Admissibility of revision for contradictory judgments requiring triple identity of parties, object, and cause for institutional maintenance cost claims.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal for revision, thereby upholding the Court of Appeal of Galati’s decision which ordered the County Council and the General Directorate for Social Assistance and Child Protection to pay a psychiatric rehabilitation center approximately RON 71,000 in total for maintenance cost differentials for two adult disabled beneficiaries for the years 2017 and 2018. The dispute involved a challenge to a final judgment that had reversed a first-instance dismissal, with the appellant arguing that the appellate decision violated the authority of res judicata by contradicting a prior 2015 judgment in a similar case involving the same beneficiaries but different claiming entities and time periods. The Supreme Court rejected the revision claim by holding that the statutory conditions for Article 509(1)(8) of the Civil Procedure Code were not cumulatively met, specifically finding a lack of triple identity of parties, subject matter, and legal cause between the two proceedings due to different plaintiffs and distinct time periods, and further ruling that the appellate court had properly considered the positive effect of res judicata regarding similar cases without improperly violating the res judicata of the specific prior judgment cited.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 54 din Legea nr. 448/2006, art. 509 C. proc. civ, art. 513 alin. (3) C. proc. civ, art. 509 pct. 8 C. proc. civ; Admissibility of revision for contradictory judgments requiring triple identity of parties, object, and cause for institutional maintenance cost claims: The dispute involved a challenge to a final judgment that had reversed a first-instance dismissal, with the appellant arguing that the appellate decision violated the authority of res judicata by contradicting a prior 2015 judgment in a similar case involving the same beneficiaries but different claiming entities and time periods. The Supreme Court rejected the revision claim by holding that the statutory conditions for Article 509(1)(8) of the Civil Procedure Code were not cumulatively met, specifically finding a lack of triple identity of parties, subject matter, and legal cause between the two proceedings due to different plaintiffs and distinct time periods, and further ruling that the appellate court had properly considered the positive effect of res judicata regarding similar cases without improperly violating the res judicata of the specific prior judgment cited.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive as the legal basis for dismissing the revision petition due to the non-fulfillment of admissibility conditions.
Full text
Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2021
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată initial pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2019, reclamantul Centrul de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică pentru persoane adulte cu handicap Urlaţi, jud. Prahova a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Galaţi şi D.G.A.S.P.C. Galaţi:
- bligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 34.746,35 RON - c/v diferenţei dintre costul mediu lunar şi contribuţia lunară de întreţinere care revine ca obligaţie de plată beneficiarei A., pentru anul 2017 (1.01.- 31.12.2017).
- obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 36.534,63 RON - c/v diferenţei dintre costul mediu lunar şi contribuţia lunară de întreţinere care revine ca obligaţie de plată beneficiarei A. pentru anul 2018 (1.01.- 31.12.2018).
- obligarea pârâţilor la daune moratorii - actualizarea sumelor de mai sus cu rata inflaţiei calculată de la momentul plăţii, până la achitarea efectivă a acesteia.
Urmare a declinării competenţei de soluţionare, Tribunalul Galaţi a pronunţat sentinţa nr. 467/16.10.2020, respingând excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean Galaţi, invocată de acest pârât prin întâmpinare, dar şi acţiunea formulată de reclamant ca nefondată.
2. Hotărârea supusă revizuirii
Prin decizia nr. 153 din 16 februarie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019 Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a decis următoarele: "Admite recursul declarat de reclamantul Centrul de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică pentru persoane adulte cu handicap Urlaţi împotriva sentinţei nr. 467 din 16.10.2020 a Tribunalului Galaţi în dosarul nr. x/2019 în contradictoriu cu intimaţii Consiliul Judeţean Galaţi şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi, având ca obiect pretentii.
Casează sentinţa civilă nr. 467/16.10.2020 pronunţată de Tribunalul Galaţi şi în rejudecare:
Admite acţiunea formulată de reclamantul Centrul de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică pentru persoane adulte cu handicap Urlaţi în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Galaţi, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi, având ca obiect "pretentii".
Obligă pe pârâţii Consiliul Judeţean Galaţi şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului să plătească reclamantului sumele de 34.746,35 RON aferentă anului 2017 şi 36.534,63 aferentă anului 2018 cu titlu de diferenţă dintre costul mediu lunar si contribuţia lunară de întreţinere."
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că persoanele pentru care reclamantul solicită decontarea cheltuielilor au fost instituţionalizate anterior adoptării normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, prin H.G. nr. 268/2007, iar la momentul apariţiei Legii nr. 448/2006, s-a prevăzut în mod expres obligaţia legală de decontare a acestor cheltuieli de către consiliul judeţean sau local în raza căruia îşi are domiciliul persoana cu handicap, prin direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.
3. Cererea de revizuire
La data de 7.04.2021, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 153 din 16 februarie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea căii extraordinare de atac, revizuenta a arătat că soluţia pronunţată prin decizia nr. 153 din 16 februarie 2021 a Curţii de Apel Galaţi este contrară deciziei nr. 13R/2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2009, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată, privind aceleaşi părţi, obiect şi cauză.
S-a precizat, totodată, că, din anul 2006-2007, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 488/200 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap şi a H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, cauze similare care au avut aceleaşi părţi, obiect şi cauză au fost soluţionate de Tribunal Prahova, respectiv Curtea de Apel Ploieşti, întrucât C.R.R.N.P.A.H Urlaţi îşi are sediul în judeţul Prahova.
Hotărârea a cărei revizuire se cere conţine dispoziţii potrivnice şi faţă de deciziile nr. 475/2019 şi nr. 189/2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, respectiv sentinţei nr. 766/2020, ce au fost ataşate cererii de revizuire.
A mai arătat revizuenta că dispoziţiile noului C. proc. civ. au schimbat forma textului anterior, în sensul că sunt avute în vedere ambele efecte ale autorităţii de lucru judecat, cel clasic în care se regăseşte tripla identitate de părţi, ca şi cauza de faţă, cât şi cel raportat la identitatea de părţi şi situaţie litigioasă, ca şi în cazul deciziilor enumerate anterior.
Decizia a cărei revizuire se solicită este potrivnică deciziei din dosarul x/2009, cu acelaşi obiect, cauză şi părţi (beneficiar A.), iar motivarea acesteia, potrivnică deciziei nr. 13R/2015, încalcă toate principiile de drept, întrucât, fiind a doua cauză se impunea a se ţină seama de ceea ce s-a pronunţat în primul dosar (7563/233/2009).
Astfel, în motivarea hotărârii a cărei revizuire se solicită se arată că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 34 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 488/2006, întrucât beneficiarul (A.) a fost internat în Centrul Urlaţi încă din anul 1989, legea neaplicându-se retroactiv. Cu toate acestea, în aceeaşi hotărâre instanţa aplică, retroactiv, dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 448/2006, fără a avea în vedere dispoziţiile în tot contextul lor, întrucât aceasta îşi motivează soluţia doar pe alin. (1) şi alin. (2) al art. 54, excluzând alin. (5), conform căruia "modalitatea de decontare va fi stabilită prin normele metodologice de aplicare.".
Pe lângă acest aspect, fără a se raporta la motivarea deciziei anterioare (şi nici la cea a celorlalte decizii pronunţate în cauze similare), instanţa a considerat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 34 din Normele de aplicare, dar a admis cererea de chemare în judecată întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 448/2006 şi art. 34 din normele de aplicare.
În acelaşi timp, în cuprinsul hotărârii se regăsesc motive contrare, întrucât, deşi se reţine în considerente faptul că "finanţarea fiecărui centru public este asigurată din bugetul judeţului în raza căruia funcţionează...", iar la dosarul cauzei s-a dovedit că sursa banilor necesari întreţinerii beneficiarilor centrului provine de la bugetul de stat, prin exerciţiul bugetar anual (fapt recunoscut şi de către intimată în referatele de calcul anexate), instanţa a obligat la plată, fără nici un temei legal, Consiliul Judeţean Galaţi şi D.G.A.S.P.C. Galaţi.
Greşită este motivarea hotărârii la pct. 2 al aceluiaşi alineat, unde se face referire la calculele D.G.A.S.P.C. Galaţi, în condiţiile în care singurele calcule aparţineau Consiliului Judeţean Prahova, D.G.A.S.P.C. Galaţi făcând apărări strict pe dreptul în sine, izvorât din lege şi nu pe calcule.
De asemenea, eronată este şi motivarea formulată la punctul 4 a hotărârii conform căreia se reţine culpa D.G.A.S.P.C. Galaţi pentru neîncheierea Protocolului nr. 719/07.02.2017 şi nr. 1521/10.01.2018, fără a se analiza faptul că aceste protocoale contravin dispoziţiilor legale şi se dă efect juridic unui act care nu a fost însutit de părţi. D.G.A.S.P.C. Galati nu a încheiat nici un protocol pentru perioada 2017 -2018, înscrisurile ataşate neavând nici o valoare juridică, întrucât ele nu poartă semnătura reprezentantului legal, directorul general al direcţiei, aşa cum impune legea.
Având în vedere faptul că hotărârea a cărei revizuire se solicită este potrivnică unei hotărâri pronunţate într-o cauză similară cu acelaşi obiect, cauză şi părţi, că este potrivnică şi altor hotărâri pronunţate în cauze similare de instanţe de acelaşi grad existând o identitate a aspectului litigios, se solicită admiterea cererii de revizuire şi anularea ultimei hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Galaţi.
4. Apărările formulate de intimat
Intimatul Consiliul Judeţean Galaţi a depus întâmpinare la data de 17.05.2021, solicitând admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei şi, în rejudecare, menţinerea soluţiei de respingere a acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire
Examinând cererea de revizuire în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., iar dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare. Articolul menţionat reglementează condiţiile de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi invocate pe această cale, cât şi condiţiile specifice fiecăruia dintre acestea.
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au pronunţat soluţii contrare în litigii care s-au derulat între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi aceeaşi cauză juridică.
Instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.
Se reţine, astfel, că o cerere de revizuire pentru contrarietate de hotărâri trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii: - existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice; - hotărârile să fie pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; - cea de a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; - hotărârile pretins contradictorii să fie pronunţate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat.
Reglementând procedura de judecată a cererii de revizuire, dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. statuează că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Aşadar, se impun a fi analizate cu prioritate condiţiile de admisibilitate a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ.
Prima condiţie are în vedere existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice. În opinia revizuentei hotărârile pretins contradictorii sunt reprezentate, pe de o parte, de decizia nr. 153 din 16 februarie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019, iar pe de altă parte, de decizia nr. 13R/2015 din 21.01.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2009, ambele ale Curţii de Apel Galaţi .
Contrarietatea invocată vizează soluţiile pronunţate prin cele două hotărâri, în primul dosar acţiunea fiind respinsă în primă instanţă, soluţie menţinută prin respingerea recursului, iar în cel de-al doilea dosar acţiunea fiind admisă definitiv în rejudecarea dispusă urmare a admiterii recursului.
Următoarele condiţii de admisibilitate impun ca hotărârile să fie pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în prezenta cauză fiind vorba despre Curtea de Apel Galaţi, iar cea de a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese.
Contrar susţinerilor revizuentei, Înalta Curte constată neîndeplinirea cerinţei identităţii de părţi în cele două dosare, în condiţiile în care în dosarul nr. x/2019 au figurat ca părţi Centrul de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică pentru persoane adulte cu handicap Urlaţi, Consiliul Judeţean Galaţi, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi, iar în dosarul nr. x/2009 părţi au fost Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Prahova, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi, Consiliul Judeţean Galaţi.
De asemenea, nu se poate vorbi nici despre identitate de obiect şi cauză, întrucât cele două dosare au vizat plata sumelor reprezentând diferenţa dintre costul mediu lunar şi contribuţia lunară de întreţinere care revine ca obligaţie de plată beneficiarilor, conform dispoziţiilor Legii nr. 448/2006, sumele fiind solicitate pentru perioade diferite (2007-2008, respectiv 2017-2018) .
Ultimele două condiţii de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. impun hotărârilor pretins contradictorii să fie pronunţate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat.
Înalta Curte observă că în cadrul dosarului nr. x/2019, revizuenta a depus mai multe hotărâri judecăreşti pronunţate în speţe apreciate ca fiind similare, invocând efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, iar instanţa de recurs le-a analizat şi le-a avut în vedere la pronunţarea soluţiei. Reglementarea acestui efect pozitiv urmăreşte evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti, însă nu opreşte judecata celui de-al doilea proces, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare, care nu pot fi ignorate.
În acest context, trebuie menţionat că impunerea cerinţei ca a doua instanţă să nu fi fost sesizată cu existenţa primei hotărâri şi să nu se fi pronunţat ea însăşi asupra autorităţii de lucru judecat este determinată de natura juridică a instituţiei revizuirii, care este o cale extraordinară de atac de retractare, instanţa de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorităţii de lucru judecat de către cea de-a doua instanţă în faţa căreia s-a invocat acest aspect.
Cu alte cuvinte, instanţei de revizuire nu îi este permis să se transforme în instanţă de recurs şi să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a dat efect sau nu autorităţii de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii se poate face numai într-o cale de atac de reformare, iar nu pe calea revizuirii formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cadrul căreia instanţa nu este chemată să cenzureze o judecată anterioară, astfel cum se solicită, în fapt, în prezenta în cauză.
Pentru considerentele expuse, constatând neîndeplinirea în mod cumulativ a condiţiilor de admisibilitate anterior examinate, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge calea extraordinară de atac formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi împotriva deciziei nr. 153 din 16 februarie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 decembrie 2021.