Revalidation of security clearance and withdrawal of access to classified information under Romanian statutory standards

Şedinţa publică din data de 08 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, la data de 15 noiembrie 2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală de Protecţie Internă şi Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, a solicitat anularea actului administrativ emis de ORNISS care cuprinde avizul negativ şi/sau retragerea autorizaţiei privind accesul la informaţii clasificate, anularea actelor administrative emise de către DGPI, care cuprind concluzia verificărilor şi fundamentează retragerea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate şi a avizului negativ acordat de către Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1006 din 19 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea actelor emise de DGPI şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală de Protecţie Internă şi Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1006 din 19 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurentul-reclamant a învederat, în esenţă, că sentinţa recurată nu este motivată, în condiţiile în care instanţa de fond nu a analizat chestiunile indicate prin cererea de chemare în judecată. Astfel, chiar dacă probele ce au fost administrate la dosarul cauzei sunt reprezentate de documente clasificate sau înscrisuri ce conţin informaţii clasificate, obligaţia de motivare a hotărârii judecătoreşti există.

Printr-un alt set de critici, recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că retragerea avizului, potrivit dispoziţiilor legale în materie nu trebuie motivat. Astfel, din anexa nr. 15 din Standardele naţionale din 13 iunie de protecţie a informaţiilor clasificate, adoptată prin H.G. nr. 585/2002, se poate observa că declaraţia tipizată cuprinde la ultimul alineat formula "sunt de acord ca neacordarea avizului de securitate să nu-mi fie motivată", ceea ce nu echivalează cu acordul dat de către cel care solicită revalidarea cu nemotivarea retragerii de securitate. Atât timp cât anexa 15 prevede doar existenţa acordului pentru nemotivarea acordării avizului de securitate, a interpreta că retragerea avizului de securitate poate, de asemenea, fi nemotivat reprezintă un adaos la lege şi nicidecum o interpretarea a textului conform regulilor generale absolut acceptate de interpretare a normei juridice.

Nu în ultimul rând, recurentul-reclamant a arătat că în mod eronat a reţinut prima instanţă că procedura de revalidare a fost legală, în condiţiile în care nu Inspectoratul General al Poliţiei Române a cerut revalidarea, ci DGPI. Astfel, instanţa de fond a reţinut că "DGPI a iniţiat procedura de reverificare, în conformitate cu prevederile art. 167 alin. (1) din Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate, adoptată prin H. G. nr. 585/2002.", în condiţiile în care potrivit dispoziţiilor art. 167 alin. (2) din acelaşi act normativ "Revalidarea poate avea loc la solicitarea unităţii în care persoana îşi desfăşoară activitatea, sau a ORNISS, în oricare din următoarele situaţii:...", iar unitatea în care îşi desfăşura activitatea era Inspectoratul General al Poliţiei Române şi nu DGPI. Prin urmare, în opinia recurentului-reclamant, se poate observa că iniţierea procedurii de revalidare s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 167 alin. (2) din Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate, adoptată prin H.G. nr. 585/2002, aspect care afectează legalitatea procedurii.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 03 martie 2021, intimata-pârâtă Direcţia Generală de Protecţie Internă a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, reiterând, în esenţă, apărările susţinute în faţa instanţei de fond.

Totodată, a apreciat că dreptul la apărare al reclamantului a fost respectat în cauză, inclusiv prin prisma faptului că documentele clasificate utile soluţionării dosarului au fost depuse la dosarul cauzei, la compartimentul cu documente clasificate al instanţei.

4.2. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 09 martie 2021, intimatul-pârât Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, învederând, în esenţă, pe de o parte, că hotărârea recurată este motivată, iar pe de altă parte, că aceasta a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

În prealabil se reţine faptul că prin cererea de recurs se invocă motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., astfel încât criticile formulate de recurent împotriva sentinţei recurate urmează a fi analizate în raport de domeniul de reglementare al motivelor de recurs invocate, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. potrivit căruia scopul recursului - cale extraordinară de atac - îl constituie "examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", acesta exercitându-se pentru motive de nelegalitate expres şi limitativ reglementate de lege ca motive de casare - art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Ca urmare, pe calea recursului nu se pot examina motive privind interpretarea pe care instanţa de fond a înţeles să o dea probelor administrate în cauză ceea ce nu constituie motive de nelegalitate, ci de netemeinice.

Pornind de la aceste premise şi analizând motivele de nelegalitate invocate de recurent se reţine că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), acesta este nefondat.

Înalta Curte arată că dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care se întemeiază soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată, chiar dacă acestea coincid în parte cu apărările intimaţilor-pârâţi sau îl nemulţumesc pe recurentul-reclamant, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

Examinarea legalităţii actului administrativ contestat s-a realizat efectiv prin analizarea de judecătorul fondului şi, ulterior, de instanţa de recurs, inclusiv a documentelor clasificate care au stat la baza emiterii acestora, depuse la compartimentul special prevăzut de lege, în vederea consultării în condiţiile Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi ale Regulamentului privind accesul judecătorilor, procurorilor şi magistraţilor-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la informaţii clasificate secrete de stat şi secrete de serviciu, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 140/6.02.2014, care stabilesc cadrul juridic pentru prezentarea şi examinarea unor asemenea documente în cadrul procedurii judiciare.

De altfel, instanţa de recurs reţine şi că, deşi recurentul-reclamant a învederat atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin cererea de recurs, faptul că este dificil de identificat care dintre toate situaţiile de imputabilitate prevăzute de norma juridică care puteau fi reţinute şi identificate de Autoritatea Desemnată de Securitate este incidentă în cauză, deoarece nu a avut acces la documentele clasificate care au stat la baza emiterii actelor contestate în cauză, acesta a susţinut atât în faţa instanţei de fond (a se vedea încheierea de şedinţă de la termenul din data de 13 iulie 2020), cât şi în faţa instanţei de recurs, că deţine documentele existente la dosarul cauzei în formă clasificată şi are cunoştinţă despre conţinutul acestora, dar nu este de acord cu măsura dispusă pe baza lor.

În orice caz, recurentul-reclamant a avut posibilitatea atât în primă instanţă, cât şi în calea de atac a recursului, să îşi angajeze un apărător care să deţină autorizaţie ORNISS, în vederea consultării documentelor clasificate depuse în cauză, fiind inclusiv amânată cauza la termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2023 în acest sens.

Aşadar, instanţa de recurs reţine, pe de o parte, că simpla nemulţumire a recurentului-reclamant referitoare la modul în care a interpretat prima instanţă probele administrate în cauză nu constituie o veritabilă critică de nelegalitate care să se subsumeze motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., iar pe de altă parte, faptul că judecătorul interpretează elementele bazei factuale într-o altă manieră decât cea agreată de parte, relevanţa acestora nu echivalează cu o nemotivare în sensul prevăzut de art. 425 C. proc. civ.

În consecinţă, motivul de recurs analizat este nefondat, întrucât motivarea primei instanţe răspunde argumentelor prezentate de părţi, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt şi de drept, nefiind astfel identificate contradicţii în raţionamentul instanţei de fond şi nici considerente străine de natura cauzei, ceea ce face ca motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. să nu-şi găsească incidenţa în cauză.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit acestuia, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, ca urmare a Raportului nr. x din 29 mai 2018, prin care au fost prezentate date care se puteau constitui în riscuri de securitate aferente gestionării informaţiilor clasificate pe care le gestiona comisarul de poliţie A., în conformitate cu prevederile art. 146 alin. (2) din Anexa la H.G. nr. 585/2002, prin Adresa nr. x din 29 mai 2018, Direcţia Generală de Protecţie Internă a notificat Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat cu privire la acest aspect.

Răspunsul Autorităţii Naţionale de Securitate a fost transmis către Direcţia Generală de Protecţie Internă prin Adresa nr. x din 05 iunie 2018, care a notificat Inspectoratul General al Poliţiei Române prin Adresa nr. x din 14 iunie 2018, cu privire la iniţierea procedurii de revalidare a avizului privind accesul la informaţii clasificate, potrivit art. 167 din Anexa la H.G. nr. 585/2002. Prin Adresa nr. x din 27 iunie 2018, Inspectoratul General al Poliţiei Române a transmis formularul de bază-date personale şi formularul suplimentar, completate de comisarul de poliţie A., în vederea reverificării ofiţerului.

Direcţia Generală de Protecţie Internă a iniţiat procedura de reverificare, în conformitate cu prevederile art. 167 alin. (1) din Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, aprobate prin H.G. nr. 585/2002. În conformitate cu dispoziţiile art. 164 din acelaşi act normativ, termenul de realizare a verificărilor a fost prelungit pentru clarificarea datelor cuprinse în Raportul nr. x din 19 noiembrie 2018, aspect ce a fost comunicat Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat prin Adresa nr. x din 19 noiembrie 2018.

Direcţia Generală de Protecţie Internă a apreciat că, în urma finalizării verificărilor de securitate au fost identificate elemente de incompatibilitate privind accesul la informaţii clasificate în cazul ofiţerului, în conformitate cu prevederile art. 150 şi art. 151 din Anexa la H.G. nr. 585/2002, prin Raportul nr. x din 04 iunie 2019, astfel că a aprobat neacordarea avizului necesar eliberării autorizaţiei de acces la informaţii clasificate secret de stat, iar prin Adresa nr. x din 04 iunie 2019, Direcţia Generală de Protecţie Internă a informat ORNISS cu privire la măsura în cauză, context în care Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, în calitate de Autoritate Naţională de Securitate, prin Adresa nr. x din 10 iunie 2019, a comunicat Direcţiei Generale de Protecţie Internă decizia de avizare negativă a accesului la informaţii clasificate secret de stat în cazul domnului A.. Ulterior, prin Adresa nr. x din 25 iunie 2019, Direcţia Generală de Protecţie Internă a înştiinţat conducerea Inspectoratului General al Poliţiei Române cu privire la decizia Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, în vederea luării măsurilor necesare pentru interzicerea accesului la informaţii clasificate.

Criticile privind nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva faptului că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că retragerea avizului, potrivit dispoziţiilor legale în materie nu trebuie motivat, sunt nefondate.

Conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare, "Accesul la informaţii secrete de stat este permis numai în baza unei autorizaţii scrise, eliberate de conducătorul persoanei jundice care deţine astfel de informaţii, după notificarea prealabilă la Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat".

În aplicarea dispoziţiilor art. 142 şi 150 alin. (3) din Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, aprobate prin H.G. nr. 585/2002, autorizaţia de acces se eliberează numai în baza avizelor acordate de Autoritatea Desemnată de Securitate competentă, în urma verificărilor efectuate asupra persoanei în cauză, în luarea deciziei de acordare a acestuia avându-se în vedere cu prioritate interesele de securitate în detrimentul celor personale.

Procedurile privind autorizarea unei persoane pentru acces la informaţii clasificate reprezintă un proces interinstituţional, în realizarea căruia toate demersurile şi relaţionările se fac între instituţiile implicate.

Astfel, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 182/2002, "Reverificarea autorizaţiei este obligatorie şi constituie o prioritate ori de câte ori apar indicii că menţinerea acesteia nu mai este compatibilă cu interesele de securitate."

Dispoziţiile art. 146 din H.G. nr. 585/2002 prevăd că "(1) Ori de câte ori apar indicii că deţinătorul certificatului de securitate sau autorizaţiei de acces nu mai îndeplineşte criteriile de compatibilitate privind accesul la informaţiile secrete de stat, verificările de securitate se reiau la solicitarea conducătorului unităţii adresată ORNISS. (2) ORNISS poate solicita reluarea verificărilor, la sesizarea autorităţilor competente, în situaţia în care sunt semnalate incompatibilităţi privind accesul la informaţii secrete de stat."

Totodată, conform art. 167 din H.G. nr. 585/2002:

"(1) Revalidarea avizului privind accesul la informaţii clasificate presupune reverificarea persoanei deţinătoare a unui certificat de securitate/autorizaţie de acces în vederea menţinerii sau retragerii acesteia.

(2) Revalidarea poate avea loc la solicitarea unităţii în care persoana îşi desfăşoară activitatea, sau a ORNISS, în oricare din următoarele situaţii:

a) atunci când pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu ale persoanei deţinătoare este necesar accesul la informaţii de nivel superior;

b) la expirarea perioadei de valabilitate a certificatului de securitate/autorizaţiei de acces deţinute anterior;

c) în cazul în care apar modificări în datele de identificare ale persoanei;

d) la apariţia unor riscuri de securitate din punct de vedere al compatibilităţii accesului la informaţii clasificate."

În cauză, prin Adresa MAI-DGPI s-a comunicat ORNISS că din verificările efectuate au reieşit informaţii ce evidenţiază riscuri de securitate cu privire la gestionarea informaţiilor clasificate, conform art. 146 şi art. 167 din H.G. nr. 585/2002.

În urma acestei solicitări, ORNISS a dispus iniţierea procedurii de revalidare a accesului recurentului la informaţii clasificate, conform art. 167 din H.G. nr. 585/2002.

La finalizarea verificărilor de securitate MAI-DGPI a comunicat ORNISS, elementele de incompatibilitate rezultate în urma verificării conform prevederilor art. 160 din H.G. nr. 585/2002, comunicarea avizării negative precum şi retragerea documentului de acces deţinut.

În consecinţă, urmare a derulării procedurii de revalidare şi avizului transmis de Autoritatea Desemnată de Securitate competentă, ORNISS a comunicat MAI-DGPI avizarea negativă a accesului recurentului la informaţii clasificate, revocarea deciziei de avizare pozitivă a accesului la informaţii clasificate şi respectiv, retragerea documentului de acces.

În acest context, instanţa de recurs are în vedere şi că revalidarea accesului la informaţii clasificate secrete de stat este o instituţie de sine stătătoare, nefiind condiţionată de săvârşirea de către solicitant a unei abateri disciplinare/contravenţii/infracţiuni, fiind prevăzută de leguitor printre măsurile de protecţie a informaţiilor clasificate.

Instanţa de control judiciar reţine astfel că, deşi ORNISS a decis iniţial avizarea pozitivă a accesului la informaţii clasificate secret de stat - art. 151 alin. (1), în baza avizului favorabil al ADS competente acordat în urma verificărilor de securitate, ulterior, în temeiul simetriei juridice, a revocat propria decizie de avizare pozitivă iniţială, aceasta nemaiputând subzista întrucât ADS competentă a emis avizul negativ privind accesul la informaţii clasificate.

Totodată, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, prin declaraţiile date şi semnate, recurentul a luat la cunoştinţă şi a acceptat, prin completarea formularelor de verificare, cerinţele procedurii de verificare, referitoare la nemotivarea avizării negative a accesului la informaţii clasificate, declaraţiile din Anexele nr. 15, 16 la H.G. nr. 585/2002.

În acest sens, se reţin şi prevederile art. 169 din H.G. nr. 585/2002, care statuează că pentru revalidarea accesului la informaţii secrete de stat se derulează aceleaşi activităţi ca şi la acordarea avizului iniţial, verificările raportându-se la perioada scursă de la eliberarea certificatului de securitate sau autorizaţiei de acces anterioare.

Drept urmare, contrar susţinerilor recurentului-reclamant, având în vedere că în contextul iniţierii procedurii de revalidare privind accesul la informaţii clasificate, acesta a completat şi a semnat declaraţiile cuprinse în finalul formularelor prevăzute la Anexa nr. 15 şi Anexa nr. 16 din H.G nr. 585/2002, în mod corect a reţinut instanţa de fond că acesta este momentul la care acesta a luat cunoştinţă şi a acceptat toate cerinţele procedurii de verificare şi avizare, consimţind astfel că neacordarea avizului de securitate să nu îi fie motivate.

Nefondată este şi critica recurentului-reclamant potrivit căreia procedura de revalidare a fost nelegală, în condiţiile în care nu Inspectoratul General al Poliţiei Române a cerut revalidarea, ci Direcţia Generală de Protecţie Internă.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant pleacă de la premisa greşită că Direcţia Generală de Protecţie Internă este instituţia care a solicitat iniţierea procedurii de revalidare, în condiţiile în care Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat este cel care a iniţiat procedura de revalidare a avizului privind accesul la informaţii clasificate, în conformitate cu prevederile art. 167 alin. (2) din Anexa la H.G. nr. 585/2002, potrivit cu care "Revalidarea poate avea loc la solicitarea unităţii în care persoana îşi desfăşoară activitatea, sau a ORNISS (…)".

Astfel, aşa cum s-a reţinut şi anterior, Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, în calitatea sa de Autoritate Naţională de Securitate,

a transmis către Direcţia Generală de Protecţie Internă Adresa nr. x din 05 iunie 2018, care, la rândul său a notificat Inspectoratul General al Poliţiei Române prin Adresa nr. x din 14 iunie 2018, cu privire la iniţierea procedurii de revalidare a avizului privind accesul la informaţii clasificate, potrivit art. 167 din Anexa la H.G. nr. 585/2002. Prin Adresa nr. x din 27 iunie 2018, Inspectoratul General al Poliţiei Române a transmis formularul de bază-date personale şi formularul suplimentar, completate de comisarul de poliţie A., în vederea reverificării ofiţerului.

Prin urmare, reverificarea reclamantului s-a realizat în conformitate cu art. 146 din Standardele naţionale de protecţie, potrivit căruia "(2) ORNISS poate solicita reluarea verificărilor, la sesizarea autorităţilor competente, în situaţia în care sunt semnalate incompatibilităţi privind accesul la informaţii secrete de stat".

În ceea ce priveşte procedura de revalidare a avizului privind accesul la informaţii clasificate, aceasta presupune reverificarea persoanei deţinătoare a unui certificat de securitate/autorizaţie de acces în vederea menţinerii sau retragerii acesteia, aşa cum statuează prevederile art. 167 alin. (1) din H.G. nr. 585/2002.

Art. 169 din H.G. nr. 585/2002 prevede că pentru revalidarea accesului la informaţii secrete de stat se derulează aceleaşi activităţi ca şi la acordarea avizului iniţial, verificările raportându-se la perioada scursă de la eliberarea certificatului de securitate sau autorizaţiei de acces anterioare.

În calitate de Autoritate Desemnată de Securitate la nivelul MAI, DGPI avizează autorizarea accesului personalului MAI la informaţii clasificate. Prin urmare, acestei instituţii îi revine obligaţia de a efectua verificările de securitate în vederea acordării/retragerii avizului de securitate, ORNISS, în calitate de Autoritate Naţională de Securitate, fiind instituţia care decide asupra acordării autorizaţiei de acces la informaţii clasificate în baza avizului acordat de Autoritatea Desemnată de Securitate, în speţă DGPI.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1006 din 19 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1006 din 19 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 08 februarie 2023.