Salary equalization for court staff upheld; appeal rejected, sectoral reference value of RON 605.225 ordered from 2016 with arrears.

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea formulată de reclamanţii reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ. s-a solicitat instanţei de judecată:

- să dispună recunoaşterea stării de discriminare în care se află reclamanţii din punct de vedere salarial în raport cu alţi angajaţi din cadrul Ministerului Justiţiei (consilierii de probaţiune în Direcţia Naţională de Probaţiune), respectiv uniformizarea modului de calcul al salariilor prin recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente ale acestora raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu data de 01.08.2016 până la zi, pentru personalul care a fost salarizat prin raportare la VRS şi după 31.12.2017 (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. II din O.U.G. nr. 20/2016);

- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiile legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare, începând cu 0l.08.2016 până la zi, şi în continuare, inclusiv după intrarea în vigoare a legii cadru de salarizare nr. 153/2017, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare reprezentat de neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze;

- obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Curţii de Apel Bucureşti la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare prin obligarea acestora Ia plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătii, începând cu data de 01.08.2016 şi pentru viitor, precum şi actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de institutul Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariate calculate începând cu data scadenţei plaţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor) până la plata efectivă a stimelor cuvenite solicitate anterior; obligarea Curţii de Apel Bucureşti la emiterea unor noi Decizii de salarizare raportate la valoarea de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1092/2021 pronunţată la data de 06 iulie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei în ce priveşte cererea referitoare la obligarea Curţii de Apel Bucureşti la emiterea unor noi decizii de salarizare raportate la valoarea de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON, şi în consecinţă a respins cererea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins excepţii procesuale invocate de pârâtul Ministerul Justiţiei.

A admis cererea formulată de reclamanţi şi a obligat Curtea de Apel Bucureşti să emită pentru reclamanţi noi decizii de salarizare raportate la valoarea de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu data de 01.08.2016 până la zi, pentru personalul care a fost salarizat prin raportare la VRS şi în continuare (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. II din O.U.G. nr. 20/2016), cu consecinţa plăţii diferenţelor dintre drepturile salariale la care sunt îndreptăţiţi reclamanţii şi veniturile efectiv încasate, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi cu aplicarea dobânzii legale penalizatoare aferente diferenţelor salariale calculate începând cu data scadenţei sumelor ce ar fi trebuit achitate reclamanţilor şi până la plata efectivă a sumelor cuvenite.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Curtea de Apel Bucureşti, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi în urma rejudecării a solicitat să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că modalitatea propusă de reclamanţi pentru aplicarea creşterii de 25% este eronată şi pierde din vedere faptul că această creştere a vizat, în mod expres şi exclusiv, cuantumul brut al salarialului de bază pentru alte categorii de personal, iar nu o valoare de referinţă sectorială.

Invocă recurenta dispoziţiile art. I pct. 1 din Legea nr. 293/2015, precum şi dispoziţiile art. III din O.U.G. nr. 20/2016, al căror conţinut este redat în cuprinsul cererii de recurs, şi susţine că aceste dispoziţii legale nu se aplică categoriei profesionale din care fac parte reclamanţii şi nici nu există la acest moment în cadrul familiei ocupaţionale din justiţie, personal care să beneficieze de indemnizaţia de încadrare calculată şi plătită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON.

Dispoziţiile legii nr. 293/2015 a prevăzut în mod expres faptul că majorarea cu 100% faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015 se aplică şi cuantumului sporurilor, indemnizaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut/solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizaţia brută, opţiunea legiuitorului la momentul edictării O.U.G. nr. 57/2015 a fost una diferită, în sensul că a făcut o netă distincţie între cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare.

Se mai arată de către recurentă că atât art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015 cât şi art. III din O.U.G. nr. 20/2016 au în vedere "cuantumul brut al salariilor de bază" astfel că legiuitorul a exclus pentru personalul de probaţiune de la majorarea de 25% sporurile sau orice alte elemente salariale, şi în consecinţă, în niciun caz creşterea de 25% nu poate fi aplicată prin extrapolare la valoarea de referinţă sectorială şi cu atât mai puţin nu poate fi aplicată altei categorii de persoanl decât cea vizată de lege.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, susţinând în esenţă, că au dreptul la stabilirea drepturilor salariale în raport de dispoziţiile legale incidente cauzei, dispoziţii legale ce au ca finalitate asigurarea unei egalităţi salariale, din perspectiva unui indicator general aplicabil, la nivelul unei categorii profesionale, în raport de faptul că există personal din această categorie căruia i-a fost recunoscută o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON.

Susţin intimaţii că temeiul pretenţiilor îl reprezintă principiul aducerii la acelaşi nivel de salarizare, maxim, a celor din aceeaşi categorie profesională, conform O.U.G. nr. 57/2015 precum şi actelor normative ulterioare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere, când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că, în înţelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin încălcarea unor principii generale de drept.

Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de prcoedură civilă se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

De asemenea, prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale incidente în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Intimaţii-reclamanţi, personal auxiliar şi conex în cadrul Curţii de Apel Bucureşti au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect recunoaşterea stării de discriminare în care se află reclamanţii din punct de vedere salarial în raport cu alţi angajaţi din cadrul Ministerului Justiţiei (consilierii de probaţiune în Direcţia Naţională de Probaţiune), respectiv uniformizarea modului de calcul al salariilor prin recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente ale acestora raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu data de 01.08.2016 până la zi, pentru personalul care a fost salarizat prin raportare la VRS şi după 31.12.2017 (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. II din O.U.G. nr. 20/2016).

Soluţionând cauza, prima instanţă a admis acţiunea şi a obligat Curtea de Apel Bucureşti să emită pentru reclamanţi noi decizii de salarizare raportate la valoarea de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu data de 01.08.2016 până la zi, pentru personalul care a fost salarizat prin raportare la VRS şi în continuare (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. II din O.U.G. nr. 20/2016), cu consecinţa plăţii diferenţelor dintre drepturile salariale la care sunt îndreptăţiţi reclamanţii şi veniturile efectiv încasate, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi cu aplicarea dobânzii legale penalizatoare aferente diferenţelor salariale calculate începând cu data scadenţei sumelor ce ar fi trebuit achitate reclamanţilor şi până la plata efectivă a sumelor cuvenite.

În esenţă, criticile recurentului-pârât vizează interpretarea şi aplicarea greşită a normelor legale incidente, respectiv dispoziţiile art. I pct. 1 din Legea nr. 293/2015, art. III din O.U.G. nr. 20/2016, susţinând că aceste dispoziţii legale nu se aplică categoriei profesionale din care fac parte reclamanţii şi nici nu există la acest moment în cadrul familiei ocupaţionale din justiţie, personal care să beneficieze de indemnizaţia de încadrare calculată şi plătită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON.

Înalta Curte reţine că prin Legea nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016 legiuitorul a prevăzut o soluţie legislativă menită să asigure egalizarea indemnizaţiilor la nivelul maxim aflat în plată, prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familia ocupaţională "Justiţie", indiferent de instituţia sau autoritatea publică angajatoare.

Aşadar, salariul de bază/indemnizaţia de încadrare trebuia calculat(ă) la nivelul maxim aflat în plată în cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie", nivel maxim ce a fost stabilit, de exemplu pentru personalul de probaţiune, prin sentinţa nr. 1668/12.11.2019 a Tribunalului Caraş-Severin, definitivă prin decizia Curţii de Apel Timişoara, respectiv prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON, la care s-a adăugat, începând cu luna august 2016, majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016. Cu alte cuvinte, începând cu data menţionată anterior, cuantumul valorii de referinţă sectorială în funcţie de care se calculează salariul de bază pentru această categorie profesională s-a majorat cu 25%, respectiv de la 484,18 RON la 605,225 RON (484,18 RON + 121,045 RON = 605,225 RON).

Legislaţia în privinţa salarizării personalului din sistemul justiţiei a parcurs mai multe etape, iar salarizarea a fost realizată iniţial prin Legea nr. 284/2010 (în prezent abrogată prin Legea nr. 153/2017) şi prin Legea nr. 71/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 06.04.2015, care a intrat în vigoare la 09.04.2015 şi prin care a fost aprobată O.U.G. nr. 83/2014.

Prin acest din urmă act normativ s-a stabilit obligaţia egalizării indemnizaţiilor pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice la nivelul maxim aflat în plată în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii. Ulterior, prin Legea nr. 293/2015 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 83/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 884 din 25 noiembrie 2015, a fost stabilită o majorare cu 10% a indemnizaţiilor, inclusiv pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie".

Prin O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016 s-a prevăzut că în anul 2016 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

La data de 01.07.2016 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prin care a fost introdus art. 31, în temeiul căruia, avându-se în vedere diferenţele nejustificate ale veniturilor din sistemul bugetar pentru persoanele care îşi desfăşurau activitatea în aceleaşi condiţii, a fost stabilită obligaţia egalizării nivelului veniturilor în raport de nivelul maxim aflat în plată.

În fine, prin O.U.G. nr. 43/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 673 din 31 august 2016, a fost modificată O.U.G. nr. 57/2015, în sensul înlocuirii principiului egalizării indemnizaţiilor în raport de nivelul maxim existent, cu regula conform căreia acest nivel se va stabili fără a se ţine seama de drepturile salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti.

Textele legale care prevăd regula amintită au făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 794/2016 din data de 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale statuându-se în sensul constatării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare. În esenţă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că dispoziţiile legale în discuţie contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, astfel că, pentru respectarea acestuia, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare prevăzut de O.U.G. nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad, treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie aceleaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Or, concluzia instanţei de fond nu contrazice aplicarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, care evidenţiază principiul egalităţii în faţa legii a tuturor categoriilor de salariaţi, eliminând o serie de interpretări contradictorii cu privire la aplicarea legilor de salarizare, raportate la punerea în aplicarea a unor hotărâri judecătoreşti obţinute anterior şi incluse în baza de salarizare.

De asemenea, concluzia instanţei de fond este în sensul interpretării pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a realizat-o prin Decizia nr. 36/2018, şi anume:

"(…) Nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art. 1 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, este cel ce interesează în aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, astfel încât personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Prin urmare, în acest caz, nu va funcţiona regula menţinerii în anul 2015 a aceluiaşi nivel de salarizare din 2014 (salariul de bază şi sporuri) pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparaţie cu salariile de bază şi sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca şi acesta să fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, să beneficieze de o creştere salarială, prin derogare de la art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare."

În esenţă, prin decizia amintită s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, soluţia egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim are în vedere şi majorările şi indexările recunoscute prin hotărâri judecătoreşti unor magistraţi sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare".

Totodată, hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea valorii de referinţă sectorială care prin definiţie vizează aplicabilitatea aceluiaşi criteriu de salarizare unui întreg sector de activitate, nu vizează situaţii de fapt particulare, ci aplicarea unor prevederi legale cuprinse în acte normative, cu aplicabilitate generală, astfel cum a reţinut Î.C.C.J. în decizia antereferită, precum şi în Decizia nr. 7/2019, adoptată în recurs în interesul legii (pct. 71).

În aceste condiţii, devin pe deplin valabile concluziile Î.C.C.J., potrivit cărora, dacă s-ar da o altă interpretare, aceasta ar fi contrară scopului şi substanţei normei, s-ar menţine inechităţile salariale în cadrul aceleiaşi categorii de personal şi, în consecinţă, ar persista discriminarea pe care legiuitorul a intenţionat să o elimine prin edictarea acestei reglementări (pct. 73 din Decizia nr. 7/2019).

Aşadar, reglementările O.U.G. nr. 83/2004 cu modificările şi completările aduse de Legea nr. 71/2015 sau O.U.G. nr. 57/2015 cu modificările şi completările aduse de O.U.G. nr. 20/2016 şi O.U.G. nr. 43/2016 au ca scop ca personalul care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la nivelul maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, premisa de aplicare a textului legal fiind stabilirea la autoritatea/instituţia publică a unui nivel maxim de salarizare, în raport de care să fie uniformizate şi celelalte drepturi salariale, având un cuantum inferior, plătite pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, atunci când titularii îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Legea cadru nr. 153/2017 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice prevede la art. 38 în mod clar că începând cu data de 1 iulie 2017 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. De asemenea, art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, prevede şi în anul 2018 şi 2019 păstrarea acestor drepturi, cărora li se aplică o anumită majorare.

Reiese, aşadar, prin coroborare cu toate dispoziţiile legale, astfel cum au fost reţinute anterior, că acest act normativ a stabilit majorarea VRS pentru personalul din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor.

În acest context normativ şi ţinând cont de faptul că, atât în cazul magistraţilor, prin numeroasele hotărâri pronunţate la nivelul mai multor instanţe judecătoreşti la nivel naţional, cât şi în cazul personalului de probaţiune printr-o hotărâre pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, rămasă definitivă la Curtea de Apel Timişoara, s-a stabilit deja o salarizare prin raportare la valoarea de referinţă sectorială solicitată de reclamanţii din cauza pendinte, în mod just a apreciat instanţa de fond că se impune recalcularea indemnizaţiei de încadrare a acestora pe baza valorii de referinţă sectorială de 605,225 RON începând cu data de 01.08.2016 până la zi, pentru personalul care a fost salarizat prin raportare la VRS şi în continuare (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. II din O.U.G. nr. 20/2016).

În concluzie, criticile formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii iar hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta – pârâtă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1092/2021 din 6 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 decembrie 2022.