Inapplicability of judicial seniority vertical grading to non-magistrate specialists in computing classification allowances under Framework Law No. 153/2017

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 29.03.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, solicitând:

- calcularea şi plata drepturilor salariale reprezentând cuantumul salariului de bază începând cu data de 1.01.2018 aşa cum este prevăzut în Legea Cadru nr. 153/2017, până la data rămânerii definitive a hotărârii şi pentru viitor;

- plata acestor drepturi actualizate cu indicele de inflaţie, începând cu data naşterii lor şi până la plata efectivă;

- plata dobânzii legale cuvenite, începând cu data naşterii drepturilor şi până la plata efectivă.

În motivarea cererii, a arătat că procurorul şef DNA a emis Ordinul nr. 537/20.12.2017, prin care s-au stabilit drepturile sale salariale începând cu data de 1.01.2018, aferente funcţiei de şef birou.

Începând cu anul 2007, îndeplineşte funcţia de şef birou IT în cadrul DNA.

Printr-o precizare formulată la data de 27.04.2018 reclamantul a menţionat că cererea sa reprezintă o contestaţie împotriva Ordinului nr. 537/2017. Ulterior, a solicitat şi anularea ordinului prin care a fost respinsă contestaţia sa, precum şi emiterea unui nou ordin.

Hotărârea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăţi

Prin sentinţa civilă nr. 5411 din data de 17 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea precizată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE -DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE, a anulat Ordinul nr. 106 din data de 2.03.2018 şi Ordinul nr. 537 din data de 20.12.2017 emise de procurorul-şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, în ceea ce-l priveşte pe reclamant, obligând pârâtul să emită un nou ordin prin care să stabilească indemnizaţia de încadrare a reclamantului la nivelul indemnizaţiei de încadrare corespunzător funcţiei de prim-procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, în conformitate cu art. 22 alin. (3) din Anexa V la Legea nr. 153/2017, precum şi să plătească reclamantului eventualele diferenţe salariale dintre indemnizaţia efectiv încasată şi cea stabilită prin prezenta hotărâre, începând cu data de 1.01.2018 şi până la data emiterii noului ordin, actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei anterior menţionate, a formulat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, prin care a solicitat admiterea acestuia, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantului A., astfel cum a fost aceasta precizată, ca neîntemeiată.

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în esenţă, a susţinut recurentul – pârât că salarizarea specialiştilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv Direcţia Naţională Anticompţie şi DIICOT, este reglementată în art. 22 alin. (1) şi (2) din Secţiunea 6, Cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017.

Trimiterea generică Ia Cap. I lit. B) nr. crt. 4, adică salariul unui procuror cu grad de judecătorie cu vechimea în muncă (gradaţie) stabilită pe orizontală şi cu vechimea în funcţie stabilită pe verticală, trebuie coroborată cu nota de subsol care la pct. I prevede "Prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie".

Din interpretarea acestor texte rezultă că legiuitorul a dorit stabilirea salariului unui specialist DNA/DIICOT/PICCJ numai în funcţie de vechimea în muncă (pe orizontală), adică cel prevăzut în rubrica "bază 0-3 ani.

Faptul că legiuitorul a ţinut să precizeze ce se înţelege prin "vechime în funcţie" trebuie interpretat în sensul limitării la funcţiile special şi limitativ prevăzute în nota de subsol.

Şi legea anterioară de salarizare unitară prevedea aceleaşi dispoziţii referitoare la echivalarea salarizării specialiştilor DNA/D IICOT/PICCJ cu cea a procurorilor cu grad de judecătorie, tot cu trimiterea generică, fără precizarea exactă în cadrul nr. crt. 4 şi specialiştii nu au contestat încadrarea numai pe orizontală (bază 0-3 ani).

In alin. (2) al art. 22 se prevede că specialiştii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte (funcţionari publici), după caz, cu excepţia elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte.

Funcţionarii publici, deci şi specialiştii care au beneficiat şi beneficiază în anul 2018 de sporul de stabilitate care înseamnă vechimea continuă în aceeaşi instituţie, spor ce se acordă la 2, 3, 4, 5, 6, 7 ani vechime în aceeaşi unitate în procent de 5%, 8%, 11%, 14%, 17% şi 20%, salarizarea pe anul 2018 realizându-se după principiul "similar în plată" pentru funcţii, grad, gradaţii egale şi aceleaşi condiţii de muncă, ceea ce demonstrează că legiuitorul nu a dorit să "asimileze" cele două funcţii (magistrat şi specialist DNA/D IICOT/PICCJ) ci numai să echivaleze salariile specialiştilor (categorie profesională care există numai la DNA/DIICOT/PICCJ), dar cu limitarea la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie, în funcţie de gradaţia corespunzătoare tranşelor de vechime în muncă.

Pentru luna ianuarie 2018 salariile au fost stabilite în conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 şi anume: salariul de bază a fost majorat cu 25%, tară a depăşi nivelul salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare maxim prevăzute de lege pentru anul 2022 (care cuprinde gradaţiile aferente tranşelor de vechime în muncă), cuantumul brut al tuturor sporurilor avute în luna decembrie 2017, majorat cu 25%.

Deşi venitul brut al specialiştilor a crescut, ca urmare a transferului contribuţiilor sociale către angajat şi plafonarea salariului la cel maxim prevăzut pentm anul 2022 (creşterea salariului de bază a variat între 0,3% - 2,75%, astfel încât nici un specialist nu a beneficiat de majorarea salariului de bază cu 25%), venitul net a scăzut cu sume cuprinse între 24 şi 1217 RON.

Urmare a noilor precizări ale Mini stenii ui Muncii şi întâlnirilor între ordonatorii de credite din cadrul sistemului judiciar s-a stabilit că specialiştii -funcţionari publici din cadrul DNA, DIICOT şi PICCJ să beneficieze de următoarele modificări ale drepturilor salariale:

- majorarea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare prevăzute pentru anul 2022 cu 15% pentru complexitatea muncii, prevăzută în Nota nr. x din Cap. I fit. A Anexa VIII la Legea nr. 153/2017;

- specialiştilor care ating salariul maxim prevăzut pentru anul 2022 (ca urmare a majorării salariului de bază din decembrie 2017 cu 25%) să Ie fie acordate sporurile prevăzute de Legea nr. 153/2017 (sporul pentru risc şi suprasolicitare, sporul pentru confidenţialitate şi sporul pentru condiţii de muncă) însă în limita prevăzută de art. 25 din lege şi anume 30% pe fiecare ordonator de credite/instituţie angajatoare).

Prin aplicarea celor 2 noi reguli specialiştilor le-au fost acoperite pierderile salariale faţă de luna decembrie 2017, înregistrându-se chiar creşteri.

Un caz aparte îl constituie salariul celor 3 specialişti şefi între care si reclamantul (1 şef serviciu şi 2 şefi birou) care prin Legea nr. 153/2017 au înregistrat începând cu 01.01.2018 o scădere a venitului net între 2292 şi 2757 RON faţă de luna decembrie 2017, iar prin aplicarea noilor reguli recuperează o jumătate din diminuarea drepturilor salariale faţă de decembrie 2017.

În art. 22 alin. (3) din Secţiunea 6, Cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017 se prevede că specialiştii şefi serviciu şi şefi birou beneficiază de indemnizaţia de încadrare corespunzătoare funcţiei de prim procuror, respectiv prim procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie.

În art. 10 alin. (1) din Secţiunea 2, Cap. VIII al Anexei V din lege se prevede că judecătorii şi procurorii care ocupă funcţii de conducere beneficiază de indemnizaţia maximă corespunzătoare instanţei/parchetului unde exercită funcţia de conducere, majorată cu procente diferite, în funcţie de instanţa/parchetul unde funcţionează.

Prin analogie, pentru specialistul şef serviciu şi birou s-a aplicat indemnizaţia maximă pentru un specialist cu funcţie de execuţie cu vechime în muncă maximă (pentru că de vechime în funcţie nu beneficiază această categorie, ci numai judecătorii/procurorii/pcrsonalul asimilat/magistraţii asistenţi) care a fost majorată cu 10%, respectiv 8%, conform art. 10 alin. (1) Ut. b) din Secţiunea 2, Cap. VIII al Anexei V din lege.

Susţine recurentul –pârât că legea trebuie interpretată în "spiritul" ei, şi anume ca un şef dintr-o anumită categorie profesională să fie salarizat cu salariul cel mai mare pentru respectiva categorie profesională, majorat cu un procent prevăzut de lege. Legiuitorul nu a vrut ca un specialist şef să fie salarizat cu salariul maxim pentru o altă categorie profesională (procurori) şi să aibă un venit de o dată şi jumătate faţă de un specialist de execuţie cu vechimea cea mai mare, ci numai cu 10% sau 8%, cum este şi în cazul magistraţilor.

Menţionează deopotrivă că venitul net al specialiştilor, ca de altfel al tuturor persoanelor care lucrează în sistemul bugetar, a scăzut din cauza trecerii contribuţiilor sociale în sarcina salariaţilor.

Astfel, înainte de modificările fiscale, începând cu 1 ianuarie 2018, venitul net reprezenta 70,5% din venitul brut (29,5% contribuţii sociale), iar în prezent venitul net reprezintă 58,5% din venitul brut (41,5% contribuţii sociale) şi nici acele curţi de apel care au decis prin colegiile de conducere acordarea sporurilor de 45% întregului personal, nu au pus în plată respectivele decizii.

În concluzie, solicită admiterea recursului formulat, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantului în contradictoriu cu Direcţia Naţională Anticorupţie, ca fiind neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, intimatul – reclamant A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea în totalitate a dispoziţiilor sentinţei pronunţate de instanţa de fond, ca fiind temeinică şi legală.

Intimatul a arătat că acţiunea formulată de acesta, asupra căreia s-a pronunţat Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa recurată, priveşte salarizarea funcţiei de conducere de specialist "şef birou", care se face potrivit reglementărilor art. 22 alin. (3) şi art. 10 alin. (1) lit. b) din Anexa nr. V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare Justiţie şi Curtea Constituţională, din Legea cadru nr. 153/2017, pe când salarizarea specialiştilor cu funcţii de execuţie se face potrivit prevederilor art. 22 alin. (1) şi (2) din Secţiunea 6, Cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017, iar prin criticile de recurs formulate recurentul induce o stare de confuzie referitoare la categorii de personal care sunt remunerate diferit, potrivit legii.

A mai arătat intimatul că recurentul - pârât a dat prevederilor legale aplicabile remunerării funcţiei de specialist "şef serviciu/birou" o interpretare "proprie" şi nu una în "spiritul şi litera" legii, susţinând eronat că legiuitorul nu a vrut ca un specialist şef să fie salarizat cu salariul maxim pentru o altă categorie profesională (procurori) şi să aibă un venit de o dată şi jumătate faţă de un specialist de execuţie cu vechimea cea mai mare, ci numai cu 10%, sau 8% cum este şi în cazul magistraţilor.

În opinia intimatului, legiuitorul a prevăzut în Legea cadru nr. 153/2017 ca specialiştii cu funcţie de execuţie să fie salarizaţi precum procurorii din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, iar specialistul "şef birou" să fie salarizat precum prim - procurorul din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie.

Referitor la jurisprudenţa invocată de recurent, intimatul a învederat că aceasta priveşte funcţia de execuţie de ofiţer de poliţie judiciară şi nu o funcţie de conducere de specialist "şef birou" sau o funcţie de conducere de ofiţer de poliţie judiciară, precum şi faptul că, în România, jurisprudenţa nu constituie izvor de drept. În acest sens a invocat prevederile art. 124 alin. (3) din Constituţia României, potrivit cărora "Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii" şi cele ale art. 9 alin. (3) C. civ., ce stabilesc că "interpretarea legii de către instanţă se face numai în scopul aplicării ei în cazul dedus judecăţii".

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului, din data de 06 februarie 2020, s-a fixat primul termen pentru soluţionarea recursului, la data de 23.03.2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ., a suspendat judecata până la soluţionarea de către ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a sesizării ce face obiectul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin Rezoluţia unui membru al completului de judecată s-a fixat termen de judecată la data de 08.02.2022, pentru discutarea repunerii cauzei pe rol, din oficiu, în şedinţa publică de la acest termen Înalta Curte dispunând repunerea cauzei pe rol, din oficiu, în raport de faptul că a fost soluţionat dosarul nr. x/2021, de către Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept, pronunţându-se Decizia nr. 31 din data de 17 mai 2021.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. Înalta Curte a reţinut cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecăţii.

Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor expuse în întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele în continuare arătate:

Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că intimatul - reclamant A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având drept obiect principal cererea de anulare a Ordinului nr. 537 din 20 decembrie 2017 al Procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin care, începând cu 01.01.2018, au fost stabilite drepturile sale salariale.

Prima instanţă a admis acţiunea intimatului - reclamant şi a anulat Ordinul nr. 537 din 20 decembrie 2017, dar şi Ordinul nr. 106 din 02.03.2018, de respingere a contestaţiei sale, reţinând în esenţă, că indemnizaţia de bază corespunzătoare funcţiei de şef birou pe care o deţine reclamantul în cadrul D.N.A, se impunea a fi calculată prin aplicarea cap. I lit. B) şi art. 10 alin. (1) din Anexa V a Legii nr. 153/2017, coroborate cu art. 22 alin. (3) tezele a II-a şi a III-a din Anexa V a Legii nr. 153/2017, iar nu prin aplicarea la indemnizaţia maximă pentru un ofiţer de poliţie judiciară cu funcţie de execuţie cu vechimea în funcţie maximă, a majorării cu 10%, conform art. 10 alin. (1) lit. b) din Secţiunea 2, Cap. VIII al Anexei V din lege.

Totodată, instanţa de fond a obligat pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie să emită un nou ordin prin care să stabilească indemnizaţia de încadrarea a reclamantului la nivelul indemnizaţiei de încadrare corespunzătoare funcţiei de prim-procuror adjunct în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, conform art. 22 alin. (3) din Anexa V la Legea nr. 153/2017 şi să plătească reclamantului eventualele diferenţe salariale dintre indemnizaţia efectiv încasată şi indemnizaţia stabilită prin hotărâre, începând cu data de 01.01.2018 şi până la data emiterii noului ordin, actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legal.

Legalitatea aspectelor statuate de prima instanţă a fost contestată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie prin recursul promovat, iar Înalta Curte apreciază că sunt fondate criticile aduse de acesta modului în care instanţa de fond a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 22 alin. (3) tezele a II-a şi a III-a şi, coroborate cu art. 10 alin. (1) lit. b) din Anexa V la Legea nr. 153/2017 şi lit. B) din Capitolul I al Anexei V la Legea nr. 153/2017, vizând modul de stabilire a indemnizaţiei de încadrare în funcţia de "şef birou", fiind, astfel, incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum a şi fost invocat expres de către recurent.

Înalta Curte reţine că salarizarea specialiştilor din cadrul parchetelor este reglementată de art. art. 22 alin. (3) din Secţiunea 6, Capitolul VIII, Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, text potrivit căruia "(3) Salariul de bază se stabileşte potrivit prezentei anexe, cap. I lit. A) nr. crt. 6 pentru agenţii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi cap. I lit. B) nr. crt. 4 pentru ofiţerii de poliţie judiciară. Şefii de birou din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism beneficiază de indemnizaţia de încadrare corespunzătoare funcţiei de prim-procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, iar şefii de serviciu de indemnizaţia de încadrare corespunzătoare funcţiei de prim-procuror în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie. Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară din Direcţia Naţională Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism beneficiază de drepturile prevăzute în prezenta anexă"

La Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017 este reglementată indemnizaţia de încadrare pentru funcţia de "procuror cu grad de judecătorie", ce variază, pe de o parte, raportat la vechimea în funcţie, începând de la o vechime în funcţie de "0-3 ani", şi, pe de altă parte, raportat la vexchimea în muncă(gradaţie).

Totodată, în Notele nr. 1 şi nr. 3 de la Capitolul I lit. B) se prevede că "prin «vechime în funcţie», în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.", respectiv că "Indemnizaţia de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradaţiei".

Având în vedere dispoziţiile mai sus citate, Înalta Curte reţine că ordinele contestate în speţă sunt legale, emitentul acestora făcând o corectă aplicare a art. 22 alin. (3) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru raportat la trimiterea făcută la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4.

De altfel, problema de drept în discuţie a fost tranşată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ulterior pronunţării sentinţei civile recurate, prin Decizia nr. 31/17.05.2021, publicată în M. Of. nr. 734/27.07.2021, obligatorie pentru instanţele de judecată.

Potrivit Deciziei nr. 31/202, "În interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la acelaşi act normativ vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie."

Astfel, prin decizia de unificare a practicii judiciare anterior evocată s-a reţinut că faptul că, prin nota de subsol nr. 1 la tabelul prevăzut în Capitolul I lit. B) din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie, denotă că ierarhizarea salarizării în funcţie de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu şi categoriilor de personal a căror salarizare se stabileşte prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare (paragraful 94), astfel că menţiunea expresă a legiuitorului privind înţelegerea noţiunii de "vechime în funcţie" trebuie interpretată în sensul limitării la funcţiile special şi limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată (paragraful 95).

De asemenea, prin aceeaşi decizie s-a reţinut că:

"90. Salarizarea diferenţiată în funcţie de vechimea în funcţie se regăseşte doar în cazul magistraţilor şi al persoanelor asimilate acestora, potrivit legii, astfel cum este reglementată în anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, categorii din care nu fac parte persoanele vizate prin întrebarea instanţei de trimitere.

91. Salarizarea agenţilor şi ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul celor două structuri speciale de parchet este reglementată prin trimiterile făcute de legiuitor la drepturile salariale cuvenite unui procuror cu grad de judecătorie.

92. Această categorie a poliţiştilor, al cărei salariu a fost determinat prin trimitere la salariul de bază corespunzător celui reglementat pentru funcţia de procuror cu grad de judecătorie, nu beneficiază decât de variaţiile salariului de bază în funcţie de indemnizaţia stabilită pentru vechimea de 0 - 3 ani, întrucât nu există nicio normă care să dea relevanţă vechimii în funcţia de ofiţer ori agent de poliţie, acumulată în cele două structuri de parchet.

93. Prin exercitarea activităţii în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie ori Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, agenţii şi ofiţerii de poliţie detaşaţi la acestea nu pot acumula vechime în funcţia vizată de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, rămânând din perspectiva textului legal cu o vechime de "0" ani, ci acumulează o vechime relevantă pentru funcţia de poliţie deţinută, calculată potrivit timpului servit în această calitate, adică cele 7 gradaţii prevăzute în anexa nr. VI la aceeaşi lege.

94. Faptul că prin nota de subsol nr. 1 la tabelul prevăzut în cap. I lit. B) din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie denotă că ierarhizarea salarizării în funcţie de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu şi categoriilor de personal a căror salarizare se stabileşte prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare.

95. Menţiunea expresă a legiuitorului privind înţelegerea noţiunii de "vechime în funcţie" trebuie interpretată în sensul limitării la funcţiile special şi limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată.

96. Concluzionând, nu se poate vorbi, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, despre o încălcare a principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa muncii desfăşurate, această categorie de personal beneficiind, pe orizontală, de gradaţia rezultată din cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, iar pe verticală, de gradaţia rezultată din art. 11 alin. (4) din anexa nr. VI la aceeaşi lege.

97. Nu se poate interpreta că trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la "vechimea în funcţie", se aplică şi acestei categorii profesionale, întrucât o astfel de interpretare ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce nu este permis în acest context."

Contrar celor susţinute de intimatul – reclamant, instanţa de recurs constată că Decizia nr. 31/2021 a ÎCCJ este aplicabilă în speţă, întrucât din considerentele acesteia nu rezultă că interpretarea dată normei legale se aplică doar funcţiilor de execuţie, ci se aplică tuturor categoriilor de funcţionari aflaţi în situaţie juridică similară celei asupra căreia a statuat, fiind aplicabilă, aşadar, inclusiv funcţiilor de conducere.

Înalta Curte apreciază că astfel de dezlegări sunt aplicabile şi ipotezei stabilirii indemnizaţiilor de încadrare aferente salarizării funcţiei de conducere de specialist "şef birou IT" (iar nu doar salarizării specialiştilor cu funcţii de execuţie), întrucât tranşează aspecte relevante avute în vedere de instanţa de fond drept temei pentru anularea Ordinului nr. 537/20.12.2017, mai precis chestiunea coroborării dispoziţiilor art. 22 alin. (3) tezele a II-a şi a III-a şi art. 10 alin. (1) lit. b) din Anexa V la Legea nr. 153/2017, pe de o parte, cu prevederile lit. B) din Capitolul I al Anexei V la Legea nr. 153/2017, pe de altă parte.

Faţă de prevederile art. 521 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru toate instanţele de judecată de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Înalta Curte constată că interpretarea şi aplicarea dată de prima instanţă normelor de drept material din cuprinsul Legii nr. 153/2017, referitoare la incidenţa, în cauză, a prevederilor lit. B) din Capitolul I al Anexei V la Legea nr. 153/2017 sunt eronate, contravenind celor statuate prin Decizia nr. 31/2021.

Astfel, instanţa de control judiciar observă că indemnizaţia de încadrare maximă, stabilită conform prevederilor lit. B) din Capitolul I al Anexei V la Legea nr. 153/2017 (Indemnizaţia de încadrare pentru procurori), avută în vedere de prima instanţă, implică, în calculul cuantumului acesteia, utilizarea criteriilor de ierarhizare a salarizării în raport de vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie, criterii ce, după cum s-a reţinut şi în Decizia nr. 31/2021, nu sunt aplicabile şi salarizării specialiştilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (indiferent dacă aceştia au funcţie de execuţie sau de conducere).

În acest context, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanţei de fond, prin care s-a dispus anularea unui astfel de act administrativ, a fost dată cu interpretarea eronată a prevederilor art. 22 alin. (3) tezele a II-a şi a III-a, coroborate cu art. 10 alin. (1) lit. b) din Anexa V la Legea nr. 153/2017 şi cu aplicarea în mod greşit, în cauză, a prevederilor lit. B) din Capitolul I al Anexei V la Legea nr. 153/2017 (Indemnizaţia de încadrare pentru procurori) motiv pentru care se impune casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, raportat la totalitatea considerentelor expuse în paragrafele anterioare, instanţa de control judiciar va respinge acţiunea formulată de reclamant, ca nefondată, reţinând legalitatea celor două acte atacate.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, apreciind fondate criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din acelaşi cod, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza pe fond, va respinge acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, astfel cum a fost aceasta precizată, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei civile nr. 5411 din 17 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 februarie 2022.