Insurance Guarantee Fund’s rejection of life insurance claim for missing premium proof despite insurer’s database evidence already held by the Fund

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 25.07.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta LIBRA INTERNET BANK S.A. a chemat în judecată pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea Deciziei nr. 15513/26.06.2018, emisă de pârât şi obligarea acestuia la admiterea cererii de plata formulată pentru suma de 36.592,26 RON.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1278 pronunţată în data de 02 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta LIBRA INTERNET BANK S.A., şi cererea de intervenţie formulată de intervenienţii A., B. ŞI C., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, anulând Decizia nr. 15513/26.06.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi obligând pârâtul să soluţioneze pe fond cererea de plată nr. x/5.07.2016.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva hotărârii instanţei de fond a exercitat calea de atac a recursului, în condiţiile art. 493 din Codul de procedură civilă, pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR.

Invocând în drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul - pârât a solicitat admiterea recursului, casarea hotarârii recurate şi respingerea contestaţiei formulate de reclamanta LIBRA INTERNET BANK S.A, menţinerea în tot a Deciziei nr. 15513/26.06.2018 şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de recurs.

În dezvoltarea criticilor sale, în esenţă, recurentul – pârât a susţinut că, în mod nelegal instanţa de fond retine, prin raportare la dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 213/2/2015, că: "paratul [...] avea posibilitatea soluţionării cererii de plata, nefiind incidente dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 213/2015 privind necesitatea depunerii altor documente", având in vedere că intimata-reclamanta a formulat cererea de plata nr. x/05.07.2016 prin care a solicitat suma în cuantum de 36.592,26 RON cu titlu de despăgubire. In baza acestor informaţii, asa cum am menţionat mai sus, s-a deschis dosarul de dauna numărul AV/B/3123 {număr unic FGA x), iar in cadrul şedinţei Comisiei Speciale din data de 15.06.2018 s-a dispus respingerea integrala a cererii de plata, actul administrativ fiind motivat in drept pe dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 213/2015 si art. 21 alin. (2) din Norma A.S.F. nr. 16/2015.

Respingerea integrala avut la baza faptul ca petenta nu a depus la dosar dovada achitării primei de asigurare, asa cum i s-a pus in vedere prin notificarea numărul x/10.05.2018, întocmita de FGA.

In mod nelegal instanţa de fond consideră că nu se mai impunea transmiterea notificării către petenta motivat de faptul că: " la data de 9 ianuarie 2018, ora 19:27 D. a furnizat FGA printscreen in baza de date si totodată, situaţia 'încasărilor cu privire la poliţa susmenţionata. Prin urmare, paratul deţinea situaţia 'încasărilor ratelor de prima pentru poliţa, astfel ca avea posibilitatea soluţionării cererii de plata, nefiind incidente dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 213/2015 privind or necesitatea depunerii altor documente" întrucât FGA are obligaţia de a verifica dosarul de dauna si creanţele de asigurări in raport de normele aplicabile in materie si de Condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă.

Consideră că, faptul că la dosarul de dauna se identifică corespondenţa purtată de FGA cu lichidatorul asigurătorului falit, nu inseamnă că petenta nu ar fi putut achita prima de asigurare la o data ulterioară corespondentei purtate cu lichidatorul asigurătorului falit.

Astfel, asa cum rezultă din înscrisuri, poliţa de Asigurare de Viata de Grup nr. 1281/06.03.2013 a fost emisă de către D. S.A. la data de 06.03.2013 cu valabilitate in perioada 06.03.2013-06.03.2023, fiind stabilita o prima de asigurare in cuantum de 117,10 RON/an. Totodată, pe aceasta se face menţiunea expresa a faptului ca persoana asigurata (domnul E.) a inteles sa cedeze toate drepturile către Contractantul Asigurării (F.):

In baza dispoziţiilor art. 16 din Legea numărul 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor in cadrul şedinţei din data de 30.03.2018, Comisia Speciala a dispus emiterea notificării numărul x/10.05.2018 către F. în vederea completării documentaţiei cu dovada achitării primei de asigurare asa cum acesta a fost stabilita de către asigurător.

Deşi petenta-reclamanta a primit notificarea în data de_ 17.05.2018, asa cum rezultă din confirmarea de primire (A.R.) aflată la dosar, aceasta nu a dat curs solicitării Fondului, motiv pentru care, în mod corect Comisia Speciala a dispus in cadrul şedinţei din data de 15.06.2018 respingerea integrala a cererii de plata.

Mai mult decât atât, susţine recurentul că, în cadrul actului administrativ numărul x/26.06.2018 au fost avute în vedere dispoziţiile art. 4.5 din Condiţiile aplicabile poliţei de Asigurare de Viata de Grup nr. 1281/06.03.2013 potrivit cărora: "Prima de asigurare se achita de către Împrumutat/Asigurat anual, la data implinirii fiecărui an calendaristic calculate incepand cu data acordării creditului. Prima se calculează, se înregistrează si devine scadenta in ultima zi lucratoare a fiecărui termen de către un an (data scadentei pentru obligaţia anuala de plata) si se plăteşte de către Împrumutat/Asigurat sau beneficiarul asigurării, la data alimentarii contului curent ataşat creditului, dar nu mai târziu de data scadentei.".

Prin urmare, arată că, pentru a se putea stabili un cuantum al despăgubirii, F.G.A. este obligat sa analizeze toate înscrisurile depuse de către un asigurat, si, în măsura in care se impune sa solicite completarea documentaţiei. Faptul că FGA a notificat creditorul de asigurare pentru a depune dovada achitării primei de asigurare nu poate fi apreciata de instanţa ca fiind o solicitare abuzivă în condiţiile în care tocmai existenta unei poliţe de asigurare dă dreptul unui asigurat/contractant, după caz, de a solicita despăgubirea.

Consideră ca fiind nelegală opinia instanţei de fond sub aspectul reţinerii faptului ca un prinscreen furnizat pe poate face dovada unui document de plată, întrucât singurul înscris prin care se face dovada unei plăţi prin transfer de fonduri fara numerar îl reprezintă ordinul de plată, invocând astfel dispoziţiile 1504 C. civ.

Astfel, apreciază că, a se afirma că un printscreen face dovada plaţii unei sume nu poate constitui decât cel mult un început de dovada scrisă şi nu dovada platii.

Prin analogie, susţine că dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în faţa unei instanţe de judecată se face prin înaintarea dovezii achitării acesteia în original - respectiv documentul semnat şi parafat de unitatea bancară. Astfel, dispoziţiile art. 192 C. proc. civ. consacra dreptul unei persoane de a sesiza instanţa de judecata pentru apărarea drepturilor si intereselor acesteia cu respectarea dispozitiiloi 194 C. proc. civ. si următoarele, sesizare/cerere de chemare in judecată ce este supusa procei regularizării prin instituirea unei etape scrise a procesului civil, premergătoare activităţii de jude propriu zise. Plecând de la principiul potrivit căruia regularizarea cererii de chemare în judecată presupune realizarea unei corespondenţe scrise numai cu autorul acesteia, procedura urmând a fi finalizată fie prin conformarea reclamantului Ia cerinţele stabilite de către instanţă potrivit leg fixarea primului termen de judecată, fie prin anularea acţiunii prin încheiere dată în camera de cons în cazul în care obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii de chemare în judecată nu s îndeplinite, solicitam instanţei de control judiciar sa constate faptul ca, in mod temeinic si legal Comisia Specială a FGA a dispus respingerea cererii ca urmare a netransmiterii documentaţiei solicitate.

Consideră că, în prezenta speţă, petenta a înţeles sa formuleze cererea de plata către F.G.A. fără a fi respecte dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 213/2015.

Plecând de la faptul ca regularizarea unei cereri de chemare in judecată primeşte semnificaţia unui filtru de conformitate cu cerinţele legale prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, instanţa având obligativitatea solicitării documentaţiei necesare de la reclamant, dispunând in funcţie de răspunsul solicitării daca se impune anularea sau nu a acţiunii introductive, susţine recurentul că, în mod temeinic si legal a apreciat asupra necesităţii notificării petentului pentru depunerea dovezii achitării primei de asigurare, FGA prin Comisia Speciala având obligativitatea transmiterii de solicitări către creditorul de asigurare.

Prin urmare, art. 16 din Legea nr. 213/2015 se impune a fi interpretat ca fiind un drept conferit unui creditor de asigurare pentru a indeplini/depune, o serie de dispoziţii/înscrisuri neconforme/lipsa, după caz, stabilite de către F.G.A. prin Comisia Speciala in vederea complinirii lipsurilor. Prin intermediul acestor dispoziţii se evita practic emiterea unor acte administrative nefondate.

In mod nelegal, instanţa de fond motivează soluţia de anulare a actului administrativ in discuţie prin prisma faptul ca la dosar se indentifica un printscreen din sistemul asigurătorului falit D. S.A. prin care nu se face dovada efectuării primei de asigurare, existând un început de dovadă în legătură cu lipsa plaţii la data de 9 ianuarie 2018, insa, acest aspect nu demonstrează faptul că la data analizării dosarului de dauna de către FGA (30.03.2018). si implicit la data emiterii notificării (10.05.2018). petenta nu ar fi putut efectua plăţi către asigurător, sau plata primei de asigurare să fi rămas neidenticată in conturile D. S.A., în condiţiile în care în prezent se utilizează mijloace rapide şi moderne de plata on-line.

Ca atare, pentru soluţionarea cererii de plaă formulată de intimatul-reclamant, F.G.A. prin Comisia Specială a dispus emiterea notificării nr. x/10.05.2018 cu menţiunea depunerii la dosarul de daună a dovezii achitării ratei de primă de asigurare fiind aduse in discuţie dispoziţiile art. 4.5 din Condiţiile de Asigurare aferente poliţei de asigurare in discuţie coroborate cu art. 16 din Leg 213/2015, notificare la care petenta a inteles sa stea in pasivitate.

Prin urmare, susţine recurentul că respingerea cererii de plata nr. x/05.07.2016 a avut la baza notificare x/10.05.2018 la care petenta a înţeles sa nu răspundă, motiv pentru care, în mod corect s-a dispus măsura respingerii integrale în raport de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor (nedepunerea in termenul de 10 (zece} zile de la data primirii notificării atrage decăderea unui petent-creditor de asigurare de a mai putea completa dosarul de daună.), în cauză fiind răsturnata buna-credinţă a intimatei-reclamante.

Pentru aceste considerente recurentul solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate si, reţinând cauza spre soluţionare, să se dispună respingerea în tot a acţiunii formulate de reclamanta, cu consecinţa menţinerii Deciziei F.G. nr. 15513/26.06.2018.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor au formulat întâmpinări atât intimata – reclamantă Libra Internet Bank S.A., cât şi intimata -intervenientă A., în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorilor B. şi C..

Astfel, în cadrul întâmpinării sale, intimata -reclamantă Libra Internet Bank, în prealabil, a invocat excepţia tardivităţii formulării recursului, sens în care a solicitat admiterea acesteia, cu consecinţa respingerii recursului, ca tardiv formulat.

Pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, susţinând că a depus toate diligenţele necesare, respectiv înscrisurile pe care le deţinea în mod real, iar prin decizia contestată recurentul i-a imputat aspecte ce exced activităţii sale, cu atât mai mult cu cât pârâtul deţinea dovezile achitării ratelor primei de asigurare.

Consideră astfel că orice discuţie privind pasivitatea în nedepunerea documentelor este eronată, cât timp instituţia bancară nmu avea cum să deţină respectivele dovezi privind achitarea ratelor primei de asigurare, respectiv cât timp recurentul -pârât le deţinea, dar, din motive obscure nu a dorit să le ia în considerare, nefiind astfel incidente dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 213/2015.

La rândul său, intimata -intervenientă A., în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorilor B. şi C. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei de fond, ca fiind legală şi temeinică, susţinând în prealabil că aspectele invocate de recurent prin motivele de recurs nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, invocate în cadrul cererii, motiv pentru care solicită a se constata nulitatea recursului şi a se respinge recursul.

Pe fondul recursului, în esenţă, susţine intimata -intervenientă că atât ea cât şi fiii săi sunt sunt grav prejudiciaţi de instituţiile care ar trebui aă rezolve cererea de acordare a despăgubirilor, intimata şi fiii săi neavând nici o culpă, fiind doar cei ce suportă consecinţele necomunicării actelor.

Dovada achitării ratelor de asigurare din ultimul an a fost comunicată şi de ea către Fondul de Garantare a Asiguraţilor, respectiv doamnei G., angajata instituţiei, de unde rezultă că recurentul este de rea credinţă în susţinerile sale din cererea de recurs, iar în condiţiile în care nu putea avea în vedere actele comunicate de D. avea la dispoziţie pentru soluţionarea cererii de despăgubiri actele comunicate chiar de ea.

Solicită astfel respingerea recursului şi menţinerea soluţiei de obligare a recurentului la soluţionarea cererii de plată nr. x din 05.07.2016.

Răspunsul la întâmpinări

Deşi cele două întâmpinări formulate de intimaţi au fost comunicate recurentului -pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor în termenul legal, acesta nu a combătut apărările părţilor adverse în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispoziţiile art. 4711 alin. (4) C. proc. civ., incidente şi în cazul recursului conform art. 494 din acelaşi act normativ.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 08 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, apreciind în prealabil asupra tardivităţii şi nulităţii recursului, în sensul respingerii acestora, Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise reţinând dosarul spre soluţionare pe fondul recursului ce fac obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport cu motivul de casare invocat şi cu apărările din cuprinsul întâmpinărilor, Înalta Curte constată că recursul promovat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele în continuare arătate:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor, sub nr. x/05.07.2016, reclamanta Libra Internet Bank S.A., prin reprezentant legal, a solicitat să fie despăgubită cu suma de 36.592,26 RON, menţionată pe Poliţa de asigurare de viaţă Grup nr. x încheiată între aceasta şi S.C. D. S.A., ca urmare a decesului domnului E., risc asigurat conform certificatului de asigurare pe viaţă nr. 1281/06.03.2013.

Prin Decizia nr. 15513/26.06.2018, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a respins cererea de plată formulată de Libra Internet Bank S.A. cu privire la suma de 36.592,26 RON, reţinându-se că, raportat la dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 213/2015, petenta nu a respectat termenul de depunere a documentelor solicitate (10 zile), data primirii notificării nr. x/10.05.2018 fiind 17.05.2018.

Prin criticile formulate în susţinerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 213/2015, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate în raport de actele şi lucrările dosarului.

Astfel, potrivit art. 16 din acest act normativ: "În toate cazurile în care consideră că este necesar, comisia specială poate solicita petenţilor completarea documentaţiei şi/sau precizarea ori furnizarea de informaţii suplimentare cu privire la cererea de plată a acestora. Informaţiile solicitate se transmit comisiei, sub sancţiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia".

Raportat la documentaţia ce a stat la baza emiterii Deciziei FGA nr. 15513/26.06.2018, Înalta Curte, în acord cu opinia instanţei de fond, constată că, desi este adevărat că, prin Notificarea nr. x din data de 10.05.2018, recurentul – pârât a solicitat reclamantei F. să depună " dovada achitarii ratei de primă restante pentru poliţa Asigurarea de Viaţă de grup nr. 1281/06.03.2013 emisă de D.", încă, din data de 09 ianuarie 2018 D., prin e-mailul transmis de pe adresa x@x.ro, a comunicat recurentului – pârât, prin doamna G., printscreen-ul din baza de date şi, deopotrivă, situaţia încasărilor cu privire la poliţia de asigurare ce a făcut obiectul cererii de plată, ca răspuns la solicitarea formulată anterior de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, adică la data de 19 decembrie 2017, prin doamna G., tot pe e-mail, în sensul de a se transmite " o confirmare a poliţei de asigurare de viaţă nr.x-E., din care să reiasă încasarea ratelor de primă la zi ". (dosarul de fond).

Ori, în condiţiile în care recurentul -pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, încă din data de 09.01.2018 deţinea situaţia încasărilor ratelor de primă pentru poliţă, în mod corect judecătorul de primă jurisdicţie a reţinut că acesta avea posibilitatea soluţionării cererii, astfel că, eronat a respins cererea de plată pentru nedepunerea documentului solicitat, respectivul document aflându-se la dosarul de daună.

Înalta Curte nu poate reţine critica recurentului în sensul că " singurul înscris prin care se face dovada unei plăţi prin transfer de fonduri fără numerar îl reprezintă ordinul de plată", în condiţiile în care, pe de o parte, recurentul – pârât Fondul de garantare a Asiguraţilor nu a solicitat expres comunicarea ordinului de plată, ci doar "dovada achitării ratelor,… ", iar, pe de altă parte, dispoziţiile art. 1504 C. civ., invocate de recurent, nu pot fi interpretate în sensul susţinut de acesta.

Prin urmare, Înalta Curte constată că din documentaţia ce a stat la baza emiterii deciziei ce face obiectul judecăţii, rezultă că recurentul – pârât deţinea situaţia încasării ratelor de primă pentru poliţă, astfel că avea posibilitatea soluţionării cererii de plată, fiind, aşadar, lipsit de suport motivul respingerii cererii de plată prin Decizia nr. 15513/26.06.2018.

Aşadar, instanţa de control judiciar reţine ca fiind legală soluţia primei instanţe de anulare a deciziei contestate şi de obligare a pârâtului de a soluţiona pe fond cererea de plată nr. x/05.07.2016, aceasta fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a cadrului normativ incident, criticile recurentului sub acest aspect fiind nefondate.

În concluzie, Înalta Curte constată că argumentele expuse de recurentul-pârât în calea de atac a recursului nu sunt apte să determine reformarea hotărârii de fond, care, astfel cum s-a reţinut, a fost dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente în cauză, fiind corespunzător motivată.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) Cod procedură civilă, republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legale, a hotărârii instanţei de fond.

Totodată, raportat la dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. şi la soluţia ce se preconizează, fiind în culpă procesuală, urmează a fi obligat recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca " parte care pierde procesul", la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă Libra Internet Bank S.A., constând în onorariu de avocat, conform Facturii nr. x din data de 17.08.2021 şi a Extrasului de cont, ataşate la filele x verso şi 85 din dosarul de faţă, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că aceasta este proporţională cu volumul de activitate, complexitatea şi durata cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1278 din 2 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul –pârât la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata – reclamantă Libra Internet Bank S.A., cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 februarie 2022.