Direct challenge to EU-funded project debt title barred by mandatory prior administrative complaint procedure

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 24.07.2018, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional - Serviciul de contestare nereguli şi antifraudă: - anularea titlului de creanţă, respectiv a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat sub nr. x/27.11.2017, cu privire la contractul de finanţare nr. x/12.02.2013 încheiat în cadrul proiectului, "Amenajare circuit turistic pe lacurile Floreasca şi Tei" cod SMISS 31386, proiect finanţat prin POR 2007-2013, Axa prioritara 5, Domeniul major de intervenţie 5.2, constatarea îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate a tuturor cheltuielilor solicitate şi rambursarea cheltuielilor excluse prin acest document; - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată conform art. 453 C. proc. civ.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 615 de la data de 19 februarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepía de inadmisibilitate, invocată din oficiu şi a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bucureşti în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional - Serviciul de contestare nereguli şi antifraudă

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 21 alin. (19) din O.U.G. nr. 66/2011, ignorând faptul că procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare este act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, respectiv actul vătămător pentru reclamanta din prezenta cauză. În acelaşi timp instanţa a ignorat şi faptul că acţiunea formulată a vizat şi decizia de soluţionare a contestaţiei pe care pârâta susţine că a emis-o, astfel că excepţia inadmisibilităţii nu trebuia reţinută.

De asemenea, după prezentarea proiectului "Amenajare circuit turistic pe lacurile Floreasca şi Tei (şi zona adiacenta lor) ", pentru care între părţi a fost încheiat contractul de finanţare nr x/12.02.2013, recurenta-reclamantă a reiterat în cererea de recurs şi o serie de aspecte de netemeinicie a titlului de creanţă contestat - procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.11.2017, expuse şi în faţa instanţei de fond, concluzionând că organizarea de şantier este aferentă unei activităţi individuale în vederea creării condiţiilor de desfăşurare a activităţii de construcţii-montaj, suma în discuţie este aşadar o cheltuială eligibilă, contrar celor reţinute de organele de control.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional - Serviciul de contestare nereguli şi antifraudă a depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea recursului şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bucureşti a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.11.2017 întocmit de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional - Serviciul de contestare nereguli şi antifraudă în legătură cu proiectul "Amenajare circuit turistic pe lacurile Floreasca şi Tei".

Fiind învestită cu recursul declarat de reclamantă împotriva soluţiei de respingere a acţiunii ca inadmisibilă, prin raportare la dispoziţiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în materie şi nu poate fi reformată prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cărora le pot fi subsumate argumentele recurentei.

Astfel, Înalta Curte reţine că O.U.G. nr. 66/2011 reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control şi de atacare a acestora, anterior sesizării instanţei de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 46 şi 51 din actul normativ menţionat, împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie administrativă în termen de maximum 30 de zile de la comunicare, urmând ca decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei să fie atacată de către contestator la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004. (art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 - "Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.")

Prin urmare, statuarea din cuprinsul art. 21 alin. (19) din O.U.G. nr. 66/2011, conform căruia procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare este act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, nu poate fi interpretată în sensul invocat de recurentă şi nu deschide calea contestării directe la instanţa de contencios administrativ.

În acest context, contrar susţinerilor recurentei, actul administrativ care se atacă în contencios administrativ este decizia de soluţionare a contestaţiei, aceasta fiind actul administrativ vătămător pentru recurentă la care face referire art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar nu procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Pe de altă parte, în cuprinsul motivelor de recurs recurenta susţine că a formulat cerere de chemare în judecată şi împotriva decizei de soluţionare a contestaţiei îndreptate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, decizie care nu i-a fost comunicată, deşi în faţa instanţei de fond reprezentantul acesteia a precizat expres că "a atacat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi nu decizia de soluţionare a contestaţiei".

Înalta Curte constată că această critică a fost formulată în mod generic, fără ca recurenta să indice, în concret, motive de nelegalitate ale deciziei de soluţionare a contestaţiei, în privinţa căreia, în faţa instanţei de fond, intimatul-pârât a făcut dovada emiterii şi comunicării .

În acelaşi timp, se observă faptul că deşi recurenta invocă necomunicarea deciziei de soluţionare a contestaţiei, aceasta nu a contestat în instanţă nesoluţionarea în termenul legal a recursului administrativ, astfel cum permit dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, constatând că prima instanţă a reţinut în mod legal caracterul inadmisibil al demersului reclamantei de contestare doar a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bucureşti împotriva sentinţei nr. 615 din 19 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 decembrie 2021.