Salariation of judicial IT specialists: exclusion of magistrate seniority bonuses under the prosecutor pay scale framework

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 17.07.2019, reclamanţii A., B. şi C. au formulat plângere împotriva Hotărârii Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, nr. 6 din 28.05.2019 şi au solicitat:

- anularea Hotărârii Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, nr. 6 din 28.05.2019;

- obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti la emiterea unei noi decizii de salarizare începând cu data de 01.03.2019, avându-se în vedere art. 120 alin. (5)1 din Legea nr. 304/2004 republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 12/2019, art. 17 din Secţiunea 4 a capitolului VIII anexa V din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1), (2) din secţiunea 6 a aceluiaşi capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, în integralitatea lui (salarii de bază conform indemnizaţiilor de încadrare pentru procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu recunoaşterea vechimii în funcţie), art. 34 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 114/2018;

- obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit solicitării menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 911 din 09 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanţii A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEŞTI, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii A., B. şi C., în calitate de specialişti IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău şi, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate şi admiterea acţiunii.

În esenţă, recurentii susţin că hotărârea încalcă dispoziţiile legale deoarece salariul de bază a fost stabilit prin luarea în considerare doar a vechimii în muncă, nu şi a vechimii în funcţie.

Consideră recurenţii că salariul de bază al specialiştilor IT ar fi trebuit stabilit conform dispoziţiilor art. 12 alin. (5)1 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 12/2019, în forma aflată în vigoare în martie 2019, conform cărora "51 Începând cu luna martie 2019, specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii si al instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiţiei şi al Inspecţiei Judiciare beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie stabilite potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Invocă deopotrivă dispoziţiile articolului 22 — din sectiunea 6 capitolului VIII anexa V din Legea nr. 153/2017, conform cărora salariile de bază sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) qr. crt. 4, iar în acest tabel sunt prevăzute mai multe niveluri de salarizare pe baza vechimii în muncă şi vechimii în functie.

Susţin recurenţii că, deşi este adevărat că prevederile notei de subsol la pct. I stabilesc faptul că " prin vechime în funcţie se întelege vechimea în functia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justitie", pentru IT-işti vechimea în funcţie a fost definită prin reglementări anterioare, în anul 2009, fiind reeunoscută prin deciziile emise anterior, chiar prin decizia de reîncadrare conform Legii-cadru nr. 153/2017, nr. 81 din 07.08.2017 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel care a fost emisă având în vedere prevederile art. 36 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017: "La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare indemnizatiilor lunare potrivit art. 38".

Fără a lua în calcul aceste reglementări în integralitatea lor, salariul de bază al specialiştilor IT a fost stabilit prin raportare la grila de salarizare pentru funcţia de procuror cu grad de parchet de pe Iângă judecătorie, cu o vechime în funcţie de 0-3 ani (Anexa 5 la Legea nr. 153/2017, Capitol I, lit. B), nr. crt. 4), în conditiile în care legea nu precizează în mod explicit acest nivel de salarizare din grilă, ci face trimitere la nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, fără a face alte precizări.

Consideră recurenţii că, în varianta propusă de pârât, nu ar putea fi aplicat nici măcar nivelul de bază al vechimii de 0-3 ani, întrucât acesta nu are niciuna dintre calităţile menţionate în cuprinsul definitiei din pct. I al notei de subsol. Ori, din moment ce a considerat că li se aplică nivelul de vechime în functie de 0-3 ani este evident că pârâtul a realizat o asimilare a vechimii în funcţie cu vechimea în funcţie din cuprinsul cap. I lit. B) nr. crt. 4, însă a limitat acestă echivalare doar la primul nivel, deşi norma de trimitere nu stabilea o astfel de diferenţiere.

Atâta vreme cât trimiterea se face la întregul nr. crt. 4 lit. B), capitolul I, anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017 — conform tuturor prevederilor legale în vigoare, limitarea acestor salariil doar la nivelul corespunzător functiei de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcţie de 0-3 ani este rezultatul unei interpretări restrictive nelegale a acestor prevederi normative. In acest context, consideră că trebuie să beneficieze de majorarea pentru vechime în functie, altfel ar însemna o îndepărtare de la sensul şi spiritul legii devenind astfel singura categorie din sistemul de justiţie care nu beneficiaze de majorarea pentru vechimea în funcţie, deşi această vechime în funcţie a fost definită prin reglementări anterioare şi recunoscută în deciziile anterioare de salarizare.

Apreciază că, în măsura în care legiuitorul ar fi urmărit limitarea salariului de bază al specialiştilor IT la nivelul salariului unui procuror cu grad de judecătorie cu vechime între O — 3 ani, s-ar fi prevăzut în lege expres acest lucru anume cap. I lit. B) nr. crt. 4, aferentă unei vechimi în funcţie 0-3 cum a prevăzut la art. 16 pentru asistenţii judiciari, dar prevederea este doar cap. I lit. B) nr. crt. 4, deşi se ştia că se recunoscuse anterior o vechime în funcţie, aceasta luând în considerare şi perioadele lucrate în acelaşi domeniu la instanţele judecătoreşti, parchetele de pe lângă acestea, Ministerul Justiţiei, la Consiliul Superior al Magistraturii (art. 22 anexa VI/6 176, anexa VI din Legea 330/2009, art. 1 8 si art. 23, anexa VI din Legea 284/2010).

In cadrul altor instituţii din sistemul judiciar veniturile salariale ale specialiştilor IT au fost stabilite cu luarea în considerare a vechimii în functie a fiecărei persoane şi încadrarea corespunzătoate în intervalele de vechime stabilite de Anexa nr. 5 la Legea nr. 153/2017, Capitolul I, lit. B), nr. crt. 4. Este cazul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, Curţii de Apel Alba Iulia, Curţii de Apel Piteşti, Curţii de Apel Galaţi, ş.a.

Astfel, consideră că au fost încălcate principiul legalităţii, prevăzut în art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, principiul egalităţii, prevăzut în art. 6 lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017) - principii care stau la baza Legii-cadru nr. 153/2017, în vederea instituirii unui tratament egal personalului din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate, are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie.

Solicită astfel admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi admiterea acţiunii.

Apărările intimatului

Intimatul – pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a formulat întâmpinare, în cadrul căreia solicită respingerea recursului, ca nefondat, invocând Deciziile Curţii Constituţionale nr. 818-821 din 03.07.2008 şi nr. 289 din 07.06.2005, precum şi jurisprudenţa CEDO.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului, din data de 11 mai 2020, s-a fixat primul termen pentru soluţionarea recursului, la data de 23.02.2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ., a suspendat judecata până la soluţionarea de către ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a sesizării formulate în dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018 aflate pe rolul secţiei de CAF a ÎCCJ.

Prin Rezoluţia unui membru al completului de judecată s-a fixat termen la data de 08.02.2022, pentru discutarea repunerii cauzei pe rol, din oficiu, în şedinţa publică de la acest termen instanţa dispunând repunerea cauzei pe rol, din oficiu, în raport de faptul că a fost soluţionat dosarul nr. x/2021, de către Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept, pronunţându-se Decizia nr. 31 din data de 17 mai 2021 şi, luând act de solicitarea ambelor părţi, de judecare a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând dosarul spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor expuse în întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanţii C., B. şi A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele expuse în continuare:

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanţii C., B. şi A. au învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti nr. 6 din 28.05.2019 şi obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii de salarizare începând cu data de 01.03.2019, cu luarea în considerare a art. 120 alin. (5)1 din Legea nr. 304/2004 republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 12/2019, art. 17 din Secţiunea 4 a capitolului VIII anexa V din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1), (2) din secţiunea 6 a aceluiaşi capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, în integralitatea lui (salarii de bază conform indemnizaţiilor de încadrare pentru procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu recunoaşterea vechimii în funcţie), art. 34 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, precum şi la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit solicitării menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

Recurenţii-reclamanţi sunt specialişti IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău.

Prin actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat în prezenta cauză s-a respins contestaţia formulată de reclamanţi împotriva Deciziilor nr. 45/2019 şi nr. 48/2019 privind încadrarea la nivelele corespunzătoare vechimii în funcţie şi emiterea unor nou decizii de încadrare.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurenţii-reclamanţi, Înalta Curte consideră necesar a reda dispoziţiile legale incidente cauzei, raportat la calitatea reclamanţilor de specialişti IT în cadrul parchetelor.

Potrivit art. 120 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018:

"(6)Specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiţiei şi al Inspecţiei Judiciare beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilite potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

(7)Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiştii de la art. 116 alin. (5) din prezenta lege".

Prin O.U.G. nr. 7/2019, în vigoare începând cu data 20.02.2019, textele de lege anterior menţionate au fost abrogate.

Prin O.U.G. nr. 12/2019, în vigoare începând cu data de 01.03.2019, s-au prevăzut următoarele modificări ale Legii 304/2004:

"2. La articolul 120, după alin. (5) se introduc două noi alineate, alin. (5^1) şi (5^2), cu următorul cuprins:

(5^1) Începând cu luna martie 2019, specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiţiei şi al Inspecţiei Judiciare beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilite potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

(5^2) Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiştii de la art. 116 alin. (5)."

Drepturile salariale ale specialiştilor din cadrul PICCJ sunt stabilite de Legea nr. 153/2017, anexa V, cap. VIII, art. 22, potrivit căruia:

"(1) Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4.

(2) Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepţia elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

Este de reţinut că dispoziţiile Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 se referă la indemnizaţia de încadrare pentru procurori cu grad de judecătorie.

În raport de acest cadru legislativ, recurenţii-reclamanţi s-au plâns, atât în fond, cât şi în recurs, de faptul că nivelul de salarizare al specialiştilor IT se stabileşte în raport de indemnizaţia de încadrare pentru procurori cu grad de judecătorie, iar celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte sunt cele aferente categoriei profesionale a personalului auxiliar de specialitate din cadrul parchetelor. Totodată, au mai susţinut că actualul regim salarial aduce atingere principiului egalităţii în drepturi, pe de-o parte prin instituirea unui tratament salarial egal cu cel al grefierilor, iar pe de altă parte prin discriminarea produsă faţă de ceilalţi specialişti, fiind afectate şi principiile egalităţii în drepturi, al dreptului câştigat, al încrederii legitime şi al securităţii juridice, al ierarhizării şi importanţei valorii sociale protejate.

Înalta Curte constată în primul rând că salarizarea specialiştilor IT a diferit de salarizarea celorlalte categorii de specialişti numai în privinţa perioadei 20.02.2019 – 01.03.2019, în care a produs efecte O.U.G. nr. 7/2019, câtă vreme prin Legea nr. 207/2018 şi O.U.G. nr. 12/2019 s-a statuat că specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiţiei şi al Inspecţiei Judiciare beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa de recurs are în vedere şi faptul că pretenţiile deduse judecăţii de către recurenţii-reclamanţi au făcut obiectul analizei Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, prin Decizia nr. 31/2021 din data de 17 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 734 din 27/07/2021 şi obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., a admis sesizarea formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 şi a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la acelaşi act normativ vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie."

Prin decizia de unificare a practicii judiciare anterior evocată s-a reţinut că faptul că prin nota de subsol nr. 1 la tabelul prevăzut în Capitolul I lit. B) din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie, denotă că ierarhizarea salarizării în funcţie de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu şi categoriilor de personal a căror salarizare se stabileşte prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare (paragraful 94), astfel că menţiunea expresă a legiuitorului privind înţelegerea noţiunii de "vechime în funcţie" trebuie interpretată în sensul limitării la funcţiile special şi limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată (paragraful 95).

De asemenea, prin aceeaşi decizie s-a reţinut că:

"96. Concluzionând, nu se poate vorbi, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, despre o încălcare a principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa muncii desfăşurate, această categorie de personal beneficiind, pe orizontală, de gradaţia rezultată din cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, iar pe verticală, de gradaţia rezultată din art. 11 alin. (4) din anexa nr. VI la aceeaşi lege.

97. Nu se poate interpreta că trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la "vechimea în funcţie", se aplică şi acestei categorii profesionale, întrucât o astfel de interpretare ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce nu este permis în acest context."

În acest sens, Înalta Curte constată că, potrivit art. 22 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice: "(1) Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4", iar la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea – cadru nr. 153/2017 se află funcţia de "procuror cu grad de judecătorie", existând în cadrul tabelului aferent o ierarhizare pe verticală raportată la vechimea în funcţie şi o ierarhizare pe orizontală raportată la gradaţie, primul rând al ierarhiei fiind cel specific unei vechimi în funcţie de "0-3 ani".

În Nota nr. 1 şi nr. 3 la Capitolul I lit. A) şi B) se prevede că "Prin vechime în funcţie, în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie", respectiv că "indemnizaţia de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradaţiei."

Prin urmare, singura referinţă relevantă pentru stabilirea salariilor specialiştilor IT din cadrul instanţelor şi parchetelor este cea de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 primul rând, vizând ierarhizarea aferentă unei vechimi în funcţie de "0-3 ani" cu variaţiile date de gradaţiile diferite.

Aşadar, deşi în cap. I lit. B) nr. crt. 4 se prevăd mai multe niveluri de salarizare pentru procurorii cu grad de judecătorie, diferenţa fiind dată inclusiv de vechimea în funcţie, care conduce la majorarea "bazei de salarizare", o astfel de majorare nu poate fi aplicată decât dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru vechimea în funcţie, astfel cum sunt acestea explicitate în pct. 1 al Notei, respectiv dacă se face dovada vechimii în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiţie".

Astfel, specialiştii IT, deşi asimilaţi indirect, prin trimiterea la salarizarea specialiştilor din cadrul PÎCCJ, din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcţia de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variaţiile salariului de bază în funcţie de indemnizaţia stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" şi gradaţiilor corespunzătoare acesteia, întrucât nu pot acumula vechime, conform Notei nr. 1 la Capitolul I lit. B), în) funcţiile de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.

Or, cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, prin vechime în funcţie, în sensul Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa la Legea nr. 153/2017, pct. 1 al Notei anexate tabelului de calcul al salariilor de bază statuează că se înţelege "vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie". Aşadar, majorarea salarială pentru vechimea în funcţie presupune ca această vechime să fie îndeplinită în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justitie, iar specialiştii IT nu fac parte din categoria magistraţilor ori a personalului asimilat magistraţilor, limitativ indicaţi în textul Notei.

Prin urmare, chiar dacă legiuitorul a intenţionat să situeze specialiştii IT pe o treaptă de salarizare superioară personalului auxiliar de specialitate, această modalitate de legiferare priveşte doar salariul de bază, iar specialiştii IT nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcţia de magistrat sau personal asimilat.

Astfel, cum specialiştii IT din cadrul PICCJ nu fac parte din categoria magistraţilor ori a personalului asimilat magistraţilor, limitativ indicaţi în textul Notei, nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcţia de magistrat sau personal asimilat.

Susţinerile recurenţilor-reclamanţi privitoare la aceea că salariile personalului auxiliar de specialitate se diferenţiază în raport cu vechimea în specialitate sunt nerelevante, având în vedere că în privinţa specialiştilor IT sunt aplicabile dispoziţiile speciale ale Legii nr. 303/2004, care deşi îi menţine în categoria profesională a personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti, le stabileşte specialiştilor IT un nivel de salarizare superior, prin raportare la o altă categorie profesională – de procuror cu grad de judecătorie, cu excluderea însă a majorării specifice vechimii în funcţia de magistrat.

Nu poate fi primită interpretarea pe care o avansează recurenţii-reclamanţi, în sensul că prin sintagma "personal asimilat acestora" din cadrul Notei amintite legiuitorul a înţeles să se refere şi la specialiştii IT asimilaţi din punct de vedere salarial procurorilor. Această sintagmă se referă la personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional de Criminologie, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi din Institutul Naţional al Magistraturii, care este asimilat judecătorilor şi procurorilor în ceea ce priveşte drepturile şi îndatoririle, inclusiv susţinerea examenului de admitere, evaluarea activităţii profesionale, susţinerea examenului de capacitate şi de promovare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

În ceea ce priveşte argumentul recurenţilor în sensul că vechimea în funcţie nu reprezintă o componentă salarială acordată de legiuitor doar magistraţilor, fiind prevăzută şi pentru personalul auxiliar de specialitate, Înalta Curte constată că ceea ce solicită recurenţii şi reprezintă obiectul disputei nu este acordarea majorării salariale pentru vechimea în funcţia de specialist IT, ci acordarea majorării pentru vechimea aferentă funcţiei de magistrat (procuror). După cum s-a arătat anterior, recurenţii-reclamanţi doresc să beneficieze de majorarea salarială stabilită de legiuitor în beneficiul altei categorii profesionale decât cea din care fac parte.

În măsura în care s-ar da relevanţă susţinerilor recurenţilor, potrivit cărora ar trebui să beneficieze de salariul de bază aferent unui procuror cu grad de judecătorie, dar în acelaşi timp şi de majorarea pentru vechimea în funcţie acordată personalului auxiliar de specialitate, s-ar adăuga în mod nepermis la lege, în condiţiile în care în Anexa V la Legea nr. 153/2017 nu este prevăzută în grilele de salarizare o astfel de posibilitate, majorările pentru vechimea în funcţie prevăzute pentru categoria magistraţilor şi cele pentru personalul auxiliar fiind diferite şi fiind prevăzute în mod distinct pentru fiecare categorie profesională.

Cu privire la critica recurenţilor referitoare la instituirea unei discriminări între specialiştii IT şi alte categorii de specialişti din sistemul judiciar, Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 428/4.07.2019, Decizia nr. 75/18.02.2020, Decizia nr. 126/10.03.2020) că prevederile art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor.

De asemenea, Curtea Constituţională a reţinut că includerea, sub aspectul salarizării, a specialiştilor în domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor reprezintă opţiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere permisă de dispoziţiile art. 16 din Constitutţie privind egalitatea în drepturi. Prin Decizia nr. 408/13 iunie 2017, Curtea Constituţională a statuat că reprezintă dreptul şi obligaţia autorităţii legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul personalului plătit din fonduri publice, în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat.

În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat (Hotărârea din 8 noiembrie 2005 pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în cauza Wieczorek împotriva Poloniei paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei paragraful 57).

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că textele de lege anterior citate, precum şi celelalte prevederi ale Legii nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, stabilesc că salariul de bază al specialiştilor IT din cadrul instanţelor şi parchetelor se calculează prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie, fără aplicarea majorării corespunzătoare vechimii în functia de magistrat/personal asimilat magistraţilor, la care se adaugă celelalte drepturi salariale aferente categoriei profesionale din care fac parte (sporuri, prime, etc acordate personalului auxiliar din cadrul instanţelor), iar acest mod de calcul a fost corect aplicat prin actele administrative atacate.

Înalta Curte mai reţine şi că instanţa de contencios administrativ nu poate dispune, pentru respectarea cerinţelor de nediscriminare, stabilirea unui alt mod de salarizare decât cel dispus de legiuitor.

Se constată, aşadar, că aspectele invocate de către recurenţii-reclamanţi prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C., ca nefondat, hotărârea pronunţată de prima instanţă urmând a fi menţinută, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 911 din 9 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 februarie 2022.