Civil litigation peremption upheld: court rejected appeal against dismissal of contract dispute based on procedural lapse

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei şi hotărârea pronunţată în primul ciclu procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov – secţia civilă, la data de 29.12.2015, reclamantul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Asocierea formată din A. S.R.L., B. şi A.. z.o.o şi Asocierea formată din C. S.R.L. şi D. S.R.L.,

- stabilirea judiciară a cuantumului penalităţilor de întârziere în contextul determinării pe cale judiciară a zilelor de întârziere generate din culpa pârâtelor A. S.R.L., B. şi A.. z.o.o calculate conform art. 204 din Contractul de execuţie lucrări privind realizarea obiectivului de investiţie "Lucrări de Construcţii a Infrastructurii de Cercetare ELI-NP nr. 46/10.05.2013" şi obligarea în solidar a acestora la plată;

- stabilirea judiciară a cuantumului penalităţilor de întârziere în contextul determinării pe cale judiciară a zilelor de întârziere generate din culpa pârâtelor C. S.R.L. şi D. S.R.L. calculate conform art. 13 din Contractul de Servicii de proiectare nr. 164/07.11.2011 şi obligarea în solidar a acestora la plată.

La data de 01.02.2016, pârâta Asocierea formată din A. S.R.L., B. şi A.. z.o.o a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat, pe calea întâmpinării, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, iar prin cererea reconvenţională,

- obligarea IFIN-HH la acceptarea graficului de execuţie aşa cum este el prezentat în anexa 15 la cererea reconvenţională;

- obligarea IFIN-HH la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 75.126.150,05 RON plus TVA, dacă se aplică, cu titlu de daune interese pentru acoperirea prejudiciului cauzat de neîndeplinirea culpabilă a obligaţiilor asumate conform contractului de execuţie lucrări nr. x/10.03.2013.

- în principal, să se constate nulitate absolută a clauzei penale prevăzute de art. 20.4.2. din contractul de execuţie, urmând a fi aplicate dispoziţiile O.G. nr. 13/2011;

- în subsidiar, în situaţia în care se va constata o culpă a pârâtei-reclamante în executarea cu întârziere a obligaţiilor asumate, să se reducă nivelul penalităţilor stabilit în contractul de execuţie.

Prin încheierea civilă nr. 118 din 20 februarie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016, având aceleaşi părţi, Tribunalul Ilfov a admis excepţia litispendenţei, dispunând ataşarea dosarului nr. x/2016 la dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Ilfov.

Prin sentinţa civilă nr. 2527 din 28 septembrie 2017, Tribunalul a admis excepţia inadmisibilităţii privind cererea principală şi a respins cererea principală formulată de reclamantul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Pentru Fizică Şi Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" în contradictoriu cu pârâţii Asocierea formată din A. S.R.L., B. şi A.. z.o.o. prin A. S.R.L., C. S.R.L. şi D. S.R.L., ca fiind inadmisibilă.

2. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva acestor hotărâri, a formulat recurs reclamantul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară "Horia Hulubei", întemeiat pe art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/201 şi art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Referitor la sentinţa civilă nr. 2572 din 28 septembrie 2017, a solicitat, în principal, casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea continuării judecăţii/soluţionării în fond atât a cererilor de chemare în judecată a Proiectantului (Asocierea S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. SRL) cât şi a cererilor de chemare în judecată a Antreprenorului (Asocierea S.C. A. S.R.L., B., A.. z.o.o), astfel cum au fost formulate de IFIN-HH în dosarul nr. x/2015 şi în dosarul nr. x/2016, ataşat ca efect al admiterii excepţiei de litispendenţă.

În subsidiar, în măsura în care instanţa ar aprecia faptul că în cauză IFIN-HH ar fi trebuit să formuleze plângere prealabilă conform art. 7 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 554/2004, a solicitat casarea în parte a sentinţei civile nr. 2572 din 28.09.2017 şi trimiterea cauzei în primă instanţă, iar, cu ocazia rejudecării cauzei,

a) disjungerea cererii de chemare în judecată a Antreprenorului ce face obiectul Dosarului nr. x/2015, în condiţiile în care Antreprenorul nu a invocat excepţia relativă a inadmisibilităţii ca urmare a lipsei plângerii prealabile, iar această chestiune nu a fost pusă în discuţia părţilor;

b) disjungerea cererii de chemare în judecată a Proiectantului ce face obiectul Dosarului ataşat nr. x/2016, cu privire la care nu numai că a făcut plângere prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, dar a formulat chiar invitaţie la conciliere, anterior sesizării instanţei;

c) disjungerea cererii de chemare în judecată a Antreprenorului ce face obiectul Dosarului ataşat nr. x/2016, cu privire la care nu numai că a făcut plângere prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, dar a formulat chiar invitaţie la conciliere, anterior sesizării instanţei;

d) trimiterea cauzei spre rejudecare în privinţa cererilor de chemare în judecata menţionate.

Privitor la încheierea nr. 118 din 20 februarie 2017, a solicitat casarea acesteia, cu menţionarea expresă a faptului că există litispendenţă între capătul de cerere ce vizează obligarea Proiectantului la plata penalităţilor de întârziere până la data de 28.12.2015 (estimate provizoriu la suma de 2.291.957.227 RON) al celor două acţiuni şi conexitate între capetele de cerere din cele două dosare care vizează pretenţii diferite, dar în strânsă legătura, şi în consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanţă, cu obligarea judecătorului cauzei reunite de a analiza materialul probator şi condiţiile de admisibilitate şi în privinţa cererilor de chemare în judecată din Dosarul nr. x/2016.

Şi pârâta-reclamantă Asocierea formată din A. S.R.L., B. şi A.. z.o.o a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 2572 din 28 septembrie 2017 a Tribunalului Ilfov, întemeiat pe art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce priveşte pretenţiile recurentei-pârâte faţă de IFIN-HH formulate prin cererea reconvenţională.

Intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L. a formulat întâmpinare la ambele recursuri. Totodată, a formulat recurs incident împotriva sentinţei civile nr. 2572 din 28 septembrie 2017 a Tribunalului Ilfov, în temeiul art. 491 C. proc. civ. raportat la art. 472 C. proc. civ., solicitând, în cazul admiterii recursurilor IFIN şi A., admiterea recursului incident, casarea în parte a sentinţei cu trimiterea spre rejudecare urmare a constatării faptului că cererea principală formulată împotriva D., care este parte a Dosarului nr. x/2015, este inadmisibilă în temeiul Legii nr. 554/2004 pentru neparcurgerea procedurii prealabile, dar şi a faptului că cererea principală este inadmisibilă împotriva D., în temeiul Legii nr. 554/2004, pentru neparcurgerea procedurii prealabile.

3. Decizia de casare

Prin decizia civilă nr. 4184 din 12 iulie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiate, excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a intimatelor E. şi S.C. F. S.R.L..

A respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu invocată cu privire la recurenta-pârâtă Asocierea formată din A. S.R.L., B. şi A.. z.o.o şi Asocierea formată din S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L..

A respins, ca nefondat, recursul incident formulat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2572 din 28 septembrie 2017 a Tribunalului Ilfov – secţia civilă.

A respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" împotriva încheierii nr. 118 din 20 februarie 2017 a Tribunalului Ilfov – secţia civilă din Dosarul nr. x/2016.

A admis recursurile formulate de recurentul-reclamant Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" şi de recurenta-pârâtă Asocierea formată din A. S.R.L., B. şi A.. z.o.o împotriva sentinţei civile nr. 2572 din 28 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Ilfov – secţia civilă în dosarul nr. x/2015, a casat în parte sentinţa civilă recurată şi a reţinut cauza spre rejudecare cu privire la cererile principală şi reconvenţională, acordând termen pentru continuarea judecăţii la 11.10.2018.

A menţinut soluţia din sentinţa recurată asupra cererilor de chemare în garanţie formulate de C. S.R.L..

4. Judecata în fond după casare. Decizia ce face obiectul prezentului recurs

În rejudecare, prin încheierea de şedinţă din 10 octombrie 2019, Curtea a suspendat judecata cauzei, conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea recursurilor ce constituie obiectul Dosarului nr. x/2019 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, după care, prin decizia civilă nr. 23 din 27 mai 2021, a constatat perimată cauza care constituie obiectul Dosarului nr. x/2015

5. Cererea de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 23 din 27 mai 2021, a formulat recurs Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" (IFIN), întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti pentru continuarea judecăţii.

5.1. După ce a prezentat situaţia de fapt şi contextul invocării excepţiei perimării, recurentul-reclamant a susţinut că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 416-418 C. proc. civ. în analiza motivelor de suspendare şi întrerupere a cursului perimării invocate.

A precizat recurentul că, faţă de aspectele legale invocate şi incidente în cauză, a invocat 3 (trei) motive de suspendare a termenului de perimare.

Un prim motiv vizează existenţa pe rolul instanţelor de judecată a trei căi extraordinare de atac formulate de Asocierea C.-D. (recursul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019, finalizat la data de 25.05.2020, şi cele două contestaţii în anulare, dosarul nr. x/2019, ce s-a judecat în perioada 09.09.2020-09.01.2021, şi dosarul nr. x/2019).

Acest aspect a fost considerat iniţial de către instanţă a fi un impediment pentru continuarea cercetării judecătoreşti, impediment ce a condus atât la amânarea administrativă a cauzei, cât şi la suspendarea judecăţii.

Motivul invocat este preexistent soluţiei de suspendare şi este temeinic justificat, independent de voinţa sa, subzistând până la soluţionarea definitivă a contestaţiei în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2019, respectiv 04.03.2021.

Astfel, a se susţine, de către instanţă, că toate aceste cauze nu sunt suspensive de perimare sau că nu ar fi de natură să influenţeze soluţionarea dosarului, ar echivala de fapt cu o infirmare a încheierilor anterioare prin care cauza a fost amânată tocmai pentru soluţionarea contestaţiilor în anulare şi a tuturor măsurilor luate de instanţă prin care s-a apreciat necesar ca pricina să fie soluţionată în rejudecare numai după soluţionarea tuturor căilor de atac extraordinare promovate în contra deciziei prin care s-a dispus rejudecarea.

Un alt motiv de suspendare, temeinic justificat, îl reprezintă formularea cererii de revizuire ce a primit numărul x/2020 şi care s-a judecat în perioada 12.05.2020-12.11.2020, dosar în urma căruia a fost schimbată Decizia de casare nr. 4184/12.07.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în prezentul dosar.

În mod evident, nu putea efectua niciun act de procedură pentru soluţionarea fondului în dosarul nr. x/2015, întrucât soluţia ce urma să fie pronunţată asupra fondului, respectiv asupra excepţiilor de fond invocate, depindea de cauza ce urma a fi pronunţată asupra cererii de revizuire.

Un alt motiv priveşte faptul că dosarul nr. x/2015 a fost ataşat la dosarul nr. x/2020 (dosarul de revizuire), astfel că, nici din punct de vedere administrativ, judecarea prezentului dosar nu putea avea loc, partea fiind în imposibilitate absolută de a efectua orice fel de act de procedură, care să conducă în mod eficient la repunerea pe rol sau la continuarea judecăţii.

A mai susţinut recurentul că motivele de întrerupere a cursului perimării fiind înlăturate nelegal prin decizia de casare, în consiţiile în care toate actele efectuate ulterior lunii mai 2020 în dosarele x/2019, nr. x/2019, nr. y/2019 şi nr. x/2020, dosare aflate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, au avut ca scop soluţionarea prezentului proces în condiţii de legalitate şi temeinicie.

Astfel de acte de procedură întreruptive de perimare sunt chiar căile de atac exercitate împotriva Deciziei de casare cu reţinere nr. 4148/2018 prin care s-a dispus rejudecare şi, în special, cererea de revizuire ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020, căi de atac ce au influenţat sau puteau influenţa soarta prezentului proces, rezultând faptul că toate actele efectuate în aceste dosare au fost efectuate în vederea soluţionării prezentului proces.

Printre actele întreruptive a precizat recurentul că este şi cererea de repunere pe rol formulată la data de 11.06.2020, înlăturată nelegal prin hotărârea recurată. Această cerere a fost formulată exclusiv formal, nefiind aptă în sine să conducă la soluţionarea procesului, dar instanţa ar fi trebuit să-i dea eficienţă, în condiţiile în care, potrivit art. 183 C. proc. civ., dovada comunicării cererii putea fi efectuată cu documentul de primire generat de aparatul fax al instanţei; nu-i poate fi imputat faptul că aparatul fax al Curţii de Apel Bucureşti, deşi a fost funcţional din perspectiva liniei de telecomunicaţii, nu a generat rapoarte pentru o perioadă de 3 zile, incluzând perioada de referinţă.

Astfel, recurentul a susţinut că în mod nelegal, cu greşita interpretare a art. 416 şi 417 C. proc. civ., instanţa a apreciat că actele sale de stăruinţă în soluţionarea cererii de revizuire precum şi însăşi decizia de admitere a revizuirii nu sunt acte de întrerupere a cererii de perimare.

Conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ., sancţiunea perimării operează împotriva oricărei cereri de chemare în judecată, chiar şi împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii timp de 6 luni, termen care începe să curgă de la data îndeplinirii ultimului act de procedură de către părţi sau instanţă.

De esenţa acestei sancţiuni este culpa procesuală a părţii care s-a dezinteresat de soluţionarea cauzei şi a lăsat-o în nelucrare.

În doctrină, perimarea a fost definită ca un mod de stingere a judecăţii fondat pe prezumţia desistării tacite de la judecată, fiind totodată o sancţiune adresată ambelor părţi pentru lipsa lor de diligenţă.

Or, actele de procedură realizate în vederea judecării prezentei cauzei şi finalizării acestei faze procesuale a rejudecării s-au efectuat, într-o manieră lipsită de echivoc, pentru soluţionarea cererii de revizuire a Deciziei nr. 4184/2018 în baza căreia se realiza însăşi rejudecarea din cauza de faţă. Aceste acte de procedură au fost realizate tocmai pentru corecta judecare a dosarului nr. x/2015 de către instanţa de recurs, chiar dacă, din punct de vedere administrativ, cererea de revizuire a fost înregistrată sub alt număr de dosar.

Cererea de revizuire a fost promovată cu scopul înlăturării de la aplicare, în prezenta rejudecare, a dispoziţiilor art. 7 şi 11 din Legea nr. 554/2004, conform Deciziei CCR nr. 12 publicată în Monitorul Oficial la data de 11.03.2020 în chiar dosarul nr. x/2015 şi face parte din prezenta cauză, chiar dacă, pe cale administrativă, s-a format un nou dosar pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, nr. x/2020.

Cererea de revizuire a fost admisă la data de 12.11.2020, iar hotărârea pronunţată în revizuire are un efect direct asupra rejudecării din dosarul nr. x/2015, deoarece a determinat modificarea Deciziei nr. 4184/2018 în baza căreia are loc rejudecarea fondului în sensul înlocuirii considerentelor referitoare la reţinerea obligaţiei autorităţii contractante (a recurentului) de a formla plângerea prealabilă conform art. 7 şi 11 din Legea nr. 554/2004.

Soluţia din revizuire priveşte considerentele deciziei de casare în baza căreia se realiza rejudecarea în dosarul nr. x/2015, ceea ce înseamnă că decizia pronunţată în revizuire are efect direct asupra rejudecării fondului de către instanţa de recurs, care a dispus casarea cu reţinere, mai ales în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor prematurităţii şi inadmisibilităţii, ce au fost invocate de părţile potrivnice chiar în temeiul art. 7 şi 11 din Legea nr. 554/2004 înlăturate de la aplicare ca urmare a admiterii cererii de revizuire.

Astfel, stăruinţa sa în judecarea cererii de revizuire a produs efecte directe asupra prezentei cauze, deoarece prin admiterea acestei căi de atac s-au modificat considerentele Deciziei de casare nr. 4184/2018, iar rejudecarea se va întemeia pe dezlegările din aceste noi considerente de natură a conduce la respingerea excepţiilor de prematuritate şi inadmisibilitate invocate pe fondul cauzei.

Prin raportare la art. 416 alin. (2) C. proc. civ., în opinia recurentului, se poate considera că ultimul act de procedură în cauză este însăşi decizia de admitere a revizuirii, deoarece este un act procesual care a modificat un act procesual esenţial în cauză, Decizia nr. 4184/2018.

Ţinând cont de caracteristicile actului întreruptiv (natură, obiect şi origine), prezumţia de desistare şi de pretinsă nestăruinţă în judecată timp de 6 luni a fost răsturnată prin actele de procedură efectuate în dosarul nr. x/2020, care reprezintă în fapt însăşi cauza supusă judecăţii.

Toate actele evocate dovedesc intenţia sa de a stărui în judecarea prezentei cauze, motiv pentru care se impunea respingerea excepţiei perimării, constatându-se că termenul de perimare a fost întrerupt de mai multe ori.

Prin urmare, instanţa a încălcat esenţial dispoziţiile art. 416 alin. (2) şi art. 417 C. proc. civ., norme de ordine publică, motiv pentru care încălcarea lor este sancţionată conform art. 175 C. proc. civ.. Vătămarea sa constă în aceea că i-a fost afectat dreptul de a obţine rejudecarea fondului ca urmare a admiterii recursului său prin admiterea nelegală a excepţiei de perimare.

Astfel, hotărârea este pronunţată cu greşita interpretare a art. 416 şi 417 C. proc. civ., ceea ce atrage şi incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A mai susţinut recurentul, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., că hotărârea recurată este nemotivată corespunzător.

Instanţa nu a analizat şi nu s-a pronunţat motivat asupra tuturor argumentelor invocate în combaterea excepţiei perimării, încălcând astfel exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., împrejurare de natură a atrage sancţiunea anulării actului de procedură în condiţiile art. 175 C. proc. civ. şi incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

5.2. Ulterior comunicării deciziei recurate, în condiţiile art. 184 alin. (1) C. proc. civ. şi ale art. 487 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu ale art. 470 alin. (5) C. proc. civ., recurentul-reclamant a formulat precizări ale motivelor de recurs.

În cadrul acestor precizări, au fost reiterate şi detaliate, în mare parte, susţinerile din cererea de recurs anterioară în ceea ce priveşte încălcarea şi/sau greşita interpretare şi aplicare a normelor de ordine publică ale art. 416 şi 417 C. proc. civ. ce reglementează modalitatea de curgere a termenului perimării şi instituţia întreruperii termenului de perimare raportat la art. 513 alin. (4) şi art. 501 C. proc. civ., legate de circumstanţele formulării şi soluţionării cererii de revizuire a Deciziei nr. 4184/2018 a Curţii de Apel Bucureşti din dosarul nr. x/2015, în baza căreia s-a realizat rejudecarea, şi argumentele pentru care consideră că, în realitate, Decizia nr. 2143/12.11.2020, de soluţionare a revizuirii, constituie, în accepţiunea art. 416 alin. (2) C. proc. civ., ultimul act de procedură îndeplinit de instanţă în prezenta cauză, făcând parte integrantă din prezenta judecată şi fiind obligatorie pentru instanţa învestită cu rejudecarea fondului, conform art. 501 C. proc. civ.

Contrar aprecierii instanţei ce a pronunţat hotărârea recurată, recurentul a mai precizat că stăruinţa sa în judecarea cererii de revizuire a produs efecte directe asupra prezentei cauze şi a făcut să progreseze judecata, astfel că nu se poate susţine că s-ar fi desistat de la rejudecarea fondului în dosarul nr. x/2015, ci, dimpotrivă, a stăruit într-o rejudecare legală şi temeinică a fondului.

Prezumţia de desistare are, în mod neîndoielnic, natura juridică a unei prezumţii judiciare relative, conform art. 329 C. proc. civ., care poate fi răsturnată prin dovada contrarie. Instanţa, însă, nu s-a preocupat să analizeze dacă prezumţia de desistare a fost sau nu răsturnată prin actele de stăruinţă efectuate în dosarul nr. x/2020, prin susţinerea cererii de revizuire a Deciziei nr. 4184/2018, ceea ce înseamnă că au fost făcute tocmai pentru corecta rejudecare a fondului în dosarul nr. x/2015, chiar dacă, din punct de vedere administrativ, cererea de revizuire a fost înregistrată sub un alt număr de dosar.

Recurentul a făcut trimitere la doctrina franceză, care a admis că are efect întreruptiv şi un act făcut în faţa altei instanţe dacă actul se află într-o legătură de dependenţă directă şi necesară cu judecata în care ar putea interveni perimarea.

Astfel, în raport cu caracterizarea actului întreruptiv, prin natura lui (face să progreseze judecata), prin obiect (în legătură de dependenţă directă şi necesară cu judecata în care ar interveni perimarea) şi prin originea sa (aparţine părţilor care au interes în continuarea judecăţii), rămânerea cauzei în nelucrare ulterior datei de 25.05.2020 nu s-a datorat culpei sale, ci faptului că pe rolul aceleiaşi instanţe se afla un dosar în care se judeca o cale extraordinară de atac care privea însăşi Decizia de casare nr. 4184/2018, în baza căreia se rejudecă fondul.

A mai susţinut recurentul-reclamant că în mod eronat instanţa a pronunţat "perimarea cauzei" deşi, din interpretarea art. 416 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că nu se pot perima decât cereri aferente diverselor faze procesuale ale unei cauze şi nu cauza în sine.

Art. 416 alin. (1) C. proc. civ. se referă la orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare, astfel că instanţa ar fi trebuit să pronunţe perimarea cererilor părţilor supuse judecăţii ca efect al casării cu reţinere spre soluţionare a fondului, respectiv a cererii de chemare în judecată, a cererii reconvenţionale şi a cererii de chemare în garanţie.

Deşi are caracter intermediar, hotărârea de admitere a recursurilor, prin care s-a casat hotărârea primei instanţe fără a se evoca fondul şi s-a dispus rejudecarea fondului de către instanţa de recurs, are o existenţă autonomă, este definitivă şi produce toate efectele prevăzute de art. 430-435 C. proc. civ., bucurându-se de autoritate de lucru judecat, de obligativitate şi opozabilitate.

Astfel, instituţia perimării cauzei menţionată în dispozitivul hotărârii recurate nu este reglementată de C. proc. civ.

În cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susţinut şi că hotărârea recurată este pronunţată cu greşita interpretare şi aplicare a normelor de procedură de ordine publică ale art. 418 C. proc. civ., referitoare la suspendarea cursului perimării, şi ale art. 183 C. proc. civ.

A prezentat circumstanţele în care s-a dispus măsura suspendării cauzei, prin încheierea de şedinţă din 10.10.2019, până la soluţionarea recursului ce forma obiectul dosarului nr. x/2019 şi până la repunerea pe rol a contestaţiei în anulare ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 Conform acestei încheieri de suspendare, cel mai devreme termenul de perimare putea să curgă de la data de 09.09.2020, data repunerii pe rol a dosarului nr. x/2020 ce ţinea în loc judecata şi atrăgea suspendarea dosarului nr. x/2015

După ce a reluat argumentele expuse anterior vizând cele 3 motive de suspendare a cursului perimării, recurentul-reclamant a susţinut că orice act de procedură ar fi efectuat ar fi avut un caracter "pur formal" şi ar fi fost lipsit de eficienţă juridică, întrucât judecarea procesului era împiedicată până la soluţionarea dosarului nr. x/2020

Cererea de repunere pe rol din data de 11.06.2020 a fost formulată exclusiv formal, nefiind aptă în sine să conducă la soluţionarea procesului, dar avea efect interuptiv şi a fost înlăturată nelegal de către instanţă prin hotărârea recurată, prin greşita interpretare a formei dispoziţiilor art. 183 C. proc. civ.

Conform art. 183 alin. (1) C. proc. civ., actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege trimis prin fax sau e-mail este socotit a fi făcut în termen. Forma iniţială a art. 183 alin. (3) C. proc. civ. aplicabilă cauzei nu menţiona ca dovada recepţionării actului de procedură transmis prin fax se poate face numai prin atestarea din partea calculatorului sau faxului de primire al instanţei. Instanţa a reţinut că dovada datei transmiterii faxului nu se putea face decât prin atestarea emisă de faxul instanţei, deşi reţinuse anterior că prezentarea acestei dovezi nu este posibilă deoarece nu a existat posibilitatea tehnică de a se printa un raport cu faxurile primite în perioada 11.06.2021.

A mai arătat recurentul, motiv de recurs fondat pe art. 488 pct. 5 şi 6 C. proc. civ., că hotărârea recurată nu este motivată corespunzător, conţine motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Instanţa nu a analizat şi nu s-a pronunţat motivat asupra tuturor argumentelor invocate în combaterea excepţiei perimării, încălcând exigenţele impuse de norma de procedură de ordine publică din art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., împrejurare de natură a atrage sancţiunea anulării actului de procedură, în condiţiile art. 175 C. proc. civ., şi incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Pe de altă parte, sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., pentru că, pe alocuri, decizia recurată este motivată contradictoriu sau conţine motive străine de natura pricinii.

Astfel, referirile instanţei la dispoziţiile art. 199 alin. (1) C. proc. civ. (referitoare la înregistrarea cererii de chemare în judecată), la dispoziţiile art. 278 C. proc. civ. (proba datei actelor juridice sub semnătură privată) sunt străine cauzei.

În ceea ce priveşte motivarea contradictorie, instanţa a distorsionat grav esenţa argumentului de drept invocat, referitor la faptul că actele procesuale de stăruinţă în judecarea revizuirii, efectuate ulterior datei de 25.05.2020 în dosarul nr. x/2020, sunt de natură a întrerupe cursul perimării. Or, instanţa nu a analizat şi nu s-a pronunţat cu privire la capacitatea actelor procesuale de stăruinţă în judecarea revizuirii de a întrerupe perimarea.

De asemenea, nu a susţinut că durata suspendării în prezenta cauză s-ar fi prelungit până la momentul soluţionării revizuirii. Dimpotrivă, a susţinut că însăşi decizia de admitere a revizuirii prin care s-au modificat considerentele Deciziei nr. 4184/2018 constituie actul de procedură efectuat de instanţă care a întrerupt cursul perimării, iar actul procesual de modificare a considerentelor Deciziei nr. 4184/2018 a survenit ope legis, fără a necesita vreo manifestare de voinţă a părţilor.

5.3. La primul termen de judecată din 15.09.2022, în şedinţă publică, recurentul-reclamant Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1, art. 415 pct. 3 şi 4 şi art. 416 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., solicitând admiterea cererii şi suspendarea judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Cererea a fost soluţionată prin încheierea de şedinţă din 15 decembrie 2022, pronunţată în dosarul asociat, nr. x/2015

6. Apărările formulate de intimaţi

6.1. Intimata C. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

6.1. Şi intimatele Asocierea A. S.R.L., B. şi A. prin lider de asociere A. S.R.L. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

II. Decizia instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată în raport cu criticile recurentului-reclamant, cu apărările intimaţilor şi cu dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Aspecte de drept şi de fapt relevante

După cum rezultă din prezentarea circumstanţelor cauzei, prin încheierea de şedinţă din 10 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a a suspendat judecata cauzei conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea recursurilor ce constituiau obiectul Dosarului nr. x/2019, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul menţionat a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 488 din 25 mai 2020 şi, întrucât în cadrul termenului de perimare niciuna din părţi nu a formulat o cerere de reluare a judecăţii cauzei suspendate, prima instanţă, prin decizia civilă nr. 23 din 27 mai 2021, a constatat perimarea.

În motivarea deciziei, instanţa a reţinut, în esenţă, caracterul nesuspensiv de drept al căilor extraordinare de atac, dar şi faptul că termenul de perimare a început să curgă, fără întrerupere sau suspendare, începând cu ziua următoare datei soluţionării recursurilor în dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal nr. x/2019- 25.05.2020- iar nu de la 04.03.2021 (data soluţionării contestaţiei în anulare înregistrate sub nr. x/2019) sau de la o altă dată ulterioară datei soluţionării dosarului nr. x/2019

Astfel, formularea cererii de repunere pe rol la data de 19.01.2021, în vederea suspendării judecăţii până la soluţionarea definitivă a dosarului înregistrat sub nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, cu depăşirea termenului de perimare de 6 luni, nu poate fi apreciată drept act de procedură întreruptiv al termenului de perimare.

Împotriva deciziei prin care a fost constatată perimarea cauzei, a declarat recurs reclamantul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară "Horia Hulubei", susţinând, în esenţă, că instanţa nu ar fi motivat a interpretat eronat art. 416-418 C. proc. civ., pentru că nu a intervenit perimarea în cauză, din moment ce nu se poate susţine că s-ar fi desistat de la judecata cauzei.

În argumentarea acestui aspect, recurentul a invocat formularea unor căi extraordinare de atac (recursul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019, finalizat la data de 25.05.2020, şi cele două contestaţii în anulare, dosarul nr. x/2019, ce s-a judecat în perioada 09.09.2020-09.01.2021, şi dosarul nr. x/2019), formularea cererii de revizuire împotriva Deciziei nr. 4184/2018 din dosarul nr. x/2015 (formându-se dosarul nr. x/2020) şi faptul că dosarul nr. x/2015 a fost ataşat la dosarul de revizuire.

Contrar celor afirmate de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că în cauză a intervenit perimarea judecăţii, soluţia primei instanţe reflectând o corectă aplicare a prevederilor C. proc. civ.

Aspecte invocare în combaterea excepţiei de perimare au fost analizate şi lămurite şi de prima instanţă, care a expus raţionamentul pentru care le-a înlăturat, reţinând că efectul revizuirii a fost acela al înlocuirii considerentelor din decizia civilă nr. 4184/12.07.2018 referitoare la reţinerea obligaţiei autorităţii contractante de a formula plângerea prealabilă şi că, din perspectiva incidenţei art. 417 C. proc. civ., numai prin formularea unui act de procedură în cauza aflată în cursul termenului de perimare se produce efectul întreruptiv al cursului perimării şi că intenţia continuării judecăţii în prezenta cauză nu se prezumă în măsura în care partea însăşi nu a înţeles să solicite repunerea pe rol a cauzei ulterior soluţionării cererii de revizuire.

Astfel, contrar susţinerilor recurentului-reclamant, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanţa a motivat şi a analizat argumentele invocate în combaterea excepţiei perimării, decizia ce face obiectul prezentului recurs îndeplinind condiţiile art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ.

Cerinţa motivării adecvate a unei hotărâri judecătoreşti nu trebuie confundată cu obligaţia de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părţi în vederea susţinerii temeiurilor de fapt şi de drept pe care se întemeiază solicitările acestora, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziţia procesuală a părţilor. Instanţa nu este obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor/apărărilor părţilor ori fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care acestea şi-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, cerinţă pe care o îndeplineşte sentinţa recurată.

În ceea ce priveşte celelalte critici, încadrate de recurentul- reclamant în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., instanţa de control judiciar reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Alineatul (3) al aceluiaşi articol prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

În cazul în care a fost suspendată judecarea cauzei, termenul de perimare începe să curgă de la momentul la care a încetat cauza care a determinat suspendarea, acesta fiind momentul de la care părţile au obligaţia de a solicita repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecăţii.

În situaţia suspendării facultative a judecăţii dispuse în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ., procesul se reia la cererea părţii interesate şi nu din oficiu, de instanţă, aspect ce nu reprezintă altceva decât o aplicare particulară a principiului disponibilităţii, ce guvernează procesul civil.

Este demn de subliniat faptul că, în conformitate cu prevederile art. 418 alin. (1) C. proc. civ., "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată".

Aceste dispoziţii legale conduc la concluzia că termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în cauza ce a provocat suspendarea, fiind evident că, după acest moment procesual, încetează cauza suspendării şi începe să curgă termenul de perimare.

Perimarea implică prezumţia de renunţare tacită a părţii la judecată şi constituie, totodată, o sancţiune a pasivităţii ei, vizând orice cerere de chemare în judecată sau de exercitare a unei căi de atac, operând de drept, la împlinirea termenului legal, împotriva oricăror persoane fizice, inclusiv a celor lipsite de capacitate, precum şi a oricăror persoane juridice. În consecinţă, revine părţii obligaţia de a face dovada că nu a stat în pasivitate sau că ar fi fost împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act procedural făcut în cauză. El se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură în scopul judecării cauzei, respectiv se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor împrejurări mai presus de voinţa sa.

În mod corect prima instanţă a constatat că motivul suspendării judecăţii a încetat la data de 25.05.2020, prin pronunţarea Deciziei definitive nr. 488, din dosarul nr. x/2019 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, iar termenul de perimare s-a împlinit la data de 25.11.2020.

Argumentele recurentului-reclamant, în sensul că nu ar fi curs termenul de perimare, acesta fiind suspendat/întrerupt prin formularea căilor de atac extraordinare (contestaţiile în anulare ce au făcut obiectul dosarelor menţionate anterior şi revizuirea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020), nu pot fi reţinute.

Art. 413 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres că suspendarea dispusă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 va dura până când hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă.

Formularea oricărei căi extraordinare de atac nu poate justifica menţinerea suspendării în cauză ori suspendarea termenului de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Această concluzie reiese şi din dispoziţiile art. 417 şi 418 C. proc. civ., care reglementează expres cauzele de întrerupere şi de suspendare a cursului perimării, formularea unor contestaţii în anulare sau a unei cereri de revizuire nefiind prevăzută printre motivele de întrerupere/suspendare a cursului perimării.

Prin urmare, sunt neîntemeiate alegaţiile recurentului, că actele efectuate în dosarul nr. x/2020 prin susţinerea cererii de revizuire a Deciziei nr. 4184/2018 ar fi fost acte întreruptive de perimare şi că ar fi fost răsturnată prezumţia de desistare şi de nestăruinţă în judecată iar rămânerea cauzei în nelucrare ulterior datei de 25.05.2020 nu s-ar datora culpei sale.

Nu sunt fondate, sub aspectul regimului juridic al perimării, nici aprecierile recurentului că, dosarul nr. x/2015 fiind ataşat la dosarul nr. x/2020 (dosarul de revizuire), nici din punct de vedere administrativ nu ar fi putut avea loc judecarea prezentului dosar şi că ar fi fost în imposibilitate absolută de a efectua orice fel de act de procedură, act care, oricum, ar fi avut un caracter "pur formal".

În cursul soluţionării dosarelor aflate pe rolul instanţelor, dosarele de pe rolul unui complet se pot ataşa/anexa/reuni la dosarele aflate pe rolul altui complet, dacă necesitatea soluţionării cauzelor presupune aceste măsuri administrative dispuse de completul de judecată.

De asemenea, un act de procedură efectuat în cauză ar fi avut, după cum pretinde recurentul, un caracter formal (procedural), care, însă, era şi necesar/obligatoriu în condiţiile procedurii civile pentru întreruperea cursului termenului de perimare.

Suspendarea facultativă este limitată sub aspectul duratei ei de momentul la care hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă. În intervalul cuprins între data la care instanţa a dispus suspendarea cauzei şi momentul soluţionării definitive a cauzei care a declanşat suspendarea, cursul perimării este, la rândul lui, suspendat.

Momentul încetării suspendării marchează începerea curgerii termenului de perimare. Declanşarea cursului termenului de perimare nu poate avea altă explicaţie decât aceea că obligaţia de repunere pe rol revine părţii interesate, iar pasivitatea ei în neexercitarea acestei obligaţii dobândeşte valenţele unui comportament culpabil, apt să conducă la perimarea cererii de chemare în judecată.

Or, dacă obligaţia de repunere pe rol ar fi revenit instanţei de judecată, termenul de perimare nu ar fi putut să înceapă să curgă, în considerarea art. 416 alin. (3) C. proc. civ.

De vreme ce art. 415 C. proc. civ. nu prevede că, în cazul suspendării facultative întemeiate pe art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., repunerea pe rol ar fi expresia unei atribuţii ce revine instanţei de judecată, rezultă că cererea de repunere pe rol se circumscrie obligaţiei generale a părţilor de a contribui la desfăşurarea procesului, îndatorire prevăzută de art. 10 C. proc. civ.

C. proc. civ. nu distinge după cum o eventuală cerere de repunere pe rol/un act de procedură efectuat într-o cauză pentru întreruperea cursului perimării ar conduce sau nu la judecarea/soluţionarea procesului.

Din punct de vedere al procedurii civile, esenţială este îndeplinirea actului de procedură în cauza respectivă, pentru ca instanţa de judecată, legal sesizată, să poată lua, în consecinţă, măsurile ce se impun, printre acestea putându-se dispune, în cazul în care judecata nu poate fi reluată, chiar şi măsura menţinerii suspendării cauzei.

Astfel, Înalta Curte nu poate reţine criticile recurentului în sensul că instanţa ar fi interpretat greşit dispoziţiile art. 416 alin. (2) şi art. 417 C. proc. civ. şi că ar fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Referitor la aprecierile recurentului că, în mod eronat, prin decizia recurată, s-ar fi pronunţat perimarea cauzei deşi, din interpretarea art. 416 C. proc. civ., rezultă că nu se pot perima decât cereri aferente diverselor faze procesuale ale unei cauze şi nu cauza în sine şi că ar părea a fi perimată şi Decizia nr. 4184/2018, care este câştigată cauzei, Înalta Curte constată că aceste susţineri nu prezintă nicio relevanţă din punctul de vedere al soluţiei pronunţate prin decizia ce face obiectul analizei prezentului recurs.

După cum rezultă cu claritate din dispozitivul deciziei recurate, efectul acesteia a fost perimarea cauzei care constituie obiectul dosarului nr. x/2015, "vizând rejudecarea cererii principale formulate de reclamantul-pârât Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" şi a cererii reconvenţionale formulate de pârâţii-reclamanţi Asocierea formată din A. S.R.L., B. şi A.. z.o.o.-prin A. S.R.L., pârâţii A. S.R.L., B. şi A.. z.o.o. în contradictoriu cu pârâţii Asocierea S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., pârâţii-chemaţi în garanţie S.C. C. S.R.L. şi D. S.R.L.."

Deci, contrar alegaţiilor recurentului, din dispozitivul deciziei recurate nu poate reieşi că ar fi supusă perimării şi Decizia nr. 4184/2018, cu atât mai mult cu cât sancţiunea procedurală a perimării nu poate privi decât un proces, sub toate formele lui, enumerate la art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care a fost lăsat în nelucrare mai mult de 6 luni, şi nicidecum o hotărârea judecătorească.

În ceea ce priveşte criticile recurentului-reclamant vizând aplicarea art. 183 alin. (1) C. proc. civ. şi faptul că instanţa nu ar fi avut în vedere cererea de repunere pe rol şi susţinerile sale privind dovada transmiterii acestei cereri prin fax (imposibilitatea generării unui raport de către aparatul fax al instanţei pentru perioada 11.06.2021), Înalta Curte constată că acestea vizează situaţia de fapt avută în vedere prin decizia recurată şi probele administrate.

Or, recursul reprezintă o cale de atac extraordinară, de reformare, ce nu are efect devolutiv, astfel că argumentele recurentului privind interpretarea şi aprecierea probelor, în scopul stabilirii situaţiei de fapt, nu pot forma obiect al analizei instanţei de control judiciar.

O eventuală interpretare eronată a probatoriului administrat nu poate fi invocată pe calea recursului, nefiind motiv de casare în actuala reglementare a C. proc. civ.

De altfel, sub acest aspect, recurentul nu a adus niciun element în plus faţă de cele arătate la judecata din faţa Curţii de Apel Bucureşti.

Instanţa a expus, din coroborarea înscrisurilor de la dosar, raţionamentul pentru care a constatat că recurentul nu a făcut dovada formulării vreunei cereri de repunere pe rol care să întrerupă curgerea termenului pentru perimare.

Din considerentele hotărârii recurate, se constată că instanţa nu a reţinut imposibilitatea tehnică a aparatului fax de a genera un raport cu faxurile primite în perioada 11.06.2021 decât din perspectiva trecerii a mai mult de 5 zile de la data formulării presupusei cereri de repunere pe rol, raportându-se, însă, la alte documente şi informaţii comunicate de managerul economic al instanţei şi la alt raport de fax emis ca urmare a discuţiilor purtate cu firma de telefonie mobilă.

Nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte necesitatea ca, în cazul suspendării facultative prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea definitivă a unui alt dosar aflat pe rolul instanţelor naţionale, partea să formuleze cerere de repunere pe rol a cauzei, se reţin a fi relevante şi considerentele avute în vedere de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 2 din 31 ianuarie 2022.

Prin această decizie, Înalta Curte a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj şi, în consecinţă, a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., în cazul suspendării facultative, dispuse de instanţă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. până la pronunţarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a unei hotărâri preliminare, ca urmare a solicitării unei alte instanţe naţionale sau a unei instanţe dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, nu intervine perimarea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac, în ipoteza în care partea interesată nu solicită repunerea cauzei pe rol în termen de 6 luni de la data pronunţării hotărârii preliminare de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, instanţa de judecată fiind obligată să dispună din oficiu reluarea judecării procesului.

La pct. 53 din considerentele deciziei, ÎCCJ-Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în contextul analizării sancţiunii perimării şi a efectelor acesteia în raport cu motivul dispus pentru suspendarea judecăţii cauzei, a statuat următoarele:

"53. Dimpotrivă, în cazul suspendării facultative clasice instanţa nu este obligată să urmărească finalizarea celuilalt proces, care priveşte raporturi juridice între aceleaşi părţi litigante, acestea din urmă fiind datoare să ţină sub observaţie respectivul proces şi să ceară în timp util repunerea cauzei pe rol, sub sancţiunea intervenirii perimării cererii lor".

Astfel, se observă că şi raţionamentul instanţei supreme este în sensul celor expuse anterior în prezenta decizie.

Prin urmare, susţinerile recurentului-reclamant nu sunt apte a dovedi incidenţa niciunuia dintre motivele de casare invocate, prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 sau 8 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind pronunţată şi motivată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară Horia Hulubei împotriva deciziei civile nr. 23 din 27 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 decembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.