Securitate worker status litigation; nullity of cassation appeal for failure to specify grounds of illegality
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania, Section of Administrative and Fiscal Contentious, declared the appeal null and void and dismissed it, thereby upholding the lower court's judgment that confirmed the defendant’s status as a former Securitate agent. The dispute arose from an action filed by the National Council for the Study of the Securitate Archives to establish this status, against which the defendant appealed, arguing that the identifying document had been dictated to him by an officer rather than freely signed, though the appellant failed to cite specific grounds of illegality required for cassation. Relying on Articles 486(3) and 489(1) of the Code of Civil Procedure, the court held that because the appellant did not substantiate any of the grounds for cassation listed in Article 488(1) and merely reiterated unsubstantiated arguments, the appeal was considered unmotivated and null, rendering the first-instance decision final.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 C. proc. civ, art. 499 din C. proc. civ, Art. 486 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ; Securitate worker status litigation; nullity of cassation appeal for failure to specify grounds of illegality: Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului formulat de pârâtul A., excepţie invocată din oficiu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 21.05.2020 sub nr. x/2020, reclamantul, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate, în baza documentelor existente la dosar, existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul A..
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 1092 pronunţată la data de 04 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată şi a constatat existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce-l privelşte pe pârâtul A..
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii judecătoreşti anterior menţionată a formulat recurs pârâtul A. solicitând instanţei de recurs admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, iar în rejudecare respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului formulat de pârâtul A., excepţie invocată din oficiu.
Prealabil, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 499 din C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
În litigiile de contencios administrativ sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004, ce se completează cu cele ale C. civ. şi ale C. proc. civ., cum prevede expres art. 28 din acest act normativ, astfel că în materia recursului trebuie respectate şi prevederile ce reglementează această cale de atac, statuate de art. 483 şi următoarele din C. proc. civ., cu derogările din legea contenciosului administrativ, ce se referă la termen, suspendarea executării sentinţei şi judecata de urgenţă.
Art. 486 C. proc. civ. reglementează conţinutul cererii de recurs, la alin. (1) lit. e) regăsindu-se motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau după caz, menţiunea că vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al acestei norme legale stabileşte că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) – e) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 489 din acelaşi cod, ce statuează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3), care se referă la motivele de casare de ordine publică.
Recurentul, în dezvoltarea căii de atac promovată împotriva sentinţei civile nr. 1092 din 04 noiembrie 2020, a reiterat argumente în sensul că nu a negat calitatea de lucrător al securităţii însă referatul scris şi semnat de recurent i-a fost dictat de ofiţerul care răspundea de IMI Plopeni. Se observă astfel că nu a indicat niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu a adus critici concrete soluţiei instanţei de fond, raportat la admiterea acţiunii şi constatarea de colaborator al securităţii, critici de natură a atrage sancţiunea nelegalităţii hotărârii atacate.
Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 488 C. proc. civ.
Nemulţumirea recurentului cu privire la soluţia adoptată de instanţa, ce a pronunţat hotărârea atacată nu reprezintă o critică de nelegalitate a acesteia, dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. statuând că recursul este nul în cazul în care criticile invocate în cadrul cererii de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.
Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei de fond în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
În condiţiile în care în actuala reglementare recursul este o cale extraordinară de atac, instanţei de control judiciar revenindu-i obligaţia de a efectua doar controlul de legalitate, care se realizează în raport de limitele învestirii sale, iar recurentului îi incumbă obligaţia de a respecta prevederile legale ce reglementează conţinutul cererii de recurs, fără însă a proceda în acest mod, este aplicabilă sancţiunea nulităţii prevăzută expres de art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac este nulă pentru nemotivarea sa.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii invocată din oficiu, în recursul promovat de pârâtul A. nefiind relevate şi dezvoltate motivele de nelegalitate ale sentinţei atacate, care să permită analiza căii extraordinare de atac prin prisma unuia din cazurile de casare enumerate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că devin incidente dispoziţiile art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ., urmând a fi admisă excepţia şi a se constata nulitatea recursului.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi, pe cale de consecinţă, va constata nul recursul formulat de pârâtul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu.
Constată nul recursul declarat de recurentul – pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 1092 din 4 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 decembrie 2022.