Public procurement: Imposition of manufacturer's technical approval requirement on contractor as an unjustified restriction on competition

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 14 noiembrie 2014, pe rolul Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2014, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Slatina a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea Deciziei nr. 210/23.06.2014 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.04.2014, precum şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.04.2014.

2. Soluţia instanţei de fond în primul şi al doilea ciclu procesual

2.1. În primul ciclu procesual, prin sentinţa nr. 273 din 17 iunie 2015, Curtea de Apel Craiova a respins, ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta UAT Municipiul Slatina, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli POR.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta UAT Municipiul Slatina, iar prin decizia nr. 3205 din 8 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul antereferit, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 3 decembrie 2019, sub dosar nr. x/2014.

2.2. În al doilea ciclu procesual, prin sentinţa nr. 114 din 18 martie 2019, Curtea de Apel Craiova a admis acţiunea reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Slatina şi a anulat decizia nr. 210/23.06.2014 şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.04.2014, ambele emise de M.D.R.A.P.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond, pronunţată în al doilea ciclu procesual, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât susţine că sentinţa pronunţată de instanţa de fond, în rejudecare, este nelegală, instanţa reţinând în mod eronat că nu există neregulă în sensul art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât nu a fost încălcată legislaţia naţională şi europeană în materia achiziţiilor publice.

Arată că actele administrative atacate au fost emise în aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi art. 24 alin. (3) din Regulamentul CE 305/2011 de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului, citând aceste norme legale, iar instanţa de fond a conchis astfel, fără să ţină cont de apărările sale, respectiv că Directiva CE 89/106 a fost armonizată prin prevederile H.G. nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii şi prin H.G. nr. 766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii, acte normative care reglementează expres procedura şi organele competente să procedeze la armonizarea standardelor europene în construcţii.

Mai arată recurentul că, pentru lămurirea aspectelor sesizate, a solicitat informaţii direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice care i-a răspuns prin intermediul adresei nr. x/07.07.2014, în sensul că: "Standardul european EN 14877:2006 "Suprafeţe sintetice pentru activităţi sportive în aer liber. Specificaţie" nu este citat în Lista standardelor armonizate pentru produse pentru construcţii care se actualizează periodic de către Comisia Europeană şi se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (în baza Regulamentului (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului) şi, ca urmare, acesta este un standard european nearmonizat.

Standardul european nearmonizat EN 14877:2006 a fost transpus în legislaţia naţională de către A. ca standard naţional (SR) începând cu data de 31.10.2006. Cu data de 28.02.2014, acest standard a fost înlocuit, versiunea în vigoare fiind SR EN 14877:2014.

Potrivit art. 12 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, atunci când un produs pentru construcţii face obiectul unui standard naţional, acesta circulă pe piaţă însoţit de declaraţia de conformitate cu standardul naţional aplicabil, pe baza certificării de conformitate emisă de un organism de terţă parte acreditat de către RENAR sau de către alt organism de acreditare semnatar al EA-MLA (European Accreditation Multilateral Agreement. (...)

Faţă de cele prezentate mai sus, pentru produsele conforme cu standardul european nearmonizat SR EN 14877:2006, se aplică prevederile art. 12 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Guvernului 622/2004, adică acestea circulă pe piaţă însoţite de declaraţia de conformitate cu standardul naţional aplicabil, pe baza certificării de conformitate emisă de un organism de terţă parte acreditat de către RENAR sau de către alt organism de acreditare semnatar al EA-MLA".

Totodată, art. 21 alin. (1) din H.G. nr. 622/2004 prevede că: "Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia răspunde de atestarea conformităţii produsului cu cerinţele unei specificaţii tehnice".

Făcând aplicarea textelor legale mai sus citate, rezultă că declaraţia de conformitate cu standardul naţional aplicabil se eliberează producătorului sau reprezentantului autorizat al acestuia care introduce pe piaţă produsul.

În acest context, recurentul-pârât consideră că instanţa a aplicat şi interpretat greşit legislaţia naţională incidentă în cauză, dar şi pe cea europeană, din materia achiziţiilor publice, stabilind o situaţie de fapt contrară probatoriului administrat.

În speţă, autoritatea contractantă a procedat la atribuirea unui contract de lucrări, având ca obiect executarea lucrărilor de amenajare a Clubului Nautic. Astfel, pornind de la obligaţia executantului de a fabrica, executa, efectua lucrarea cu respectarea întocmai a proiectului tehnic realizat de către proiectant, trebuia verificat dacă în procesul de execuţie a lucrării, contractorul a respectat obligaţia legală de a se asigura că materialele de construcţie utilizate au fost conforme standardelor stabilite prin proiectul tehnic, respectiv dacă îndeplinesc cerinţele şi condiţiile de conformitate pentru comercializarea produselor pentru construcţii. Aşadar, constructorul trebuie să se asigure că furnizorul materialelor de construcţii a prezentat produse conforme cu performanţa declarată în ceea ce priveşte caracteristicile esenţiale acoperite de un standard european/naţional.

Conform legislaţiei incidente, în caz de nearmonizare a unui standard european, producătorul sau reprezentantul acestuia are obligaţia prezentării agrementului tehnic eliberat de către organismul de terţă parte acreditat de către RENAR (Asociaţia de Acreditare din România Organismul Naţional de Acreditare) sau de către alt organism de acreditare semnatar al EA-MLA (Cooperarea Europeană pentru Acreditare – Acordul multilateral), nicidecum executantul unei lucrări de construcţii, cum greşit au apreciat, atât intimata-reclamantă, cât şi instanţa de judecată.

În mod corect a reţinut echipa de control că cerinţa obligării operatorilor economici participanţi la procedura de atribuire a contractului de lucrări la prezentarea agrementului tehnic eliberat de către MDRT (în prezent MDRAP) devine restrictivă, atât timp cât legislaţia în materia introducerii pe piaţă a produselor pentru construcţii se referă exclusiv la producător, nu la executantul unei lucrări.

În opinia recurentului, reţinerea instanţei în sensul că agrementul tehnic în construcţii are reglementare legală sau că se justifică solicitarea sa în raport de obiectul contractului nu prezintă relevanţă, atât timp cât prin actele administrative nu a fost contestată existenţa acestuia sau condiţionarea solicitării sale în raport de obiectul contractului.

Mai mult, solicitarea intimatei ca demonstrarea conformităţii tehnice pentru gazonul sintetic pentru teren minifotbal precum şi pentru suprafaţa sintetică modulară pentru teren tenis prin prezentarea "Agrement tehnic în construcţii emis de MDRT şi raportul de laborator anexat", constituie o constrângere a posibilităţilor pe care legislaţia specifică în domeniu o permite pentru a demonstra că un produs sau o tehnologie, poate fi folosit în construcţii la realizarea unui obiectiv.

Totodată, recurentul-pârât menţionează că ANRMAP a întocmit un raport de control încheiat ca urmare a finalizării procedurii de supraveghere la municipiul Slatina, prin care a concluzionat că solicitarea pentru demonstrarea specificaţiilor tehnice, prin proiectul tehnic şi implicit, prin caietul de sarcini a Agrementului tehnic în cauză, ca urmare a interpretării eronate a prevederilor legale aplicabile domeniului introducerii pe piaţă a produselor pentru construcţii, aduce atingere principiului recunoaşterii reciproce prevăzut de art. 2 alin. (2) lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006.

În ceea ce priveşte reţinerea referitoare la nearmonizarea legislaţiei naţionale cu reglementările comunitare, se apreciază că instanţa de fond nu a avut în vedere că dispoziţiile art. 10 alin. (7) din H.G. nr. 875/2011 se referă strict la necorelările existente între legislaţia naţională în domeniul achiziţiilor publice şi reglementările comunitare, şi nu la orice necorelare existentă între cadrul legislativ naţional (în general) şi acquis-ul comunitar.

Menţionează că legislaţia naţională în materia achiziţiilor publice a transpus Directiva 2004/18/CE şi Directiva 2004/17/CE, aşa încât chestiunea aplicabilităţii directe a unei directive nu poate fi luată în considerare, din moment ce au fost adoptate măsurile naţionale de aplicare, care au avut în vedere tocmai conformitatea dreptului naţional cu dreptul comunitar.

4. Apărările formulate în calea de atac a recursului

Intimata-reclamantă UAT Municipiul Slatina a formulat întâmpinare la dosarul instanţei de recurs, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului pârâtului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Agrementul tehnic nu reprezintă un criteriu de calificare, nici factor de evaluare, fiind o specificaţie cuprinsă în caietul de sarcini, astfel că dispoziţiile pct. 1.7. din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 nu sunt incidente în cauză.

5. Aspecte procedurale

Excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, a fost respinsă pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Înalta Curte îl constată fondat, pentru următoarele argumente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Neregula pentru care s-a aplicat corecţia financiară prin nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.04.2014, confirmată prin decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 210/23.06.2014, a fost aceea a încălcării de către intimata-reclamantă, în calitate de autoritate contractantă, a legislaţiei achiziţiilor publice, la atribuirea contractului de lucrări nr. x/15.07.2013 încheiat cu Asocierea formată din B. S.R.L. (lider)-C. SRL-D. SRL-E. S.R.L.. Recurentul-pârât a invocat, în actele administrative atacate, că, prin solicitarea depunerii Agrementului tehnic în construcţii emis de MDRT cu avizul CPTC pentru materialul folosit la construcţia suprafeţelor de joc a terenului de minifotbal şi terenului de tenis, obiective ale lucrărilor în cauză, au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (2) lit. a), lit. c), art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, precum şi art. 8 din H.G. nr. 925/2006, ca efect al nerespectării prevederilor art. 4 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 622/2004, în vigoare la data procedurii, adică autoritatea contractantă a încălcat principiul recunoaşterii reciproce, principiu care stă la baza atribuirii contractelor de achiziţie publică, restricţionând nemotivat participarea la procedura de atribuire.

Instanţa de fond a anulat actele administrative, constatând, în esenţă, că Agrementul respectiv este prevăzut în legislaţie, este justificat de obiectul contractului iar specificaţiile tehnice nu precizează un anumit producător, o anumită origine sau un anumit procedeu care caracterizează produsele sau serviciile furnizate de un anumit operator economic şi nici nu se referă la o marcă, la un brevet, la un tip, la o origine sau la o producţie specifică, care ar avea ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor întreprinderi sau produse, şi că prin urmare solicitarea acestuia nu se abate de la dispoziţiile legale în materia achiziţiilor publice, precum şi de la prevederile contractului de finanţare, fiind respectate, în cadrul procedurii de atribuire a contractului de lucrări prevederile art. 2 alin. (2) lit. c) coroborat cu art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, nefiind încălcat de către reclamantă principiul recunoaşterii reciproce, întrucât nu s-a restricţionat participarea operatorilor economici.

Prin urmare, în soluţionarea recursului, fondat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte are de lămurit dacă instanţa de fond a stabilit, cu o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor de drept substanţial anterior enunţate cuprinse în O.U.G. nr. 34/2006, că autoritatea contractantă nu a încălcat principiul recunoaşterii reciproce, întrucât nu a restricţionat participarea operatorilor economici la procedură, prin solicitarea depunerii Agrementului tehnic în construcţii emis de MDRT cu avizul CPTC pentru materialul folosit la construcţia suprafeţelor de joc a terenului de minifotbal şi terenului de tenis.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că echipa de verificare a aspectelor sesizate de către Unitatea Gestionare Nereguli Fonduri Europene, referitor la încălcarea normativelor legale în materia achiziţiilor publice pentru atribuirea contractului de lucrări nr. x/15.07.2013, a constat că, (i) prin caietul de sarcini, conform proiectului tehnic, autoritatea contractantă a solicitat depunerea Agrementului tehnic în construcţii emis de MDRT cu avizul CPTC pentru materialul folosit la construcţia suprafeţelor de joc a terenului de minifotbal şi terenului de tenis, obiective ale lucrărilor în cauză, precum şi că (ii) aşa cum rezultă şi din Raportul procedurii, documentul a fost solicitat pentru îndeplinirea standardului european de referinţă în domeniul suprafeţelor sportive de exterior EN 14877:2006, autoritatea contractantă apreciind că se impune solicitarea acestui agrement întrucât standardul "nu este armonizat în legislaţia română, drept pentru care este obligatorie prezentarea agrementului tehnic în construcţii emis de MDRT cu avizul CTPC", invocând în acest sens prevederile H.G. nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii.

La art. 2 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii (în forma în vigoare la data procedurii), se arată că agrementul tehnic în construcţii este o specificaţie tehnică naţională, astfel cum este definită în anexa nr. 5 la Hotărârea Guvernului nr. 766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii, cu modificările şi completările ulterioare", iar potrivit prevederilor art. 1 din anexa nr. 5 la H.G. nr. 766/1997 (în forma în vigoare la data procedurii), "Agrementul tehnic este aprecierea tehnică favorabilă, concretizată într-un document scris, asupra aptitudinii de utilizare, în conformitate cu cerinţele legii calităţii în construcţii, a unor noi produse, procedee sau echipamente, denumite în continuare produse, pentru care nu există şi nu pot fi încă elaborate standarde naţionale sau alte reglementări tehnice oficiale sau pentru care există astfel de standarde şi reglementări, dar produsele nu se încadrează în cerinţele acestora, diferenţa influenţând una dintre cerinţele prevăzute la art. 5 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii".

Articolul 8 alin. (2) din Regulamentul CE 305/2011 de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului, dispune că: "(3) Pentru orice produs pentru construcţii care face obiectul unui standard armonizat, sau pentru care a fost emisă o evaluare tehnică europeană marcajul CE este singurul marcaj care atestă conformitatea produsului pentru construcţii respectiv cu performanţa declarată, în ceea ce priveşte caracteristicile esenţiale, care face obiectul respectivului standard armonizat, sau pentru care a fost emisă o evaluare tehnică europeană. În acest sens, statele membre nu introduc nicio trimitere sau retrag din cadrul măsurilor naţionale orice trimitere la un marcaj, altul decât marcajul CE, care atestă conformitateacu performanţa declarată în ceea ce priveşte caracteristicele esenţiale acoperite de un standard armonizat. ", iar art. 24 alin. (3) din acelaşi Regulament prevede că, (a)tunci când performanţa unora dintre caracteristicile esenţiale ale produsului poate fi evaluată în mod corespunzător cu ajutorul unor metode şi criterii deja stabilite în cadrul altor specificaţii tehnice armonizate sau în ghidurile menţionate la articolul 66 alin. (3) sau utilizate în conformitate cu articolul 9 din Directiva 89/106/CEE înainte de 1 iulie 2013 în contextul eliberării unor agremente tehnice europene, respectivele metode sau criterii existente se încorporează ca părţi ale documentului european de evaluare.

Înalta Curte observă, cum de altfel a menţionat şi recurentul-pârât, că Directiva 89/106/CEE a fost transpusă în legislaţia românească, respectiv prin H.G. nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, cu modificările şi completările ulterioare, aspect ce rezultă chiar din cuprinsul H.G. nr. 622/2004 (art. 46).

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 4 alin. (1) din menţionata hotărâre: "(1) Se admite introducerea pe piaţă a produselor destinate utilizării în construcţii numai dacă sunt adecvate acelei utilizări preconizate. Aceasta înseamnă că ele au astfel de caracteristici încât construcţiile în care urmează a fi încorporate, asamblate, aplicate sau instalate, dacă sunt corect proiectate şi executate, pot să satisfacă cerinţele esenţiale ale construcţiilor prevăzute în anexa nr. 1, dacă şi unde construcţiile respective fac obiectul unor reglementări conţinând astfel de cerinţe."

În acelaşi timp, art. 7 alin. (1) şi (2) din aceeaşi hotărâre prevede că:

"(1) Pentru produsele prevăzute la art. 4 se acceptă prezumţia că sunt adecvate pentru utilizare dacă permit construcţiilor la care sunt folosite, cu condiţia ca cele din urmă să fie corect proiectate şi executate, să satisfacă cerinţele esenţiale prevăzute în anexa nr. 1, atunci când produsele respective poartă marcajul CE.

(2) Marcajul CE semnifică faptul că:

a) produsele sunt conforme cu standardele române şi/sau cu standardele naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene care adoptă standarde europene armonizate din domeniul produselor pentru construcţii, ale căror indicative de referinţă au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria x;

b) produsele sunt conforme cu un agrement tehnic european, eliberat conform procedurii prevăzute în cap. IV; sau

c) produsele sunt conforme, în măsura în care nu există specificaţii tehnice armonizate, cu specificaţii tehnice recunoscute."

Nu în ultim rând, Înalta Curte reţine şi că, potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din H.G. nr. 622/2004, producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia răspunde de atestarea conformităţii produsului cu cerinţele unei specificaţii tehnice prevăzute la art. 7 alin. (2).

Prin urmare, aplicând aceste prevederi legale la speţa dedusă judecăţii, rezultă că declaraţia de conformitate cu standardul naţional aplicabil se eliberează producătorului sau reprezentantului autorizat al acestuia care introduce pe piaţă produsul.

Înalta Curte are în vedere şi răspunsul comunicat recurentului-pârât la punctul de vedere solicitat direcţiei de specialitate din cadrul MDRAP pentru lămurirea aspectelor sesizate, respectiv cel comunicat prin adresa nr. x/07.07.2014, prin care s-a arătat că, pentru produsele conforme cu standardul european nearmonizat EN 14877:2006, se aplică prevederile art. 12 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 622/2004, adică acestea circulă pe piaţă însoţite de declaraţia de conformitate cu standardul naţional aplicabil, pe baza certificării de conformitate emisă de un organism de terţă parte acreditat de către RENAR (Asociaţia de Acreditare din România Organismul Naţional de Acreditare) sau de către alt organism de acreditare semnatar al EA-MLA (Cooperarea Europeană pentru Acreditare – Acordul multilateral).

În contextul expus, Înalta Curte reţine că, prin actele contestate, cu just temei s-a constatat că cerinţa obligării operatorilor economici participanţi la procedura de atribuire a contractului de lucrări la prezentarea agrementului tehnic emis de MDRT cu avizul CTPC devine restrictivă, din moment ce legislaţia în materia introducerii pe piaţă a produselor pentru construcţii de referă exclusiv la producător, nicidecum la executantul unei lucrări, cum este cazul în speţă.

În aceste condiţii, contrar celor reţinute de prima instanţă, în mod corect s-a reţinut prin actele administrative contestate existenţa unei nereguli în sensul art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, constând în acţiunea beneficiarului de a se abate de la dispoziţiile legale în materia achiziţiilor publice, precum şi de la prevederile contractului de finanţare, prin nerespectarea de către acesta, în cadrul procedurii de atribuire a contractului de lucrări a prevederilor art. 2 alin. (2) lit. c) coroborat cu art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, acţiune ce a condus la atribuirea contractului fără organizarea unei licitaţii adecvate.

Cât priveşte susţinerile primei instanţe în sensul că agrementul tehnic are reglementare legală sau că se justifică solicitarea sa în raport de obiectul contractului, Înalta Curte reţine, în acord cu recurentul, că aceste susţineri nu prezintă nicio relevanţă, atât timp cât prin actele administrative nu a fost contestată existenţa acestuia sau condiţionarea solicitării în raport de obiectul contractului.

Prin urmare, sunt întemeiate criticile aduse hotărârii primei instanţe referitoare la actele administrative contestate, întocmite de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul UAT Municipiul Slatina, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei împotriva sentinţei civile nr. 114 din 18 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul UAT Municipiul Slatina, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 decembrie 2021.