Prosecutors’ challenge to aggregated allowances rejected; salary orders upheld under 30% statutory cap.

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 7 august 2018, pe rolul Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, au solicitat:

(i) anularea Ordinului nr. 906/24 mai 2018 şi a Ordinului nr. 907/24.05.2018, emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

(ii) obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - ordonator principal de credite să emită noi ordine de salarizare care să înlocuiască ordinele sus-amintite, cu respectarea prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017;

(iii) obligarea pârâţilor la plata diferenţelor de drepturi salariate ca urmare a emiterii noului ordin de salarizare, începând cu data de 01.01.2018, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente, de la data scadenţei fiecărui venit net până la data plăţii efective.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 5446 din 18 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, ca nefondată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 5446 din 18 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, reclamanţii susţin că, potrivit dispoziţiilor art. 5 din Capitolul VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017, beneficiază de un spor pentru risc şi suprasolicitate neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizaţia lunară de încadrare.

Arată recurenţii-reclamanţi că, prin ordinele atacate, sumele aferente acestor sporuri nu au fost stabilite separat, ci cumulat şi au fost acordate diferenţiat pentru fiecare dintre procurorii şi personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi. Ca urmare, au fost încălcate principiile stabilite prin art. 6 din Legea nr. 153/2017, respectiv:

- principiul legalităţii şi principiul transparenţei mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, care urmăreşte să asigure predictibilitatea salarială pentru personalul din sectorul bugetar; în acest sens, verificând sumele din anexele ordinelor, se observă că nu se pot stabili cuantumurile în care au fost acordate fiecare din cele două sporuri;

- principiul nediscriminării, care instituie tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie;

- principiul egalităţii, care asigură plata salariilor de bază egale pentru muncă cu valoare egală; deşi toţi procurorii şi personalul asimilat acestora îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, cele două sporuri au fost acordate în mod diferenţiat, procentele fiind cuprinse între 13% şi 17%;

- principiul ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceleiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate.

Susţin recurenţii-reclamanţi că sporurile nu au fost calculate procentual, prin raportare la indemnizaţia de încadrare, astfel cum prevăd dispoziţiile legale, ci sub forma unui cuantum. Noţiunea de cuantum a fost utilizată în cuprinsul Legii nr. 330/2009, însă ulterior, în Legea nr. 284/2010 nu s-a mai folosit această sintagmă, ci s-a stabilit posibilitatea acordării unui spor pentru risc şi suprasolicitate neuropsihică de până la 25% şi a unui spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv la salariul de bază lunar, formulare juridică regăsită şi în Legea nr. 153/2017.

Învederează recurenţii că, din anexa la ordin, rezultă că procentul de 15% al sporului pentru condiţii deosebite de muncă este calculat corect la indemnizaţia de încadrare, dar nu acelaşi lucru se poate spune în ceea ce priveşte procentul de 30%, alcătuit din 25% spor pentru risc şi suprasolicitate neuropsihică şi 5% spor de confidenţialitate, care nu a fost acordat integral.

Totodată, arată că, în dosarul de fond a fost depus Ordinul nr. 1153/25.06.2018, emis de PÎCCJ, prin care, începând cu data de 14.05.2018, se acordă procurorilor şi personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor un spor de 15% pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoare, calculat la indemnizaţia de încadrare, prin acest ordin fiind înlocuită noţiunea de cuantum spor condiţii cu cea de spor condiţii, în acord cu prevederile art. 4 alin. (1) din Cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017.

Recurenţii-reclamanţi fac trimitere şi la cadrul normativ incident în materia salarizării personalului bugetar, începând cu data de 09.04.2015, în referire la Legea nr. 71/2015, care a modificat şi completat O.U.G. nr. 83/2014, raportat la Decizia interpretativă nr. 23/2016 a Înaltei Curţi, prin care s-a statuat cu privire la interpretarea art. 1 alin. (1), (2) şi (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2015.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus note scrise, solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Ordinul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 906 din 24 mai 2018 au fost stabilite drepturile salariale cuvenite reclamanţilor pentru perioada 2 ianuarie 2018 – 30 aprilie 2018, respectiv indemnizaţia de încadrare, cuantumul sporurilor de risc şi confidenţialitate şi cuantumul sporului de condiţii deosebite de muncă, iar prin Ordinul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 907 din 24.05.2018 s-au stabilit drepturile salariale ale reclamanţilor începând cu data de 1 mai 2018.

Reclamanţii au contestat cele două ordine din perspectiva cuantumului şi modului de stabilire a sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi a sporului pentru păstrarea confidenţialităţii. Au susţinut, în esenţă, că cele două sporuri, deşi sunt prevăzute de lege în formă procentuală, de 25% şi 5% aplicate la indemnizaţia brută de încadrare, nu au fost astfel stabilite şi acordate în actele de salarizare, ci s-a prevăzut doar un cuantum specific, cumulat, al celor două sporuri, care, raportat la indemnizaţia de încadrare, se situează sub procentul legal de 30%.

Soluţionând cererea dedusă judecăţii, instanţa de fond a apreciat-o a fi neîntemeiată, reţinând că reclamanţilor nu le este recunoscut necondiţionat dreptul la acordarea sporurilor în cuantum maxim, ci cuantumul acestora este supus unei duble condiţionări: încadrarea fiecărui spor în limitele din Anexa V şi interdicţia depăşirii pragului prevăzut de 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, respectiv 30% din suma indemnizaţiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite.

Pentru soluţionarea recursului, Înalta Curte are în vedere următoarele norme din Legea nr. 153/2017, incidente speţei:

Art. 24 - "Limita maximă a sporurilor, compensaţiilor, indemnizaţiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor şi a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege şi în anexele nr. 1 – VIII".

Art. 25 alin. (1) - "(1) Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz".

Totodată, potrivit art. 4 şi 5 din Anexa V, cap. VIII:

Art. 4 – "(1) Pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizaţia de încadrare, corespunzător timpului lucrat."

Art. 5 – "Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale, tribunalele specializate şi judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asistenţii judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică şi personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, precum şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, personalul de probaţiune beneficiază şi de un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizaţia lunară de încadrare".

Înalta Curte va respinge ca nefondate criticile de nelegalitate formulate de recurenţii-reclamanţi, menţinând soluţia primei instanţe, cu observaţia că reclamanţii s-au rezumat, în calea de atac, la reluarea argumentelor din cuprinsul cererii de chemare în judecată, fără a contesta efectiv considerentele sentinţei recurate.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare în cauză a dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, anterior citate, în condiţiile în care legiuitorul nu a prevăzut acordarea de sporuri în procent fix din indemnizaţie, ci a statuat o limită maximă în care trebuie să se încadreze fiecare spor în parte, prevăzând şi condiţia ca suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat, să nu depăşească 30% din totalul bugetului salarial pentru fiecare ordonator de credite.

În speţă, reclamanţii au beneficiat de acordarea sporurilor de risc şi confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă, cu respectarea condiţionării prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, respectiv aceea a respectării pragului maxim de 30% din suma indemnizaţiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite. Cumulat, cele trei tipuri de sporuri acordate reclamanţilor respectă pragul prevăzut de art. 25 din Legea nr. 153/2017, iar individual fiecare spor se încadrează în limitele maxime prevăzute de art. 4 şi 5 din Anexa V Cap. VIII la lege.

Înalta Curte are în vedere şi că, prin Decizia nr. 15/2021 din 28 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 921 din 27 septembrie 2021, s-a statuat că: "În interpretarea unitară a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a) şi alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la art. 4 şi 5 din capitolul VIII secţiunea I din anexa nr. V la aceeaşi lege, suma sporurilor acordate personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea nu trebuie să depăşească limita prevăzută de art. 25 din aceeaşi lege, raportată la ordonatorul de credite care stabileşte drepturile salariale."

Prin această decizie interpretativă, obligatorie pentru instanţele de judecată de la publicarea în Monitorul Oficial, s-a stabilit în mod definitiv că, prin sintagma "fără a depăşi limita prevăzută la art. 25", care se regăseşte în cuprinsul art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, se instituie interdicţia stabilirii şi acordării unui cuantum al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, peste limita de 30 % din suma salariilor de bază, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Totodată, în considerentele deciziei interpretative s-a mai statuat că indicarea nivelului maxim al sporurilor nu exclude posibilitatea ca nivelul sporurilor, stabilite şi acordate de fiecare ordonator de credite, să fie inferior nivelului maxim prevăzut de art. 4 şi 5 din capitolul VIII secţiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017, ca urmare a aplicării limitei prevăzute de art. 25 alin. (1) din legea-cadru (paragraful nr. 84), că responsabilitatea stabilirii şi acordării drepturilor salariale în care sunt incluse şi sporurile revine ordonatorului de credite din cadrul fiecărei instituţii sau autorităţi publice (paragraful nr. 86) şi că este contrară prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 raportarea la sporurile mai mari acordate salariaţilor care fac parte din aceeaşi categorie de personal, dar care sunt angajaţi în cadrul altui ordonator de credite (ultima teză a paragrafului nr. 86).

În speţă, reclamanţilor le-a fost acordat sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase la valoarea maximă de 15% din indemnizaţia brută lunară, iar în ceea ce priveşte sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi sporul pentru păstrarea confidenţialităţii, acestea au fost stabilite la o valoare cumulată de până în 15 % din salariul de bază, fiind astfel respectată atât limita maximă aferentă fiecărui spor, cât şi limita maximă aplicabilă tuturor sporurilor. După cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, acordarea globală a sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi a sporului pentru păstrarea confidenţialităţii nu reprezintă o practică administrativă nelegală, contrară Legii nr. 153/2017, stabilirea concretă a cuantumului sporurilor salariale intrând în marja de apreciere a angajatorului, iar acest raţionament este confirmat de considerentele nr. 84 şi nr. 86 ale Deciziei nr. 15/2021, anterior prezentate.

În recurs, reclamanţii au mai susţinut că s-au stabilit procente diferenţiate ale celor două sporuri în cazul personalului care îşi desfăşoară activitatea în aceleeaşi condiţii. Or, aceste critici au un caracter generic, nefiind indicate cazuri concrete de aplicare diferenţiată, în cadrul aceluiaşi ordonator de credite, a sporurilor în discuţie, pentru persoane care prestează aceeaşi activitate în condiţii identice.

În măsura în care cazurile invocate se referă la cuantumul sporurilor calculate de alţi ordonatori secundari de credite (după cum s-a susţinut în acţiune), sunt incidente considerentele deciziei interpretative obligatorii nr. 15/2021 a ICCJ, prin care s-a arătat că: "95. Prin urmare, posibilitatea ca, în cadrul aceleiaşi categorii de personal, angajat la ordonatori secundari de credite diferiţi, să existe diferenţieri în funcţie de sumele de bani aflate la dispoziţia acestora este reală, însă derivă din aplicarea legii la situaţii de fapt concrete, diferite în cadrul fiecărui ordonator de credite, care pot influenţa nivelul de determinare al sporurilor, apariţia unei eventuale situaţii de discriminare în calculul drepturilor salariale, în procesul de aplicare a legii de către angajator, reprezentând o chestiune de fapt care excedează limitelor de soluţionare a recursului în interesul legii."

Cât priveşte invocarea de către recurenţii-reclamanţi a cadrului normativ în materia salarizării, astfel cum a fost conturat prin adoptarea Legii nr. 71/2015, Înalta Curte constată că acest act normativ nu este incident în cauza de faţă şi nu prezintă relevanţă în dezlegarea chestiunii disputate, în raport de obiectul cererii introductive, care priveşte contestarea sporurilor salariale stabilite de angajator în favoarea reclamanţilor conform dispoziţiilor Legii nr. 153/2017. De altfel, Legea nr. 71/2015 a fost invocată pentru prima dată în recurs, nefăcând parte din temeiul de drept al acţiunii, iar recurenţii-reclamanţi nu au detaliat în ce modalitate produce efecte acest act normativ în prezenta cauză, în condiţiile în care este anterior dispoziţiilor Legii nr. 153/2017 în temeiul cărora au fost emise cele două ordine contestate.

În consecinţă, în speţă nu se poate decela o cauză de nulitate a ordinelor de salarizare atacate, dedusă din modul de stabilire a sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi a sporului pentru păstrarea confidenţialităţii cuvenite reclamanţilor, instanţa de fond pronunţând o soluţie legală de respingere a acţiunii, dată cu corecta interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 24 şi 25 alin. (1), raportat la art. 4 şi 5 din Anexa V, cap. VIII la Legea nr. 153/2017.

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din acelaşi cod Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N. împotriva sentinţei nr. 5446 din 18 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 decembrie 2021.