Joint and several tax liability for corporate administrators: appellate obligation to review substantive fiscal merits when administrative decision lacks specific justification.

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 31.07.2020, iniţial pe rolul Tribunalului Constanţa – secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 32356/24.04.2020 de angajare a răspunderii solidare şi a Deciziei nr. 104/13.07.2020 privind soluţionarea contestaţiei.

Prin sentinţa civilă nr. 1406/03.11.2020 Tribunalul Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Constanţa, raportat la valoarea actului administrativ fiscal contestat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data de 03.12.2020.

Hotărârea primei instanţe

Prin decizia civilă nr. 83/2021 din 26 aprilie 2021 a Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI şi D.G.R.F.P. GALAŢI - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE CONSTANŢA - SERVICIUL COLECTARE EXECUTARE SILITĂ PERSOANE JURIDICE.

S-a anulat Decizia nr. 104/13.07.2020 privind soluţionarea contestaţiei.

S-a respins cererea de anulare a Deciziei nr. 32356/24.04.2020 privind angajarea răspunderii solidare a reclamantei.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei anterior menţionate au exercitat calea de atac a recursului reclamanta A. şi pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi .

Recurenta–reclamantă A. a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei şi, în rejudecare, admiterea acţiunii introductive şi în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 32368/24.04.2020 de angajare a răspunderii solidare, sens în care solicită a se dispune anularea Deciziei nr. 32356/24.04.2020 de angajare a răspunderii solidiare, în situaţia atragerii răspunderii solidare prevăzută la art. 25 alin. (1) lit. a) alin. (2) lit. c) şi lit. d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi, în considerarea culpei procesuale a intimatelor – pârâte, solicită obligarea acestora la suportarea cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

A arătat recurenta– reclamantă că soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a capătului de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 32356/24.04.2020 de angajare a răspunderii solidare cuprinde motive contradictorii, fiind rezultatul unei interpretări greşite a art. 281 alin. (7) din Codul de procedură fiscală ce s-a transpus inclusiv într-o aplicare eronată a normelor de drept material incidente.

În ceea ce priveşte soluţia instanţei de fond de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de anulare a Deciziei nr. 32356/24.04.2020 de angajare a răspunderii solidare, instanţa de fond a reţinut următoarele:

"Textul prevede în mod expres că instanţa se va pronunţa pe fondul raportului juridic fiscal în condiţiile în care organul fiscal a soluţionat contestaţia administrativă în temeiul unei excepţii, iar instanţa apreciază că soluţionarea excepţiei este nelegală şi/sau netemeinică.

În cauză însă, organul fiscal a suspendat judecata contestaţiei pentru debitul principal şi nu a soluţionat contestaţia pe baza unei excepţii, astfel încât textul art. 281 alin. y C.pr,fiscală nu este incident în speţă."

Cu toate că instanţa de fond a reţinut faptul că organul fiscal nu ar fi soluţionat pe fond contestaţia cu privire la debitul principal, în continuare a reţinut faptul că: "În ceea ce priveşte respingerea contestatei cu privire la suma de 474.680 RON, deşi, în principiu, instanţa ar trebui să analizeze pe fond contestaţia, faţă de considerentele reţinute, în sensul că organul fiscal nu a motivat şi nu a indicat ce reprezintă această sumă, atât reclamanta, cât şi instanţa fiind în imposibilitate a analiza legalitatea şi temeincia soluţiei din contestaţie şi, mai mult, că suma pare să reprezinte accesorii calculate la debitul principal, faţă de care soluţionarea contestaţiei a fost suspendată, se impune tratarea unitară a contestaţiei, atât pentru accesorii, cât şi pentru debitul principal, câtă vreme accesoriile nu pot avea o existenţă separată de debitul principal".

Având în vedere aceste considerente ale instanţei de fond, recurenta solicită a se avea în vedere că, deşi se menţionează faptul că nu există nicio motivare a organului fiscal pentru suma de 474.680 RON şi ce reprezintă această sumă, aceasta, printr-o apreciere personală deşi a concluzionat faptul că suma de 474.680 RON ar reprezenta în realitate obligaţii de plata accesorii, a considerat că organul fiscal nu a soluţionat cauza fără a intra pe fondul acesteia.

Cu toate acestea, aşa cum în mod corect s-a reţinut, organul fiscal nu a motivat şi nu a indicat ce reprezintă această sumă.

Prin urmare, având în vedere faptul că nu este cunoscută natura sumei de 474.680 RON, nu se poate afirma în mod cert şi fără niciun dubiu ca organul fiscal nu a analizat pe fond contestaţia sa, ci doar că actul administrativ fiscal este nemotivat şi trebuie anulat.

Invocând dispoziţiile art. 281 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, susţine recurenta – reclamantă că, într-o interpretare per a contrario a acestora, s-ar putea desprinde ideea conform căreia, în situaţia în care organul fiscal a analizat şi fondul raportului juridic fiscal cu atât mai mult instanţa va putea pronunţa o soluţie contrară celei a organului fiscal în ipoteza în care apreciază că aceasta ar fi netemeinică sau nelegală.

Prin urmare, atât timp cât natura creanţei de 474.680 RON este necunoscută, cu atât mai mult se justifică incidenţa art. 281 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, sens în care susţine că instanţa de fond ar fi trebuit să analizeze şi legalitatea deciziei de atragere a răspunderii solidare.

În cadrul unei alte critici, recurenta susţine că nelegalitatea Deciziei de angajare a răspunderii solidare reiese din nemotivarea de către organul fiscal a îndeplinirii condiţiilor reglementate de lege în vederea atragerii răspunderii solidare.

Arată că organul fiscal nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 25 alin. (2) din Codul fiscal, în ceea ce priveşte neformularea, cu rea credinţă, a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei şi în ceea ce priveşte nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Organul fiscal nu a dovedit nici un moment reaua-credinţă a părţii, nefiind îndpelinite niciuna din condiţiile necesare pentru a putea reţine incidenţa cazului de nedeclarare şi sau neachitare la scadenţă a unor obligaţii fiscale sau a cazului neformulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.

Prin recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, s-a solicitat modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca nefondate în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 103/13.07.2020 de soluţionare a contestaţiei administrative, criticile sentinţei vizând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Printr-o cerere comună de recurs, recurentele – pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii instanţei de fond şi menţinerea Deciziei nr. 104/05.08.2020, de soluţionare a contestaţiei pentru A., ca temeinică şi legală.

Fără a formula critici distincte, în raport de fiecare motiv de nelegalitate invocat, au susţinut recurentele – pârâte că, în mod eronat s-a reţinut de către instanţa de fond că, din Ordonanţa nr. 886/D/P/2019 "nu s-a dovedit că împotriva reclamantei s-a formulat plângere", deşi, recurenta a depus în integralitate plângerea penală nr. 1738/13.02.2015, arătând că s-a solicitat cercetarea penală faţă de ambii administratori şi asociaţi, în speţă B. şi A..

Referitor la reţinerile din decizia recurată, potrivit căreia "cauza penală a fost soluţionată la data de 18.02.2020" susţin recurentele – pârâte că împotriva Ordonanţei 886/D/P/2019 de clasare s-a formulat de către instituţia recurentă plângerea nr. 9240 în data de 30.03.2020, comunicată în data de 01.04.2021, cauza nefiind soluţionată la data prezentei.

Or, în situaţia în care cauza penală ar fi fost soluţionată, organul de cercetare penală ar fi avut obligaţia comunicării soluţiei către D.G.R.F.P. Galaţi - A.J.F.P. Constanţa, în calitate de parte în dosarul x/2019 '

Raportat la reţinerile instanţei de fond privind suspendarea soluţionării contestaţiei administrative prin Decizia de soluţionare nr. 104/13.07.2020, susţin recurentele – pârâte că, prin Decizia nr. 104/13.07.2020, comisia constituită în conformitate cu prevederile pct. 12.3 din Ordinul nr. 127/2014 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare, a decis respingerea, ca neîntemeiată, a contestaţiei formulată de către doamna A., pentru suma de 474.680 RON şi suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pentru suma de 3.449.559 RON, până la soluţionarea definitivă a cauzei penale. Precizează că, prin Decizia nr. 104/13.07.2020, doamnei A. i s-a atras răspunderea în solidar cu S.C. C. S.R.L. pentru suma de 3.924.239 RON.

Mai arată că, în evidenţa instituţiei pârâte se află înregistrată plângerea penală nr. 1738/13.02.2015 formulată de către S.I.F. - P.J. 4 în vederea constatării existenţei sau inexistenţei elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, precum şi pentru fapta de a se sustrage, în întregime sau în parte, de la plata obligaţiilor faţă de bugetul general consolidat al statului, stabilindu-se un prejudiciu de 3.449.559 RON, stadiul dosarului aflat în cercetare penală, nefinalizat: până la data emiterii adresei.

Invocând dispoziţiile art. 277 alin. (1) lit. a), alin. (3) şi (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală precum şi prevederile de la punctul 10.2 din Ordinul nr. 3741/2015 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, susţin recurentele – pârâte că, în cauză, Comisia a avut în vedere suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pentru suma de 3.449.559 RON, pentru care s-a formulat plângerea penală, întrucât, soluţionarea contestaţiei administrative, depinde în tot de soluţia definitivă din plângerea penală formulată suma înscrisă în plângerea nr. 1738/13.02.2015

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, invocă dispoziţiile art. 827 şi art. 1381 din C. civ. precum şi art. 25 alin. (2) lit. c) şi d) din Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, susţinând că, în perioada de timp in care s-au născut obligatiiie fiscale urmărite, administrarea societăţii A.V.S. POWER S.R.L. a fost asigurata de către A., B. si D., în calitate de administratori, având puteri depline în exercitarea funcţiei deţinute, reclamanta deţinând funcţia de administrator în perioada 24.10.2008 - 10.12.2014 si calitatea de asociat in perioada 24.10.2008 - 18.12.2014, având in perioada 03.11.2011 -13.12.2012 si funcţia de secretar al societăţii debitoare conform contractului individual de munca nr. x din 02.11.2011.

Astfel, asumarea responsabilităţilor survenite odată cu acceptarera sau hotărârea de a administra/gestiona o societate comercială, nu este opţională, ci obligatorie tuturor persoanelor care, printr-un act de voinţă propriu, si-au asumat statutul de administrator, respectiv asociat al unui agent economic.

Faţă de aceste considerente, solicită a se avea în vedere că Decizia nr. 104/13.07.2020 de soluţionare a contestaţiei administrative este temeinică si legală.

Apărările formulate în cauză

Recurenta– reclamantă A. a depus întâmpinare la recursul promovat de cele două autorităţi, prin care a solicitat respingerea recursului acestora, ca neîntemeiat, cu consecinţa menţinerii sentinţei recurate, ca fiind legală şi temeinică, în ceea ce priveşte soluţia de anulare a Deciziei nr. 104/13.07.2020.

La rândul lor, recurentele – pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului declarat de recurenta–reclamantă, ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate pe capătul de cerere privind Decizia nr. 32356/24.04.2020 de angajare a răspunderii solidare prevăzută de art. 25 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 207/2015, ca temeinică.

Răspunsurile la întâmpinări

Deşi le-au fost comunicate întâmpinările în termenul legal, niciuna dintre părţi nu a combătut apărările părţii oponente în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispoziţiile art. 4711 alin. (4) din C. proc. civ., incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 C. proc. civ.

Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 17.09.2021, a fost fixat primul termen pentru judecata celor două recursuri la data de 14.02.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursurilor ce fac obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată cele două recursuri sunt întemeiate, în limitele şi pentru considerentele în continuare arătate, cu precizarea că argumentelor invocate li se va răspunde prin considerente comune, raportate la finalitatea lor concretă.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/22.04.2020, emisă în temeiul prevederilor art. 25 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, s-a decis angajarea răspunderii solidare a reclamantei A., în calitate de administrator şi asociat al debitoarei societate A.V.S. Power S.R.L., în vederea realizării creanţelor fiscale ale societăţii, în limita sumei de 3.924.239 RON.

Împotriva acestui act administrativ fiscal a fost formulată contestaţia înregistrată sub nr. x/05.06.2020, soluţionată de către pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Decizia nr. 104/13.07.2020, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia pentru suma de 474.680 RON, reprezentând creanţe bugetare în solidar cu debitorul A.V.S. Power S.R.L. şi a fost suspendată procedura de soluţionare a contestaţiei pentru suma de 3.449.559 RON, reprezentând creanţe bugetare în solidar cu debitorul A.V.S. Power S.R.L., până la soluţionarea definitivă a cauzei penale.

Prima instanţă a reţinut cu privire la soluţia de respingere ca neîntemeiată a contestaţiei pentru suma de 474.680 RON că este evidentă lipsa de motivare, cerinţă a legalităţii actului de soluţionare a contestaţiei, putându-se doar deduce că această sumă reprezintă accesorii calculate la debitul principal de 3.449.559 RON, fără a avea însă o certitudine.

Totodată, în ceea ce priveşte cauza penală faţă de care s-a suspendat soluţionarea contestaţiei cu privire la suma de 3.449.559 RON, s-a reţinut că pârâta a indicat doar că a formulat o plângere penală înregistrată în evidenţele organului fiscal sub nr. x/13.02.2015, depunându-se o copie a acestei plângeri penale, fără a se menţiona cauza penală faţă de care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei, contrar dispoziţiilor art. 277 din Codul de procedură fiscală, care prevăd în mod expres că decizia de suspendare trebuie motivată, nerezultând din cuprinsul Deciziei nr. 104/13.07.2020 care este legătura dintre răspunderea solidară a reclamantei cu societatea S.C. C. S.R.L. şi cercetarea penală efectuată faţă de soţul acesteia, domnul B., respectiv, în ce măsură cercetările penale faţă de acesta ar urma să influenţeze soluţionarea contestaţiei reclamantei.

A concluzionat instanţa de fond că, având în vedere nemotivarea deciziei de soluţionare a contestaţiei cu privire la faptele reclamantei care, în opinia organului fiscal, au dus la prejudiciul de 474.680 RON, fără a menţiona nici măcar ce reprezintă acest prejudiciu, că nu s-a motivat care este legătura dintre faptele reţinute în sarcina reclamantei de organul fiscal şi cauza penală care îl viza pe soţul acesteia şi cum ar putea influenţa dosarul penal soluţionarea contestaţiei reclamantei, fără a se indica cel puţin numărul dosarului penal pentru ca partea să-şi poată face apărări în cunoştinţă de cauză şi, mai mult, cauza penală identificată fiind soluţionată definitiv anterior pronunţării Deciziei nr. 104/13.07.2020, în cauză se impune anularea în tot a Deciziei nr. 104/13.07.2020 de soluţionare a contestaţiei.

Apreciază Înalta Curte, în raport de soluţia pronunţată şi de argumentele reţinute de curtea de apel, că în cauză a avut loc o încălcare a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 cu privire la soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de contencios administrativ, prin raportare la dispoziţiile speciale ale Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, respectiv art. 279 şi 281, acordându-se o pondere excesivă aspectelor de ordin formal cu privire la limitele învestirii.

Aşa cum s-a arătat anterior, prin decizia de soluţionare a contestaţiei administrativ fiscale, autoritatea pârâtă a procedat, pe de o parte, la respingerea contestaţiei pentru suma de 474.680 de RON, pronunţând, totodată, suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pentru suma de 3.449.559 RON.

În ceea ce priveşte soluţia de respingere a contestaţiei asupra angajării răspunderii solidare, contrar aprecierilor primei instanţe privind nemotivarea actului, văzut ca un viciu de procedură, Înalta Curte constată că Decizia nr. 104/13.07.2020 îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 274 din Legea nr. 207/2015.

Instanţa de contencios administrativ poate pronunţa o soluţie de anulare a actului administrativ, dacă este vorba despre o nemotivare totală a acestuia sau dacă din cuprinsul motivelor sumar expuse, judecătorul, dar şi partea vătămată, nu pot analiza şi decela raţionamentul autorităţii emitente, ceea ce nu poate fi reţinut.

Mai trebuie subliniat că, legalitatea deciziei de soluţionare a contestaţiei din prisma cerinţei motivării se apreciază şi prin raportare la conţinutul deciziei de antrenare a răspunderii solidare, întrucât dispoziţiile art. 281 alin. (2) din Codul de procedură fiscală prevăd că se atacă la instanţa judecătorească de contencios administrativ deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă, din interpretarea logico-sistematică a dispoziţiile legale precizate, fiind evident că instanţa nu poate anula doar decizia de soluţionare a contestaţiei, menţinând însă actele administrativ – fiscale care au stat la baza acesteia, acţiunea reclamantei rămânând astfel nesoluţionată.

Totodată, hotărârea instanţei de fond se impune a fi reformată şi în ceea ce priveşte soluţia dată asupra dispoziţiei organului de soluţionare a contestatei privind suspendarea procedurii de soluţionare. În această ipoteză devin incidente dispoziţiile art. 281 alin. (7) din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, care prevăd că, în situaţia atacării la instanţa judecătorească de contencios administrativ a deciziei prin care s-a respins contestaţia de către organul fiscal, fără ca acesta să intre în cercetarea fondului raportului juridic fiscal, dacă instanţa constată că soluţia adoptată de către organul fiscal este nelegală şi/sau netemeinică, se pronunţă şi asupra fondului raportului juridic fiscal.

Înalta Curte constată, în raport de concluziile expuse anterior, că prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală, fără a soluţiona fondul raportului juridic fiscal, cu nerespectarea normelor de procedură prevăzute de art. 273 şi următoarele din Legea nr. Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei în totalitate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de reclamanta A. şi de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi împotriva deciziei civile nr. 83/2021 din 26 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 februarie 2023.