au fost refugiați, în perioada martie 1943 - martie 1945, din comuna Beznea, în localitatea Roșia - Beiuș.
Faptul că între declarațiile sus-menționate și declarațiile anterioare ale martorilor F.G. și M.M. există neconcordanțe în ce privește perioada de început al refugiului (respectiv iunie 1943 - martie 1945), nu justifică sub nici o formă refuzul pârâtei, de a recunoaște reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, atâta vreme, cât refugiul din localitatea de domiciliu a fost dovedit.
În consecință, pentru considerentele arătate, se constată că hotărârea curții de apel este legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 160/CA/2004 - P.I. din 1 martie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2005.