Inadmissibility of cassation against irrevocable judicial inspectorate resolution closing disciplinary complaint

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2023

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată. Primul ciclu procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 29.09.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea Rezoluţiei nr. 5958/IJ/1369/DIP/20.09.2016 prin care s-a dispus clasarea sesizării sale adresate pârâtei.

Prin sentinţa civilă nr. 1330 din 11 aprilie 2017, Curtea a respins cererea de conexare, a respins cererea de suspendare a judecăţii, ca neîntemeiată, a admis excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia civilă nr. 3012 din 1 iulie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul, a casat, în parte, sentinţa civilă atacată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

A menţinut dispoziţiile sentinţei referitoare la respingerea cererii de conexare şi de suspendare a judecăţii.

2. Al doilea ciclu procesual. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, în rejudecare după casare, la data de 15.09.2020, sub nr. x/2016*.

Prin sentinţa civilă nr. 8 din 25 ianuarie 2022, Curtea a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată.

4. Apărările intimatei-pârâte

Prin întâmpinarea formulată, intimata Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., regularitatea învestirii sale cu calea de atac de faţă, în condiţiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că aceasta nu este prevăzută de lege.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

În raport cu obiectul acţiunii, anularea Rezoluţiei nr. 5958/IJ/1369/DIP/20.09.2016 prin care s-a dispus clasarea sesizării sale adresate pârâtei, Înalta Curte va analiza admisibilitatea căii de atac formulate în raport de legea în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, 29.09.2016.

În acest sens, se au în vedere dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 27 C. proc. civ.

Principiul legalităţii căilor de atac este consacrat în art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pot fi exercitate în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, nefiind permisă altor mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

În raport de normele procedurale mai sus enunţate, se constată că o cale de atac poate fi declarată doar în situaţia în care aceasta este prevăzută de legea sub care a început procesul, concluzie ce rezultă, de altfel, şi din dispoziţiile art. 25 alin. (1) C. proc. civ. "(1) Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 29.09.2016, dată la care Legea nr. 317/2004 nu prevedea calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunţate în fond de Curtea de Apel Bucureşti.

În acest sens, dispoziţiile art. 47 alin. (7) din lege prevedeau:

"În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."

Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. şi ale art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că hotărârea recurată, prin care a fost respinsă plângerea împotriva rezoluţiei de clasare, este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 317/2004).

Sub acest aspect, potrivit art. 8 din Legea nr. 76/2012, "De la data intrării în vigoare a C. proc. civ., referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească "definitivă şi irevocabilă" sau, după caz, "irevocabilă" se vor înţelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească "definitivă".

Conform art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În ceea ce priveşte menţionarea eronată a căii de atac în dispozitivul sentinţei atacate, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 457 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.,

(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

(2) Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. Indicarea în mod greşit de către instanţă a termenului pentru exercitarea căii de atac constituie cauza de repunere în termen din oficiu a căii de atac exercitate cu respectarea indicaţiei greşite a instanţei."

Prin urmare, recurentul A. a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, este definitivă şi nu face parte din categoria celor supuse recursului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 8 din 25 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.