Revocation of zootechnical accreditation: sufficiency of administrative motivation via references to prior inspection reports

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin actiunea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti-Sectia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în data de 27.03.2019 (în urma declinarii competentei materiale dispusă prin Sentinta civila nr. 314/06.02.2019 pronunţată de Tribunalul Ilfov), reclamanta A. a chemat in judecata paratii Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale si Agenţia Naţională pentru Zootehnie "Prof. Dr. G. K. Constantinescu", solicitand instantei, ca prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna:

1. Anularea deciziei nr. 1576/29.11.2017 emise de pârâta ANZ.

2. Anularea raspunsului nr. x/08.01.2018 emisa de parata ANZ, de respingere a plangerii prealabilae.

3. Obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 229 pronunţată în data de 05 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea introdusa de reclamanta A. impotriva paratei Agenţia Naţională pentru Zootehnie "Prof. Dr. G. K. Constantinescu", ca neîntemeiată.

Deopotrivă, a respins şi actiunea introdusa de reclamanta A., împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca fiind promovată împotriva unei persoane făra calitate procesuala pasiva.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva hotărârii instanţei de fond a exercitat calea de atac a recursului, în condiţiile art. 493 din Codul de procedură civilă, reclamanta A..

Încadrând criticile sale în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta – reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotarârii recurate şi, rejudecându-se cauza pe fond, să se admită cererea de chemare în judecată.

În dezvoltarea criticilor sale, în esenţă, recurenta– reclamantă arată că instanţa fondului a pronunţat o hotărâre cu o motivare contrară în raport de cele menţionate în cuprinsul acesteia şi în raport de cele învederate prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, instanţă de fond, în urma analizei deciziei atacate,observă faptul că în cuprinsul acesteia "nu se regăseşte descrierea situaţiei de fapt" observând că se face trimitere la Nota de inspecţie nr. x/19.06.2017 şi Nota de control nr. x/13.11.2017 şi astfel procedează la o analiză a motivelor de fapt care nu sunt cuprinse în actul administrativ atacat ci în cuprinsul altor acte administrative (nota de inspecţie şi nota de control) ignorând cu desăvârşire regulile de învestire a instanţei.

Trecând peste aceste aspect, recurenta susţine că a fost în imposibilitatea de a contesta Nota de inspecţie nr. x/19.06.2017 iar nota de control nr x/13.11.2017 nu i-a fost comunicată decât după formularea prezentei cereri de chemare in judecată.

Consideră că, în această situaţia este clar faptul că decizia nu îndeplineşte condiţiile de forma observate prin analiza instanţei cât şi eventuala suplinire a acestora prin alte acte administrative în situaţia în care acestea i-au fost comunicate, partea nefiind în măsură să cunoască motivaţia deciziei.

Aspectul contrar legii al deciziei recurate incumbă in raţionamentul logico juridic a judecătorului fondului care mentineaza chiar în startul expunerii de motive ca "într-adevar, decizia nu precizeaza ea insasi care este situatia de fapt avuta in vedere si nici care au fost normele legale incalcate de reclamanta, continand doar o trimitere la doua inscrisuri (cele două note de control) …., cu precizarea ca aceasta ultima notă nu a fost comunicata reclamantei pana la introducerea acestui proces, fiind depusa la dosar odata cu intampinarea"

Arată recurenta că, în astfel de cazuri, soluţia instanţelor de judecata urma sa fie clară, în sensul in care aci administrative nu respectă cerinţele prevăzute de lege privind elementele obligatorii (motivarea în fapt şi în drept) sens in care cererea trebuia admisa astfel cum a fost formulată.

In următorul paragraf instanţa vine sa întăreasca raţionamentul avut in vedere şi de recurentă, privind nulitatea actului administrativ emis, reţinând că " În acest context, ar parea că, într-adevar, atat reclamanta, cât si instanta sunt în imposibilitate de a cunoaste ratiunile avute in vedere de parata ANZ la emiterea deciziei, aceasta prezentandu-se ca un act discretionar si deci anulabil."

Se poate astfel observa faptul că cele menţionate de către recurentă în cererea de chemare in judecată sunt corecte, inclusiv judecătorul fondului apreciind în mod corect faptul ca suntem în prezenţa unui act administrative anulabil ca urmare a modalităţii discreţionare în care acesta a fost emis.

Cu toate acestea, instanţa de fond prin motivarea ulterioară, fără probă şi fără nici un fel de fundament, creaza o altă situaţie decât cea reala realizând o analiza a celor 2 note care au stat la baza emiterii decizie de retragere a acreditării cu toate ca nu a fost investită cu acesta situaţie prin cererea de chemare in judecată.

Susţine astfel că omisiunea instanţei de fond este clară în situaţia în care în cuprinsul hotărârii recurate se analizează acte administrative despre care partea nu a avut la cunoştinţa nefiindu-i comunicate, lucru confirmat tacit şi de către pârâtă în cuprinsul apărărilor formulate, judecătorul fondului ignorând cu desăvârşire acest aspect important.

In conţinutul Deciziei nr. 1576/29.11.2017, nu este indicat niciun text de lege presupus a fi încălcat fiind invocate, la modul general, o serie de acte normative, fără a se arăta în mod concret litera de lege (articolul) care a fost încălcat în speţă şi care ar impune retragerea acreditării nr. 75/30.03.2017.

Prin întâmpinarea formulată, nu numai ca pârâta nu arata argumente pertinente cu privire la aceste lipsuri ale actului administrativ atacat, ci aceasta susţine că "încălcarea obligaţiilor legale prevăzute de actele normative O.M. 18/2006 si O.M. 19/2006 (...) duce la retragerea acreditării".

Deşi actul administrativ atacat nu poate fi completat cu argumentaţii extrinseci, exact acest aspect fiind realizat de către instanţa de fond, va rugam sa observaţi ca nici chiar in întâmpinarea formulata parata nu a fost in măsura sa indice, concret, care sunt situaţiile (prin indicarea persoanelor, exploataţii! or, etc.) care au încălcat prevederile legale, care sunt aceste prevederi legale, etc,

Instanţa motivează faptul ca "aceasta decizie este temeinica si legala", ca urmare a "constatărilor în teren, a refuzului asociaţiei de a remedia deficientele constatate de către inspectorii de stat dine adrul ANZ-ONZ Alba, după verificările din iunie 2017, unde Asociaţia avea obligaţia ca în termen de 30 de zile să remedieze neregulile constatate şi sa desfăşoare activitatea COP cu respectarea prevederilor legale".

In acest sens, recurenta a susţinut că, în urma încheierii activităţii de control, s-a întocmit şi emis Raportul de inspecţie nr. x/19.06.2017, prin care echipa de control a formulat anumite observaţii cu caracter de recomandare, astfel cum reiese din cuprinsul acestuia, precum şi un termen de remediere de 30 de zile, fără, însă, a şi specifica vreo sancţiune în ipoteza neconformarii remedierilor respective, şi nici posibilitatea, ori modalitatea de contestare a celor constatate şi menţionate în raportul de inspecţie.

Astfel, după cum se poate observa, fără a se arăta, în concret, care sunt argumentele de fapt şi de drept pe care recurenta le-ar fi încălcat, care sunt persoanele, fermierii, respect exploataţiile de taurine care nu respecta, în opinia echipei de control, care sun prevederile legale incalcate, concluziile raportului de inspecţie prezintă, de manieră generală şi succintă, faptul că: "nu se respectă graficul de control; monta realizează cu taur neautorizat; mulsul se efectuează manual; fermierii nu au în dota aparate de muls".

Faţă de aceste concluzii, echipa de control a formulat anumite observaţii cu caracter de recomandare, având ca termen de remediere 30 de zile, şi anume

"Asociaţia să reevalueze exploataţiile de taurine pe care le-a preluat în COP şi să renunţe exploataţiile care nu îndeplinesc condiţiile pentru efectuarea COP (zone greu accesibile, f monta autorizată sau IA şi fără aparat de muls).

- Instruirea controlorilor de către asociaţie privind efectuarea lucrării de COP cât mai teri posibil.

- Asociaţia să respecte metodologia de efectuare a COP lapte.

- Asociaţia să nominalizeze responsabil cu supracontrolul".

Aşadar, prin observarea acestui raport de inspecţie, rezultă faptul că, deşi echipa de control a formulat anumite recomandări în ceea ce o priveşte, aceasta a acordat un termen de 31 zile pentru remedierea unor aşa-zise neconformităţi, fără, însă, nici o sancţiune în caz neconformarc, cum ar fi eventuala retragere a acreditării deţinute.

Mai mult decât atât, se poate observa că acele "concluzii" ale raportului de inspecţie sunt mai mult decât sumare, iar în ceea ce priveşte încadrarea juridică a aşa-ziselor neconformităţi, organul emitent nu a prezentat nici măcar un temei de drept pentru cele constatate.

Astfel, apreciază că susţinerile instanţei, în sensul că asociaţia nu s-ar fi conformat celor constatate în vederea desfăşurării activităţii cu respectarea dispoziţiilor legale, sunt neîntemeiate, in condiţiile în care din cuprinsul acestui raport nu este prevăzuta nicio dispoziţie legală pe care aceasta să o fi încălcat, însa aceasta intra practic în rolul pârâtei realizând completările necesarea şi obligatorii, sarcina ce intra in atribuţiile pârâtei şi nu a judecătorului fondului, acesta fiind ţinut sa judece doar actul administrative privind retragerea acreditării.

De asemenea, raportul de inspecţie nu conţine precizări nici în ceea ce priveşte calea de atac, termenul, precum şi unitatea la care se depune eventuala contestaţie împotriva concluziilor controlului de către persoana verificată.

Toate acestea, în condiţiile în care, prin actul de control întocmit, echipa de control nu a adus la cunoştinţa asociaţiei sancţiunea retragerii acreditării nr. 75/30.03.2017 pentru efectuarea serviciului de determinare a calităţii genetice a raselor de animale la specia taurine, în ipoteza neconformarii recomandărilor primite.

În acest context, asociaţia nu a avut posibilitatea de a aduce la cunoştinţa organului de control faptul că cele constatate sunt neîntemeiate, fiind încălcat, astfel, dreptul său la apărare prin imposibilitatea formulării unui punct de vedere cu privire la cele constatate, deşi, în cuprinsul actului administrativ a cărui anulare o solicită, pârâta susţine că "decizia a fost emisă si ca urmare a activităţilor ilicite (de natura penala) constatate si menţionate in Nota de Control cu nr. x/13.11.2017 a DGCAI, ca urmare a verificărilor în teren privind activitatea subscrisei (...)"•

Aşadar, practic, pârâta aduce la adresa asociaţiei acuzaţii de natură penală, pe baza unor aşa-zise "verificări în teren" constatate printr-un act care nici măcar nu a fost comunicat, sens în care înţelege să retragă acreditarea acordată acesteia. Consideră astfel că un asemenea comportament din partea unui reprezentant al statului este atât abuziv, cât si nelegal. deoarece nu -i acordă posibilitatea de a se apăra cu privire la cele "constatate" de echipa de control. Mai mult decât atât, echipa de control nu are calitatea de organ de urmărire penală pentru a face asemenea "constatări".

In continuare susţinerile recurentei vizează situaţia de fapt şi probele administrate, reluând o parte din criticile de nelegalitate formulate prin cererea de chemare în judecată privind nemotivarea actului administrativ ce face obiectul litigiului.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi rejudecându-se cauza pe fond solicită admiterea cererii de chemare în judecată privind anularea Deciziei nr. 1576/29.11.2017.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamanta A. au formulat întâmpinări ambele autorităţi publice intimate – pârâte.

Astfel, în cadrul întâmpinării sale, intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond, ca temeinică şi legală.

La rândul său, intimata – pârâtă Agenţia Naţională pentru Zootehnie Prof. Dr. G. K. Constantinescu, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. a solicitat a se constata nulitatea recursului, astfel cum este motivat, pe considerentul că nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Se susţine că recurenta nu critică sentinţa atacată, ci doare reiterează aceleaşi motive din cererea de chemare în judecată.

Pe fondul cauzei, susţine că hotărârea atacată este temeinică şi legală şi în mod just instanţa de fond a constatat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată.

Răspunsul la întâmpinari

Deşi cele două întâmpinări depuse de intimaţii -pârâţi au fost comunicate recurentei în termenul legal, aceasta nu a combătut apărările părţilor adverse în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispoziţiile art. 4711 alin. (4) Cod procedură civilă, incidente şi în cazul recursului conform art. 494 din acelaşi act normativ.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 08 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., după soluţionarea excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimata – pârâtă Agenţia Naţională pentru Zootehnie Prof. Dr. G. K. Constantinescu,în sensul respingerii acesteia, pentru argumentele expuse în practicaua acestei hotărâri, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise reţinând dosarul spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport cu motivele de casare invocate şi cu apărările din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul promovat de recurenta- reclamanta A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele în continuare arătate:

Examinând criticile recurentei-reclamante subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., se constată că acesta este nefondat.

Sentinţa recurată satisface cerinţele instituite de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în conţinutul hotărârii regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii primei instanţe cu privire la soluţia pronunţată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de fond înfăţişând, într-o manieră clară şi coerentă, argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii de chemare în judecată, ceea ce face ca afirmaţiile recurentei, ce susţin motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 să apară ca fiind nefondate.

Din analiza considerentelor sentinţei recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanţa de fond a indicat care sunt argumentele care au stat la baza raţionamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinţei, astfel că nu se poate susţine, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că aceasta cuprinde considerente contradictorii, în realitate, titulara căii de atac, în invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., fiind nemulţumită de soluţia ce a fost adoptată de instanţă.

De altfel, Înalta Curte constată că, în esenţă, susţinerile recurentei nu vizează motive contradictorii, ci raţionamentul instanţei de fond, care judicios a reţinut că, deşi decizia atacată nu precizează ea însăşi care este situaţia de fapt avută în vedere şi nici care au fost normele legale încălcate de reclamantă, inserarea motivării în cuprinsul actului administrativ nu este singura modalitate de informare a destinatarului, astfel că, masura informarii poate rezulta şi din circumstantele anterioare emiterii actului (etc.corespondenta intre parti, participare la intalniri comune etc.) din care să se poata desprinde cu certitudine concluzia ca acelea au fost argumentele autorităţii şi ca ele au fost cunoscute de destinatar, situaţie ce se regăseşte şi în speţa de faţă.

Ori, aceste considerente nu pot fi apreciate ca fiind contradictorii, cum eronat susţine recurenta – reclamantă, soluţia adoptată de prima instanţă fiind motivată corespunzător, neexistând contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, argumentele expuse în fundamentarea soluţiei pronunţate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Prin urmare, din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recursul declarat de recurenta-reclamantă este nefondat.

Deopotrivă, Înalta Curte apreciază că nu este întemeiat nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neputându-se reţine că prima instanţă ar fi încălcat sau aplicat greşit normele de drept material.

Aminteşte Înalta Curte că, prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situaţiile în care instanţa de fond evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată şi dezvoltată în atare măsură încât să conducă la reformarea sentinţei recurate.

Analizând criticile ce vizează nemotivarea deciziei de retragere a acreditării, Înalta Curte constată că în cuprinsul acesteia se face trimitere la două acte de control întocmite anterior, respectiv: Nota de inspecţie nr. x/19.06.2017 întocmită de reprezentanţi A.N.Z şi Nota de control nr. x din 13.11.2017 13.11.2017 întocmită de reprezentanţi M.A.D.R.- D.G.C.A.I.

Din conţinutul Notei/Raportului de inspecţie nr. x/19.06.2017 reiese că în urma controlului desfăşurat la patru exploatări aflate în coordonarea Asociaţiei au fost identificate deficienţe respectiv faptul că:

- controlorii nu respectă graficul de control;

- mulsul se efectuează manual, fermierii neavând în dotare aparate de muls;

- monta se realizează cu taur neautorizat;

- la sediul exploataţiilor nu au fost găsite registre de monta şi fătări, crescătorii fiind obligaţi să le completeze cu evenimentele de reproducţie în momentul în care acestea se desfăşoară.

În cuprinsul acestui act sunt formulate recomandări la adresa reclamantului respectiv să reevalueze exploataţiile de taurine pe care le-a preluat în COP şi să renunţe la exploataţiile care nu îndeplinesc condiţiile pentru efectuarea COP, să fie instruiţi controlorii de către asociaţie privind efectuarea lucrării de COP, cât mai ethnic posibil, asociaţia să respecte metodologia de efectuare a COP lapte şi să nominalizeze responsabil cu supracontrolul, fiind stabilit deopoptrivă şi un termen pentru remedierea acestor deficienţe, respectiv 30 de zile de la data comunicării raportului de inspecţie.

De asemenea din cuprinsul Notei de control nr. x din 13.11.2017 privind rezultatul verificărilor efectuate la asociaţiile crescătorilor de bovine în baza tematicii de control înregistrată sub nr. x/05.09.2017 reiese că Direcţia Generală Control Antifraudă şi Inspecţii din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a constatat cu ocazia verificărilor realizate în teren abateri de la îndeplinirea de către asociaţie a obligaţiilor.

În cuprinsul acestei note organele de control au reţinut mai multe nereguli în privinţa recurentei – reclamante, concluzionându-se că activitatea de control a producţiei de lapte se desfăşoară formal, fără o coordonare şi monitorizare coerentă, fără date reale, cu înscrisuri false şi fără a fi interesată de creşterea performanţelor animanelor înscrise în COP.

Totodată, se reţine că recomandările anterioare nu au fost respectate, fiind constatate la un interval de 3 luni acelaşi deficienţe.

Astfel, Înalta Curte constată că, dată fiind întindererea elementelor de fapt reţinute prin actele de control ce au stat la baza emiterii Deciziei nr. 1576/29.11.2017, lipsa reluării acestora nu poate fi reţinută ca motiv de nulitate a actului, întrucât trimiterea la alte acte de control prealabile emiterii deciziei de revocare este un mecanism utilizat în procedurile administrative şi pe deplin justificat de amploarea elementelor de fapt reţinute.

Susţinerile recurentei, potrivit cărora Raportul de inspecţie nr. x/19.06.2017 ar fi fost întocmit sumar şi nu ar conţine constatări concrete cu privire la neregulile consemnate şi temeiurile legale, nu pot fi reţinute, raportat la argumentelor instanţei de fond prezentate amplu în conţinutul hotărârii atacate.

Astfel, judicios a reţinut instanţa de fond că raportul de inspecţie menţionează expres care au fost exploataţiile inspectate: B., PFA C. şi D. (aflate în programul controlorului E.), respectiv exploataţia F. (aflată în programul controlorului G.).

Deopotrivă, raportul menţionează că nici unul din cei doi controlori nu era prezent la mulsul de dimineaţă, deşt recurenta planificase această activitate în cadrul graficului de control transmis către Oficiul Judeţean de Zootehnie Alba şi vizat de acesta din urmă, astfel încât susţinerea potrivit căreia cei doi controlori n-ar fi fost obligaţi să fie prezenţi la mulsul de dimineaţă, nu putea fi primită, întrucât, în cuprinsul graficului de control pentru anul 2017 a controlorului E., avizat de OJZ Alba (1,156), se observă că, într-adevar, recurenta a optat pentru metoda controlului alternativ (o data seara, o data dimineaţa) şi, în aplicarea acestei metode, aceasta 1-a programat pe controlor ca în data de 13.06.2017 (dată la care ANZ a făcut inspecţia pe teren), să participe la mulsul de dimineaţă de la cete 3 exploataţii inspectate, or, controlorul nu a participat ta această activitate, încălcând chiar metoda de control invocată de recurentă, situaţia fiind identică şi în căzut controlorului G..

Potrivit Ordinului MAPDR nr. 19/2006, care reglementează condiţiile de organizare şi desfăşurare a controlului officfal, activitatea pentru care a fost acreditată recurenta, indică fără echivoc şi în mod repetat obligaţiile asociaţiei, respectiv: "Controlorul este responsabil în primul rând de executarea regulamentară a controalelor" (art. 3, alin. (3), teza a doua); "Controlul oficial se desfăşoară permanent, pe baza graficului de control întocmit de organizaţia de control" (art. 9, alin. (1), respectiv, "Controlorul trebuie sa supravegheze mulgerea în timpul întregii durate a controlului oficial, "(art. 15, alin. (2).

De asemenea, în "Metodologia de lucru privind efectuarea controlului performanţelor producţiei de lapte la specia bovine", elaborate chiar de recurentă, se menţionează la capitolul 3-"Atribuţiile controlorilor", pct. 4, "controlorii de producţie sunt obligaţi să respecte graficul de control şi metodologia de executare a controlului oficial" (I, 31).

Totodată, în contractele de prestări servicii încheiate de reclamantă cu controlorii, prima atribuţie a controlorului este, "sa respecte graficul de control" (pct. 4.1.2 din fiecare contract, de exemplu I, 141). La fel, în procesele-verbale de instruire a controlorilor, recurenta a menţionat expres următoarea obligaţie: "controlorii de producţie sunt obligaţi să respecte graficul de control şi metodologia de executare a controlului oficial" (ex. 1,140).

În ceea ce priveşte exploataţia la care se utilizează pentru reproducţie taur neautorizat, neregulă reţinută la exploataţia B., după cum rezulta din Nota de verificare la faţa locului încheiată în data de 13.06.2017 (şi înregistrată de ANZ sub nr. x/15.06.2017), cei 3 consilieri ANZ prezenţi la faţa locului au menţionat expres "metoda de reproducţie: taur neautorizat", nota find semnată şi de fermierul B. (II, 199).

În cuprinsul Raportului de inspecţie nr. x/19.06.2017 se menţionează că aceeaşi situaţie era şi la exploataţiile PFA C. si D., astfel încât recurentei i s-au adus la cunoştinţă fermele unde s-a constatat respectiva deficienţă.

În privinţa lipsei aparatelor de muls, aceasta este confirmată de toate Notele de verificare din 13.06.2017 depuse la dosar: de la exploataţiile D.. (1I, 195), F. (II, 197) şi B. (II, 199), semnate de către fermierii inspectaţi.

Cu privire la persoana responsabilă cu supracontrolul, se constată că nici la momentul inspecţiei din 12-14.06.2017 şi nici ulterior, recurenta nu a prezentat contractul de muncă/contractul de colaborare din care sa rezulte că directorul asociaţiei este însărcinat cu atribuţii de supracontrol, în conformitate cu dispoziţiile art. 33, alin. (2), lit. a) din Ordinul MAPDR nr. 19/2006, potrivit căruia, "supracontrolul este efectuat de către personalul organizaţiilor de control, autorizat în acest scop", cu toate că în "Planul de organizare a activităţii COP", înregistrat sub nr. x/08.03.2017, acesta a declarat că activitatea de supracontrol va fi desfăşurată de directorul asociaţiei şi că acesta este angajat al asociaţiei (fiind enumerat în lista celor 4 angajaţi pe care asociaţia îi avea la acel moment) -1,56.

Depunerea la dosar a unor note de supracontrol efectuate de directorul asociaţiei, H., nu acoperă lipsa actului de desemnare pentru exercitarea acestei funcţii (I, 36-55).

Potrivit "Procedurii operaţionale pentru acreditarea organizaţiilor sau asociaţiilor crescătorilor de bovine în vederea efectuării controlului oficial al producţiilor la specia bovine" act elaborat de intimata - pârâtă Agenţia Naţională pentru Zootehnie Prof. Dr. G. K. Constantinescu şi care a stat inclusiv la baza acreditării recurentei, soltcitantul de acreditare trebuia să depună un "Plan de organizare a activităţii de control producţie" în care să menţioneze numărul de persoane angrenate în activitatea de control, urmând ca, în decurs de o lună de la obţinerea acreditării, asociaţia acreditată să depună la dosarul de acreditare contractele de muncă sau contractele de colaborare încheiate cu personalul (II, 181).

Susţinerea recurentei – reclamante în sensul că nu se încadrează în tematica de control este neîntemeiată, din moment ce unul din temeiurile juridice ale controlului l-a constituit Ordinul MAPDR nr. 19/2006, care reglementează activitatea de control oficial desfăşurată de recurenta-reclamantă, iar obiectivele controlului, enumerate detaliat în tematica de control, se refereau exact la activitatea recurentei -reclamante (I, 23).

În baza acestei tematici de control, echipa de control s-a deplasat în teren, în data de 19.09.2017, la exploataţiile I., J., K. şi L., toate aflate în competenţa controlorului M., constatările echipei de control fiind consemnate în Notele de verificare la faţa locului întocmite în data de 19.09.2017 (II, 161-164 si III, 20).

Astfel, se constată că s-au reţinut următoarele deficienţe: controlorul nu s-a prezentat la controlul de seară programat la exploataţia I.; la aceasta exploataţie se găseau doar 4 bovine (din care doar 2 în lactaţie), iar restul de 8-9 bovine se aflau pe muntele Blăjoaia, la aproximativ 10 ore de mers pe jos; cele 2 bovine în gospodărie se mulg manual la exploataţia I.; registrul de ferma este necompletat la exploataţia J.; doar 3 bovine crotaliate din cele 5 bovine deţinute; controlorul nu cunoaşte metoda de control; la exploataţia K., controlorul deţinea buletinul de control semnat în alb de către fermier (deci necompletat) şi menţionase în caietul propriu de lucru că fermierul ar fi recoltat 34 litri lapte de la toate cete 5 bovine, deşi laptele fusese recoltat doar de la 2 bovine, cu o cană de 500 ml şi totaliza 10-11 litri, fermierul nu deţinea aparat de muls şi nici Registru de montă şi fătări, având crotaliate doar 3 bovine din cele 5 deţinute.

Constatările personale ale echipei de control au fost dezvoltate în cuprinsul Notei de control nr. x/13.11.2017 emisă de MADR-DGCAI (II, 131).

Astfel, din conţinutul acesteia rezultă că după controlul din teren din seara de 19.09.2017, echipa de control s-a deplasat a doua zi, în data de 20.09.2017, la sediul asociaţiei, unde a efectuat verificări ale documentelor şi ale spaţiilor, în prezenţa preşedintelui asociaţiei şi a numitei M., care venise să aducă personal documentele şi probele de lapte din seara precedentă, aspecte care dovedesc că, deşi Nota de control nr. x/13.11 .2017 nu fusese încă redactată, recurenta cunoştea deficienţele constatate de echipa de control. Un argument suplimentar în acest sens, îl constituie şi faptul că a treia zi de la declanşarea controlului, respectiv în data de 21.09.2017 (deci în ziua următoare controlului efectuat la sediul asociaţiei), echipa de control a solicitat reclamantei o serie de relaţii, prin Nota de relaţii înregistrată de recurentă sub nr. x/21.09.2017, în legătură cu aspectele constatate în cele două zile anterioare (I, 25), la care s-au formulat răspunsuri cu referire la necunoaşterea stării de fapt de către recurentă, respectiv solicitarea de a se indica prevederile legale care ar obliga -o să transmită către fermieri rezultatele buletinelor de analiza a laptelui.

Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de fond că recurenta – reclamantă nu a respectat prevederile legale, respectiv art. 20 alin. (4) din Ordinul MDRAP nr. 19/2006 potrivit căruia, "Rezultatul de analiză corectat este comunicat crescătorului prin intermediul buletinului lunar pentru exploataţia în cauză", cât şi prevederile proprii Metolodogiei de lucru, respectiv Capitolul 1, subdiviziunea "Drepturile crescătorilor de bovine", pct. 4, potrivit căruia "Crescătorul are următoarele drepturi (...) să primească rezultatele controlului după fiecare control în fermă şi să poată accesa baza de date cu toate informaţiile transmise referitor ta exploataţia pe care o deţine" (I, 30).

Şi în privinţa aducerii la îndeplinire a recomandărilor, judicios a constatat instanţa de fond că a fost adusă la îndeplinire doar cerinţa de instruire a personalului de control, recurenta depunând la dosar procesele-verbale de instruire (I 98 şi următoarele), nerespectând în continuare metologia de efectuare a controlului oficial, fiind constatate aceleaşi abateri (ex.: controlorul nu se prezintă la control conform graficului, controlorul nu cunoaşte metodologia de control, fermierii nu deţin Registrele de montă şi fătări, mulgerea se efectuază manual, iar monta cu tauri neautorizaţi), precum şi o serie de abateri noi.

Astfel, raportat la dispoziţiile art. 4 lit. l) din H.G. nr. 1188/2014 (forma in vigoare la data emiterii deciziei de retragere a acreditarii), ce prevăd că "În domeniul inspecţiei în zootehnie, Agenţia are următoarele atribuţii, în condiţiile legii: ... retrage acreditările şi autorizările asociaţiilor/organizaţiilor care refuză ori ignoră deliberat condiţiile pentru care au fost autorizate/acreditate", deopotrivă, având în vedere faptul că recurenta-reclamantă, încă de la momentul obţinerii acreditării, avea cunoştinţă de sancţiunea de care era pasibilă, respectiv retragerea acreditării, aceasta fiind prevăzută expres în art. 3 din decizia de acreditare potrivit căruia "dacă în urma activitatii de inspectie se constata incalcarea de catre asociatie a acestor obligatii, acreditarea se retrage", iar aceasta nu a îndeplinit integral măsurile dispuse prin Raportul de inspecţie nr. x/19.06.2017 întocmit de ANZ, ba mai mult, la data controlului ulterior al MADR din 20.09,2017 s-au descoperit nereguli noi, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond, de respingere a acţiunii reclamantei, menţinând astfel, cele două actele administrative contestate, este legală, criticile formulate de recurenta – reclamantă fiind neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că argumentele expuse de recurenta-reclamantă în calea de atac a recursului nu sunt apte să determine reformarea hotărârii de fond, aceasta fiind motivată cu respectarea rigorilor prevăzute de lege şi dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor legale aplicabile în speţă.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Astfel, nefiind identificate motive de casare a sentinţei, prin prisma prevederilor ar. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta A., ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legale, a hotărârii instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 229 din 5 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 februarie 2022.