Housing allocation challenge blocked by absolute prohibition of double recourse under civil procedural public order norms.

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 27.09.2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Universitatea "Babeş-Bolyai" – Facultatea de Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca, a solicitat anularea listei de cazare în Căminul 16 din Haşdeu, din data de 24.09.2019 întocmit de reprezentanta Facultăţii de Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca şi aprobarea actelor subsecvente care au stat la baza deciziei de a primi loc în Căminul Teologic I, daune morale 50.000 euro şi daune materiale 30.000 euro.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1559/2021 pronunţată la data de 02 iunie 2021, Tribunalul Cluj – secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei judecătoreşti nr. 1559/2021 pronunţată la data de 02 iunie 2021 de Tribunalul Cluj – secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a declarat recurs reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 1054/2021 pronunţată la data de 06 octombrie 2021, Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia nulităţii recursului şi a anulat recursul formulat de recurentul reclamant A..

Împotriva sentinţei civile nr. 1559/2021 pronunţată la data de 02 iunie 2021, Tribunalul Cluj – secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, cât şi împotriva deciziei civile nr. 1054/2021 pronunţată de la data de 06 octombrie 2021 de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, recurentul reclamant a formulat recurs, Înalta Curte fiind investită cu soluţionarea acestuia.

I. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte urmează a o admite, pentru motivele în continuare arătate.

Înalta Curte reţine că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.

Astfel, căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, nici părţile şi nici instanţa de judecată neputând deroga de la textele de lege pentru exerciţiul unei căi de atac.

Prin urmare, persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În acest context, aminteşte instanţa de control judiciar că potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Totodată, art. 634 alin. (1) pct. 1, 4 şi 5 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului, hotărârile date în apel, fără drept de recurs precum şi cele neatacate cu recurs, şi hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile legale anterior menţionate care exclud sentinţa civilă nr. 1559/2021 pronunţată la data de 02 iunie 2021 de Tribunalul Cluj – secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, de la calea de atac a recursului, având în vedere că recursul declarat împotriva acestei sentinţe a fost soluţionat prin decizia nr. 1054/2021 din 06 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, astfel că împotriva acestei sentinţe nu se mai poate formula o nouă cale de atac a recursului.

Totodată, Înalta Curte reţine că sunt incidente dispoziţiile legale precitate şi în ce priveşte decizia nr. 1054/2021 din 06 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj– secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, dispoziţii ce exclud această hotărâre de la calea de atac a recursului, având în vedere că este dată în soluţionarea unui recurs formulat împotriva sentinţei civile nr. 1559/2021 pronunţată la data de 02 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Cluj – secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, hotărâre ce este definitivă astfel că împotriva acesteia nu se poate formula calea de atac a recursului.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.

Prin urmare, reţinând că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei civile nr. 1559/2021 pronunţată la data de 02 iunie 2021 şi nici împotriva deciziei nr. 1054/2021 din 06 octombrie 2021, Înalta Curte va face aplicarea sancţiunii inadmisibilităţii recursului.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) raportat la art. 457 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1559/2021 din 02 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi a deciziei civile nr. 1054/2021 din 06 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2023.