Recourse for lack of interest: voluntary execution of salary orders extinguishes standing in administrative salary dispute
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the National Directorate for Probation as lacking procedural interest, thereby leaving in force the Court of Appeal’s sentence which had partially granted the plaintiff's claim for salary differences. The dispute arose from the plaintiff’s challenge against two ministerial orders concerning the calculation of the sectoral reference value (VRS) and the application of wage increases and surcharges for probation personnel, which the appellate court had ruled required the payment of unpaid salary differences updated for inflation. Although the appellant sought the cassation of the sentence for illegality, the High Court decided that the appeal lacked standing because, after the first-instance judgment, the defendant administration had issued a new order amending the challenged wage provisions and had subsequently paid the outstanding salary rights to the plaintiff. This voluntary compliance by the defendants extinguished the plaintiff’s legitimate interest in the litigation, rendering the appeal moot under the requirements for procedural interest. The decisive legal basis was the doctrine of procedural interest under Articles 32 and 33 of the Code of Civil Procedure, which mandates that any appeal must be supported by a current and legitimate interest, a condition no longer met given the full execution of the obligations established by the appealed judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 33 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Recourse for lack of interest: voluntary execution of salary orders extinguishes standing in administrative salary dispute: The dispute arose from the plaintiff’s challenge against two ministerial orders concerning the calculation of the sectoral reference value (VRS) and the application of wage increases and surcharges for probation personnel, which the appellate court had ruled required the payment of unpaid salary differences updated for inflation. Although the appellant sought the cassation of the sentence for illegality, the High Court decided that the appeal lacked standing because, after the first-instance judgment, the defendant administration had issued a new order amending the challenged wage provisions and had subsequently paid the outstanding salary rights to the plaintiff. This voluntary compliance by the defendants extinguished the plaintiff’s legitimate interest in the litigation, rendering the appeal moot under the requirements for procedural interest. The decisive legal basis was the doctrine of procedural interest under Articles 32 and 33 of the Code of Civil Procedure, which mandates that any appeal must be supported by a current and legitimate interest, a condition no longer met given the full execution of the obligations established by the appealed judgment.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule cited in the dispositive to legally ground the dismissal of the appeal for lack of interest.
Full text
Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 3.05.2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune:
- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la rectificarea O.M.J. nr. 542/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta D.N.P., în calitate de angajator şi ordonator terţiar de credite, să calculeze corect salariul pentru luna decembrie a anului 2017 prin rectificarea sumei de 347,109 RON, reprezentând valoarea de referinţă sectorială (denumită în continuare VRS) pentru personalul de probaţiune în intervalul de referinţă menţionat şi stabilirea VRS de 445 RON, nivelul maxim existent în plată pentru familia de funcţii bugetare Justiţie, aşa cu indică însăşi CCR prin decizia nr. 794/2016 invocată în preambulul acestui O.M.J.;
- obligarea pârâţilor să reconsidere perioada de acordare a despăgubirilor prevăzute de O.M.J. nr. 542/2018, aşa cum au fost recunoscute acestea prin Decizia nr. 23/2016 a Î.C.C.J. după cum urmează: • începând cu data de 09.04.2015 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de referinţă sectorială de 405 RON; • începând cu data de 01.12.2015 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de 445 RON (VRS 405 RON, majorată cu un procent de 10%) până la 31 decembrie 2017;
- obligarea pârâţilor la stabilirea unui calendar pentru plata sumelor restante cu titlul de despăgubiri astfel rezultate, a dobânzilor aferente acestora, precum si actualizării sumelor rezultate la rata inflaţiei;
- obligarea pârâtului M.J. să rectifice O.M.J. nr. 603/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta D.N.P.: să aplice majorarea salarială de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017 începând ianuarie 2018 faţă de salariul corect calculat pentru luna decembrie 2017, respectiv cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 445 RON şi în acord cu ordinele emise în recomandarea Ministerului Muncii si Justiţiei Sociale ca urmare a discuţiilor purtate cu categoriile profesionale din familia ocupaţională de funcţii bugetare Justiţie să aplice sporurile stabilite pentru categoria profesională a personalului de probaţiune, în acord cu aceeaşi recomandare, şi prin raportare la un salariu calculat CORECT luna decembrie 2017 după cum urmează: - cuantumul brut al sporurilor raportate la salariul stabilit pentru luna decembrie majorează cu 25% rezultând cuantumul sporurilor pentru luna ianuarie 2018; - sporurile de 15% din salariul de bază - spor pentru condiţii de muncă grele, prev. art. 4 alin. (1) din Legea 153/2017; 25% din salariul de bază - spor pentru suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 5 al aceleiaşi legi; 5% din salariul de pentru păstrarea confidenţialităţii, prevăzut de art. 5 din lege, chiar dacă vor fi plafonate la maximul de 30% în acord cu dispoziţiile normative, să fie calculate şi aplicate în mod individual şl progresiv, în raport cu clasele de salarizare, nu cumulat;
- obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor rezultate din sumele cumulate ca urmare a calculării necorespunzătoare a VRS stabilite în cuprinsul O.M.J. nr. 542/2018, a aplicării eronate a sporurilor şi creşterii salariate de 25% aplicate prin O.M.J. nr. 603/2018, acordate în lumina Legii nr. 153/2017, începând cu 09.04.2015 până plăţii efective;
- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei ca, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune sumele necesare plătii despăgubirilor aferente, atât a celor rezultate din rectificarea O.M.J. nr. 542/C/2018, cât şi a celor rezultate din rectificarea O.M.J. nr. 603/2018.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 531 din 13 februarie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune, a obligat pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la plata diferenţelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la plata de dobânzi legale aferente, a respins ca rămas fără obiect capătul principal de cerere şi a respins în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimata-reclamantă A. şi intimatul-pârât Ministerul Justiţiei, deşi au fost legal citaţi, nu au depus întâmpinare şi nu au formulat apărări în cauză.
La data de 26.11.2021, recurenta-pârâtă a depus note scrise şi un set de înscrisuri, precizând că drepturile salariale solicitate de reclamantă au fost achitate.
4. Soluţia instanţei de recurs
Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.
Întrucât prezenta cauză are drept obiect obligarea recurentei-pârâte Direcţia Naţională de Probaţiune şi a intimatului-pârât Ministerul Justiţiei la emiterea unor noi ordine de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamantă, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.
Înalta Curte reţine că, pe de o parte, intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a procedat la emiterea Ordinului nr. 3396/C/30.08.2018, prin care au fost modificate dispoziţiile cuprinse în ordinul precedent de salarizare, respectiv Ordinul nr. 603/C/08.02.2018 contestat în prezenta cauză, dispunându-se acordarea unor sporuri de 30% din salariul de bază, iar pe de altă parte, potrivit înscrisurilor de la dosar, recurenta-pârâtă Direcţia Naţională de Probaţiune a procedat la plata drepturile salariale restante derivând din aplicarea Ordinului nr. 3396/C/2018, în concordanţă cu dispoziţiile legale în vigoare (dosar recurs).
În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurenta-pârâtă Direcţia Naţională de Probaţiune şi intimatul-pârât Ministerul Justiţiei, ulterior pronunţării sentinţei recurate, şi-au îndeplinit obligaţiile stabilite prin hotărârea atacată, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamantei. Prin urmare, interesul de a acţiona al părţii recurente nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., iar condiţia justificării unui interes în soluţionarea căii de atac nu este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod.
Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, ca fiind lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune împotriva sentinţei nr. 531 din 13 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 decembrie 2021.