State aid film funding: passive procedural capacity of former administering authority after transfer of competence

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 29.06.2020 sub numărul de dosar x/2020, reclamanta A. a solicitat următoarele:

- să fie obligaţi pârâţii să desfăşoare, în conformitate cu cadrul normativ în vigoare la data de 8 octombrie 2019, etapa 2 a evaluării cererii de finanţare care a fost formulată de reclamantă şi înregistrată de Pârâta CNSP cu nr. x/08.10.2019, respectiv pe fond,

- să fie obligaţi pârâţii să soluţioneze Cererea de Finanţare, în cazul îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate prevăzute de Procedura 2019 de Selecţie,

- să emită certificatul de solicitant şi să încheie acordul de finanţare din bugetul anual 2019 alocat schemei de ajutor de stat sau, dacă bugetul anual 2019 alocat schemei s-a epuizat ori dacă îndestularea din bugetul anual 2019 alocat schemei nu mai este posibilă dintr-un alt motiv legal,

- să emită certificatul de solicitant şi să încheie acordul de finanţare din bugetul anual 2020 alocat schemei de ajutor de stat şi fără redepunerea Cererii de Finanţare

- să fie obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 343 pronunţată la data de 18 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză, ca neîntemeiată.

A admis acţiunea precizată formulată de reclamanta A. şi în consecinţă a obligat pârâţii să continue procedura de soluţionare a cererii de finanţare nr. x/08.10.2019, în conformitate cu cadrul normativ în vigoare la data de 08.10.2019, iar în cazul îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate prevăzute de "Procedura 2019 de Selecţie", să emită certificatul de solicitant şi să încheie acordul de finanţare din resursele bugetare alocate pentru schema de ajutor de stat.

Totodată, a obligat pârâţii să achite reclamantei suma de 8.656,17 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâţii Ministerul Econimiei, Antreprenoriatului şi Turismului şi Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză.

3.1. Recursul formulat de Ministerul Econimiei, Antreprenoriatului şi Turismului întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea în parte a sentinţei recurate cu consecinţa cenzurării cheltuielilor de judecată, respectiv a onorariului avocaţial.

3.2. Recursul formulat de Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză este întemeiat pe motivul de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate, şi în rejudecare a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

Sub un prim aspect se susţine că instanţa de fond nu a analizat înscrisurile depuse la dosarul cauzei atunci când a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei, soluţionarea unei cereri de finanţare în cadrul schemei de ajutor de stat fiind atributul expres al Comisiei de film din România, organism decizional, fără personalitate juridică cu rol de evaluare şi selectare a proiectelor, şi nu al recurentei pârâte Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză.

Selecţia proiectelor eligibile era în sarcina Comisiei de film din România care evalua şi selecta proiectele cinematografice care îndeplineau condiţiile de eligibilitate pe principiul "primul venit, primul servit" şi decide prin hotărâre emiterea "Certificatului de solicitant" al măsurii de sprijin prevăzute de H.G. nr. 421/2018.

Afirmă recurenta că până la data de 09 ianuarie 2020, schema de ajutor de stat era gestionată de către recurentă potrivit prevederilor H.G. nr. 421/2018, iar începând cu această dată – 09 ianuarie – a intrat în vigoare O.U.G. nr. 1/2020 prin care furnizor al schemei e ajutor de stat pentru cinematografie a fost stabilit Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri care a preluat de la recurentă toate acordurile de finanţare încheiate, cererile de ajutor depuse de aplicanţi, cererile de plată, procesele-verbale şi documentele emise de Comisia de Film din România, rapoartele de audit, precum şi întreaga documentaţie aferentă schemei de ajutor de stat pe care o deţine.

Prin procesul-verbal de predare primire a fost transmisă către Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri şi cererea de finanţare a reclamantei, urmând ca la data preluării, cererea de finanţare să fie soluţionată de către acesta.

Susţine recurenta că în raport de prevederile art. XXVII din O.U.G. nr. 1/2020 al căror conţinut îl redă în cuprinsul cererii de recurs nu a mai avut posibilitatea de a transmite Comisiei de film, în vederea soluţionării, cererea de finanţare a reclamantei, acest lucru revenind succesorului său, Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, astfel că instanţa de fond trebuia să dispună scoaterea sa din cauză şi continuarea judecăţii doar cu pârâtul Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri.

Faptul că succesorul său, Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri nu a soluţionat cererea de finanţare a reclamantei nu poate fi imputat recurentei pârâte, arătând totodată, că în situaţia în care soluţia instanţei de fond ar fi menţinută, recurenta ar fi în imposibilitatea punerii în executare a acestei sentinţe, întrucât începând cu data de 09 ianuarie 2020, nu mai are calitatea de furnizor al schemei de ajutor, deci nu mai are acces la datele, documentele şi fondurile acestei scheme de ajutor de stat, fiind transferate, potrivit prevederilor legale, către succesorul său Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri. Pentru aceste aspecte susţine şi faptul că nu poate fi reţinută în sarcina sa cheltuielile de judecată la care a fost obligată prin sentinţa recurată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamantă A. a formulat întâmpinare, atât faţă de recursul declarat de Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului (fost Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Aafaceri) cât şi faţă de recursul formulat de Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză, solicitând respingerea acestora ca nefondate.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

1.1. Recursul declarat de Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului

Se reţine că prin recursul său, recurentul pârât a criticat hotărârea recurată sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitând instanţei de control judiciar reducerea onorariului avocaţial în cuantum de 8.643,15 RON ţinând cont de complexitatea cauzei şi de munca depusă în prezenta cauză.

În ce priveşte acest motiv de recurs, instanţa de recurs constată prin Decizia nr. 3/2020 dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că "stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câştigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei şi la munca efectivă a apărătorului părţii. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii şi o evaluare a ponderii pe care instanţa trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze, în permanenţă, la circumstanţele cauzei, instanţa de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face (…). În aceste condiţii, proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat, reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate, neputând fi analizată pe calea recursului".

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că această critică nu se încadrează la niciun motiv de casare prevăzut de art. 488 C. proc. civ., deci nu poate face obiectul analizei instanţei de control judiciar, în calea de atac a recursului, împrejurare faţă de care, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii şi va constata nulitatea recursului declarat de recurentul – pârât Ministerul Economiei, Antreprenorialului şi Turismului (fost Ministerului Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri).

1.2. Recursul formulat de Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză

Se reţine că prin cererea de finanţare formulată de reclamanta A. s-a solicitat acordarea ajutorului de stat pentru producţia filmului x în cadrul sesiunii I/2019 a concursului de selecţie de proiecte în baza schemei de ajutor de stat, instituită prin H.G. nr. 421/2018, a fost înregistrată de către pârâta Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză sub nr. x/08.10.2019.

Această cerere de finanţare nu a fost soluţionată, pârâtul Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri răspunzând prin adresa nr. x că proiectul va fi restituit iar pentru obţinerea ajutorului de stat, dosarul trebuie redepus de îndată ce sesiunea pentru anul 2020 se va deschide, respectând legislaţia în vigoare de la momentul respectiv.

Prin cererea de recurs, pârâta Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză a susţinut, în esenţă, că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia în mod greşit a fost respinsă, critică întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv de recurs, casarea se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Viciile motivării unei hotărâri pot fi încadrate în trei categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă şi motivarea insuficientă, casarea intervenind, de regulă, în cazul în care există contradicţie între considerente şi dispozitiv, când hotărârea cuprinde considerente contradictorii, precum şi în cazul în care lipseşte motivarea soluţiei din dispozitiv sau cuprinde numai considerente străine de natura cauzei.

În consecinţă, critica formulată nu poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., însă va fi analizată din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Dispoziţiile de la pct. 5 constituie dreptul comun în materia nulităţii actelor de procedură, adică acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, altele decât cele prevăzute la pct. 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Criticile de nelegalitate dezvoltate prin cererea de recurs converg, în esenţă, spre ideea, conform căreia, prima instanţă în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei pârâte Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză, critică care nu poate fi primită.

Sub acest aspect se reţine că cererea de finanţare formulată de intimata reclamantă a fost depusă la data de 08.102019 la recurenta pârâtă Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză, intimata reclamantă dobândind, în cadrul sesiunii din anul 2019, anumite drepturi cu privire la participarea la schema de ajutor de stat cu proiectul respectiv, drepturi expres conferite de legislaţia în vigoare la data înregistrării cererii de finanţare, astfel că modificările legislative referitoare la faptul că a fost transferată competenţa de a soluţiona cererea pârâtului Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului (fost Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri) nu au relevanţă asupra calităţii procesuale pasive a recurentei pârâte.

Înalta Curte are în vedere şi faptul că anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2020, recurenta pârâtă Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză era furnizorul schemei de ajutor de stat privind sprijinirea industriei cinematografice şi, în consecinţă, răspunzătoare de buna desfăşurare a procedurii instituite de schema de ajutor de stat.

În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (5)2 din H.G. nr. 421/2018: "În cazul în care bugetul anual alocat schemei s-a epuizat, cererile de acord pentru finanţare care nu s-au încadrat în bugetul anual alocat, dar care îndeplinesc cumulativ condiţiile şi criteriile de eligibilitate prevăzute de prezenta hotărâre, sunt analizate de Comisia de Film în România, urmând să fie finanţate din bugetul anului următor, în cazul în care sunt aprobate.".

Din interpretarea acestei norme juridice rezultă că la epuizarea bugetului alocat fiecărei sesiuni anuale, proiectele eligibile se transferă automat, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (5)2 din H.G. nr. 421/2018, în sesiunea anului următor, urmând a fi finanţate în anul următor în limita bugetului de credite de angajament al anului respectiv.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese că cererea de finanţare formulată de intimata reclamantă figurează la rubrica "Status" cu menţiunea "În analiză", prin urmare dreptul reclamantei de a-şi păstra ordinea de prioritate a înscrierii proiectului şi de a fi finanţat din bugetul aferent schemei de ajutor de stat s-a născut la momentul epuizării bugetului anual alocat schemei pentru 2019, adică la 8 noiembrie 2019, moment la care erau în vigoare prevederile art. 3 alin. (5)2 din H.G. nr. 421/2018.

În acest context, nu se poate susţine că recurenta pârâtă Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Se reţine şi faptul că într-adevăr prin dispoziţiile art. XXVII din O.U.G. nr. 1/2020, începând cu data de 09 ianuarie 2020, furnizor al schemei de ajutor de stat pentru sprijinirea culturii de film şi producţiei de film este Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri care a preluat de la Comisia Naţională de Strategia şi Prognoză toate acordurile de finanţare încheiate, cererile de ajutor depuse de aplicanţi, cererile de plată, procesele-verbale şi documentele emise de Comisia de Film România, rapoarte de audit, precum şi întreaga documentaţie aferentă schemei de ajutor de stat pe care o deţine, în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, pe bază de proces-verbal de predare-primire.

În consecinţă, începând cu data de 09 ianuarie 2020, acest minister avea obligaţia să continue procedura de soluţionare a cererii de finanţare nr. x din 08.10.2019, potrivit cadrului normativ în vigoare la data la care a fost înregistrată cererea de finanţare nr. x/08.10.2019.

În concluzie, Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii iar hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Văzând dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., precum şi dovada cheltuielilor de judecată depuse la dosar de intimata reclamantă, constând în onorariu de avocat, Înalta Curte va obliga recurenţii-pârâţi Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză şi Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON reprezentând onorariu avocat către intimatul reclamant A..

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de recurentul – pârât Ministerul Economiei, Antreprenorialului şi Turismului (fost Ministerului Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri) şi va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul – pârât Ministerul Economiei, Antreprenorialului şi Turismului (fost Ministerului Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri) invocată prin întâmpinare

Constată nul recursul declarat de recurentul – pârât Ministerul Economiei, Antreprenorialului şi Turismului (fost Ministerului Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri) împotriva sentinţei civile nr. 343 din 18 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta – pârâtă Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză împotriva sentinţei civile nr. 343 din 18 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenţii-pârâţi Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză şi Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON reprezentând onorariu avocat către intimatul reclamant A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 decembrie 2022.