Salary equalization for judicial auxiliary staff: automatic peremption of appeal after six months of procedural inaction
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) admitted the exception of peremption invoked ex officio and declared the appeal filed by the claimants perempted, leaving in force the first-instance decision that had dismissed the claim for lack of passive procedural standing. The dispute concerned a claim by auxiliary judicial staff for salary equalization and discrimination remedies against the Ministry of Justice and various courts, alleging that specific allowances (risk, confidentiality, and difficult conditions) were not calculated in accordance with Law No. 153/2017 and a previous Supreme Court decision on legal interpretation. The decisive legal basis was Article 416(1)-(2) of the Code of Civil Procedure, which mandates the automatic peremption of a case if it remains dormant for more than six months due to the parties' inaction; because no party requested to resume proceedings or filed any procedural act within the six-month period following the suspension of the trial caused by the absence of all parties at the last hearing, the appellate procedure was terminated without a substantive review.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 25 din Legea nr. 153/2017, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 490 C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ; Salary equalization for judicial auxiliary staff: automatic peremption of appeal after six months of procedural inaction: The dispute concerned a claim by auxiliary judicial staff for salary equalization and discrimination remedies against the Ministry of Justice and various courts, alleging that specific allowances (risk, confidentiality, and difficult conditions) were not calculated in accordance with Law No. 153/2017 and a previous Supreme Court decision on legal interpretation. The decisive legal basis was Article 416(1)-(2) of the Code of Civil Procedure, which mandates the automatic peremption of a case if it remains dormant for more than six months due to the parties' inaction; because no party requested to resume proceedings or filed any procedural act within the six-month period following the suspension of the trial caused by the absence of all parties at the last hearing, the appellate procedure was terminated without a substantive review.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict, establishing that the appeal is perempted de jure after remaining dormant for six months.
Procedural rules governing the Supreme Court's examination of exceptions invoked ex officio and the manner of issuing the dispositive order.
Full text
Şedinţa publică din data de 14 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
Circumstanţele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea formulată şi înregistrată la data de 27.06.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti –Secţia a VIII-a Contecios Administrativ şi Fiscal sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Timiş şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:
1) recunoaşterea stării de discriminare în care se află reclamanţii, din punct de vedere salarial, în raport cu personalul auxiliar de specialiate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Ploieşti, care depăşesc limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice care beneficiază de sporuri în procent de 45%, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, prin adresa nr. x/28.02.2018 şi agreat de reprezentanţii Curţii de Conturi a României, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate, dar care nu a fost aplicat şi la nivelul Judecătoriei Oraviţa,
2) revocarea Deciziei nr. 18/RU din data de 06.02.2018 emisă de preşedintele Curţii de Apel Timişoara şi emiterea unei noi decizii de încadrare şi salarizare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Oraviţa cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi a principiului nediscriminării prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţia României, precum şi a dispoziţiilor prevăzute în Decizia nr. 23/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezelgarea unor chestiuni de drept, în sensul stabilirii drepturilor de indemnizaţie cu luarea în considerare a tuturor sporurilor în procentul legal (în total de 45 %) respectiv acordarea, pe lângă sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15 % şi a sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 25% din indemnizaţia de încadrare, a sporului pentru păstrarea confidenţialităţii, în procent de 5% din indemnizaţia de încadrare,
3) uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie, conform Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate, în baza Legii nr. 153/2017,
4) repararea prejudiciului produs, prin acţiunea pârâţilor, până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre suma care ni s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite de Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Ploieşti,
5) obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Timiş la plata sumelor reprezentând aceste diferenţe pentru perioada 1 ianuarie 2018 şi pentru viitor
6) actualizarea sumelor stabilite mai sus, cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 5148 din data de 7 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţiile lipsei calităţii procesual pasive invocate de Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Timişoara în cauza privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Timiş şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării; a respins cererea formulată împotriva pârâtului Ministerul Justiţiei şi a pârâtului Tribunalul Timiş ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă, respingând în rest cererea, ca neîntemeiată.
Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 5148 din 7 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal au formulat recurs reclamanţii P., A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. şi, fără a încadra expres criticile în unul sau mai multe din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului şi admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.
Apărările formulate în cauză
Doar intimaţii -pârâţi Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Timişoara au depus întâmpinări la recursul promovat de reclamanţi, în cadrul întâmpinării sale Curtea de Apel Timişoara invocând şi excepţia nulităţii recursului, respinsă de instanţă la termenul de judecată din data de 21 septembrie 2021, conform încheierii de şedinţă ataşată la dosar.
Procedura de soluţionare a recursului
În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 03.06.2019, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 21 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, la acel moment procesual judecarea cauzei fiind amânată la data de 22 februarie 2022.
Încheierea de suspendare a judecăţii
Prin încheierea de şedinţă din 22 februarie 2022, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat reclamanţii P., A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părţi, deşi legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.
Termenul de judecată din data de 14.02.2023 a fost fixat în conformitate cu dispoziţiile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1275 din 17.12.2015, pentru a se verifica dacă mai subzistă cauza ce a determinat suspendarea judecăţii, astfel cum rezultă din conţinutul Rezoluţiei consemnate pe Referatul ataşat la dosar.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."
Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 22 februarie 2022, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părţilor, legal citate, la strigarea pricinii, precum şi nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.
Încheierea de şedinţă din data de 22.02.2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 22.08.2022.
Înalta Curte, reţinând că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părţile din proces, astfel cum s-a consemnat şi în practicaua încheierii de şedinţă întocmită pentru termenul de judecată din data de 22 februarie 2022, constată că, deşi această încheiere de şedinţă este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., părţile au avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecăţii să solicite reluarea judecării procesului, printr-o cerere formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 415 alin. (1) C. proc. civ., respectiva încheiere fiind comunicată tuturor părţilor conform Dovezilor de înmânare ataşate la dosar.
Constată, aşadar, Înalta Curte că, în cauză, de la momentul suspendării judecăţii, din data de 22 februarie 2022, până la data de 19.10.2022, când s-a dispus de către un membru al completului de judecată fixarea termenului pentru data de 14.02.2023, în vederea efectuării de verificări, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile art. 84 punctul 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/17.12.2015, nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu există vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.
Cum în cauză, în interiorul termenului de 6 luni, ce s-a împlinit la data de 22 august 2022, nici una dintre părţi nu a manifestat stăruinţă în soluţionarea litigiului prin formularea unei cereri " de redeschidere" conform art. 415 alin. (1) C. proc. civ., iar în toată această perioadă nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, în condiţiile în care, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ. " orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, ....dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni", iar părţile nu au făcut demersuri în vederea reluării judecăţii, înainte de a se împlini termenul de perimare şi nici dovada că au fost împiedicate să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa lor, Înalta Curte urmează a admite excepţia de perimare, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a constata perimat recursul promovat de reclamanţii P., A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O..
Reţine Înalta Curte că, în conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, ce operează de drept, atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea pricinii.
Astfel, în analiza prioritară a excepţiei absolute şi peremptorii de perimare a judecăţii, invocate din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., instanţa va reţine că, atâta vreme cât pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor începând cu data de 22 februarie 2022, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecăţii şi nici dovada că ar fi intervenit situaţii care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivităţii exclusive a părţilor, fiind menţinută mai mult de 6 luni.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficienţă sancţiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care arată că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 420 alin. (1) şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., admiţând excepţia perimării, invocată din oficiu, va constată perimat recursul formulat de reclamanţii P., A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia perimării, invocată din oficiu.
Constată perimat recursul formulat de reclamanţii P., A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. împotriva sentinţei civile din 5148 din 7 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recursul se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 396 coroborat cu art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 februarie 2023.