Military disciplinary annulment action barred by non-interruptible one-year forfeiture deadline
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the appellate court's decision to reject the claim as time-barred. The plaintiff, a military officer, sought the annulment of a 1998 disciplinary judgment issued by a Corps of Armies Trial Commission, arguing that the matter fell under the jurisdiction of a Honor Council rather than the Commission. The lower court had dismissed the action for violation of the filing deadline, and the appellant argued on appeal that the limitation period was interrupted by prior administrative and judicial proceedings. The Supreme Court ruled that the appeal was unfounded, clarifying that the one-year deadline for filing administrative litigation is a forfeiture period that cannot be interrupted or suspended. Because the judgment was communicated on June 24, 1998, and the lawsuit was filed on October 21, 2003, the claim was barred by the final paragraph of Article 5 of Law No. 29/1990, rendering the lower court's dismissal legal and well-founded.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Military disciplinary annulment action barred by non-interruptible one-year forfeiture deadline: În conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, sesizarea instanței de contencios administrativ nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 21 octombrie 2003, reclamantul C.G. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale, solicitând anularea Hotărârii Comisiei de judecată a Corpului de Armată din 24 iunie 1998.
În motivarea cererii sale, reclamantul a susținut că fapta pentru care a fost judecat, era de competența Consiliului de Onoare, și nicidecum a Comisiei de judecată .
Prin sentința civilă nr. 1973 din 20 noiembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, ca tardiv formulată, reținând pentru aceasta, încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul C.G., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În opinia sa hotărârea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, este neîntemeiată și nelegală, întrucât nu a avut în vedere că prescripția termenului de sesizare a instanței a fost întreruptă, întrucât după parcurgerea procedurii administrativ-jurisdicționale s-a adresat cu alte acțiuni, către diverse instanțe judecătorești.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, sesizarea instanței de contencios administrativ nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.
Termenul astfel prevăzut, este un termen de decădere, nesusceptibil de a fi întrerupt.
Astfel fiind și față de împrejurarea că hotărârea Comisiei de judecată, pronunțată la 24 iunie 1998, a fost comunicată reclamantului, în aceeași zi, sesizarea Curții de Apel București, la 21 octombrie 2003, în mod evident s-a făcut cu depășirea termenului prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
În consecință, în raport cu aceste considerente, sentința urmează a fi apreciată ca fiind legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.G., împotriva sentinței civile nr. 1973 din 20 noiembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2005.