Interpretation of the five-year limitation period for spouse military placement rights under Law No. 168/2020: commencement from initial vs. revised disability rating

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată. Procedura derulată. Hotărârea instanţei de fond

1.1. Prin acţiunea înregistrată, iniţial, la data de 02.08.2021, sub nr. x/2021, pe rolul Tribunalului Braşov – secţia I civilă, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, Şeful Unităţii Militare 02515 B Bucureşti şi Statul Major al Forţelor Terestre, -anularea deciziei privind analiza situaţiei sale ce vizează acordarea gradului de soldat profesionist şi acordarea gradului de soldat, conform art. 38 alin. (6) din Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. M7/11.01.2021 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 168/2020 pentru recunoaşterea meritelor personalului participant la acţiuni militare, misiuni şi operaţii pe teritoriul statului român şi acordarea unor drepturi acestuia, familiei acestuia şi urmaşilor celui decedat, -anularea Hotărârii Şefului UM 02515 B Bucureşti nr. 8976/18.06.2021 prin care i s-a comunicat că solicitarea sa nu poate fi soluţionată favorabil, întrucât prima încadrare a soţului în grad de invaliditate este menţionată în Decizia medicală nr. A 5381/12/24.09.2015; -încadrarea sa într-o funcţie vacantă de soldat gradat profesionist din UM 01041 Făgăraş - pistolar (puşcaş lunetist) la grupa 3 pază din plutonul de pază al companiei de stat major şi deservire din Centrul de Perfecţionare Infanterie al Şcolii de Instruire Interarme a Forţelor Terestre şi acordarea gradului de soldat conform art. 38 alin. (6) din OMApN nr. M7/11.01.2021.

Prin încheierea nr. 1212/MAS/CC din 4 august 2021, Tribunalul Braşov – secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal a aceleiaşi instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1129 din 3 decembrie 2021, Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a aceleiaşi instanţe. Totodată, a constatat conflict negativ de competenţă şi a înaintat cauza Curţii de Apel Braşov pentru soluţionarea acestuia.

Prin sentinţa civlă nr. 21/CC din 21 decembrie 2021, Curtea de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă, a stabilit în favoarea completului specializat în contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021*.

Reclamanta a formulat cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, în sensul modificării cadrului procesual, a justificării parcurgerii procedurii prealabile sesizării instanţei şi a prezentării considerentelor pentru care refuzul pârâţilor este nejustificat, fiind aplicabile în cauză dispoziţiile O.U.G. nr. 82/2006, modificată şi completată prin Legea nr. 81/2016, şi nu doar pe dispoziţiile Legii nr. 168/2020, sub al căror imperiu s-a născut dreptul reclamantei, astfel că termenul de 5 ani prevăzut de art. 16 alin. (2) din lege a început să curgă la data de 24.09.2015, întrucât dreptul său s-a născut la data de 09.05.2016.

Prin sentinţa civilă nr. 93 din 4 februarie 2022, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de reclamanta A. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

1.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 11.02.2022, sub nr. x/2021*.

Prin sentinţa civilă nr. 38 din 11 martie 2022, Curtea a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată şi modificată de reclamanta A., a obligat pârâţii să constate că cererea reclamantei pentru încadrarea în funcţie militară a fost formulată în termen şi să procedeze, conform atribuţiilor fiecăruia, la analiza îndeplinirii celorlalte dispoziţii legale în vederea încadrării reclamantei în funcţia militară solicitată.

A respins, în rest, cererea reclamantei.

A obligat pârâţii să plătească reclamantei, în solidar, suma de 1.700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, în nume propriu şi pentru UM 02515 B Bucureşti şi Statul Major al Forţelor Terestre au formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi modificarea în parte a hotărârii, cu consecinţa respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.

Au susţinut recurenţii că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că la data de 08.02.2021 cererea reclamantei pentru încadrarea pe o funcţie militară a fost formulată în termen, întrucât la data de 19.07.2016, când soţul său a fost încadrat în gradul II de invaliditate, a început să curgă un nou termen de decădere de 5 ani.

Au prezentat situaţia de fapt, precizând că soţul reclamantei, încadrat în UM 01041 Făgăraş, în anul 2009 a suferit un traumatism în timpul unei misiuni în Afganistan. Până la încadrarea în gradul III de invaliditate, militarul a fost clasat apt limitat în timp de pace şi război în baza certificatului militar nr. x/11.08.2009 emis de Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central "Dr. Carol Davila" Bucureşti.

Prin Adresa nr. B1-3249/14.04.2021, Serviciul personal şi mobilizare al Statului Major al Forţelor Terestre i-a comunicat reclamantei că, potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 168/2020, încadrarea sa se face în termen de maximum 5 ani de la data stabilirii invalidităţii soţului.

Ulterior, Prin Adresa nr. x/18.06.2021, Direcţia personal şi mobilizare i-a comunicat reclamantei că solicitarea nu poate fi soluţionată favorabil, deoarece prima încadrare a soţului în grad de invaliditate este menţionată în Decizia medicală nr. A 5381/12/24.09.2015. Potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 168/2020, de drepturile prevăzute la alin. (1) lit. c) al aceluiaşi articol beneficiază soţul, cu condiţia solicitării dreptului în termen de maximum 5 ani de la data stabilirii invalidităţii.

Cadrul militar în activitate B., soţul reclamantei, a fost încadrat în gradul III de invaliditate conform Deciziei medicale nr. A 5381/12/24.09.2015.

Ulterior, prin Decizia medicală nr. x/19.07.2016 emisă de Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Militar de Urgenţă Braşov a fost revizuit gradul de invaliditate din gradul III în gradul II.

Au susţinut recurenţii că este nefondată interpretarea instanţei de fond cu privire la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 168/2020, în sensul că fiecare încadrare într-un grad de invaliditate dă naştere unui nou termen de decădere de 5 ani pentru formularea cererii de încadrare într-o funcţie militară a soţiei militarului invalid.

Au mai precizat recurenţii că un alt motiv de recurs vizează cuantumul cheltuielilor de judecată, respectiv 1.700 RON. Având în vedere că în cauză au fost acordate 4 termene pentru declinările de competenţă, cuantumul cheltuielilor de judecată este exagerat, întrucât la un singur termen de judecată Curtea de Apel Braşov a soluţionat cauza.

3. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că susţinerile recurenţilor nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată în raport cu criticile recurenţilor-pârâţi, cu argumentele invocate în apărare de intimata-pârâtă precum şi cu dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenţii-pârâţi susţin că instanţa de fond ar fi interpretat eronat dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 168/2020 pentru recunoaşterea meritelor personalului participant la acţiuni militare, misiuni şi operaţii pe teritoriul sau în afara teritoriului statului român şi acordarea unor drepturi acestuia, familiei acestuia şi urmaşilor celui decedat.

Conform articolului menţionat,

"Art. 16. - (1) Familia militarilor invalizi şi a civililor invalizi beneficiază, la cerere, de următoarele drepturi:

(...)

(2) De drepturile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d) beneficiază soţul, cu condiţia solicitării dreptului în termen de maximum 5 ani de la data stabilirii invalidităţii, precum şi copiii care nu au depăşit vârsta de 26 de ani până la data solicitării dreptului.

(3) Drepturile prevăzute la alin. (1) lit. c) sau d) se pot acorda o singură dată.

(...)".

Cererea intimatei-reclamante de acordare a drepturilor prevăzute de lege a fost formulată la data de 08.02.2021 către UM 01041 Făgăraş. Recurenţii au respins cererea, pe motiv că, de la data stabilirii invalidităţii soţului acesteia, 24.09.2015, au trecut mai mult de 5 ani.

În ceea ce priveşte termenul de 5 ani prevăzut de articolul menţionat, Înalta Curte apreciază, pe de o parte, că dreptul intimatei-reclamante de a solicita încadrarea sa în funcţie militară s-a născut abia la data de 09.05.2016, data intrării în vigoare a Legii nr. 81/2016, prin care li s-a recunoscut posibilitatea de a cere încadrarea în funcţie militară şi soţilor militarilor încadraţi în gradul II sau III de invaliditate. Anterior acestei legi, dreptul respectiv a fost prevăzut doar pentru soţii militarilor încadraţi în gradul I de invaliditate.

Astfel, în raport cu data formulării cererii intimatei-reclamante, 08.02.2021, nu se poate reţine că s-ar fi împlinit termenul de 5 ani pentru a solicita dreptul prevăzut de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 168/2020.

Pe de altă parte, dispoziţiile articolului menţionat nu dispun, în cazul în care sunt emise decizii de încadrare în diferite grade de invaliditate, că termenul ar curge de la data emiterii primei decizii de încadrare în grad de invaliditate.

În cauză, soţul intimatei-reclamante a fost încadrat iniţial în gradul III de invaliditate. Conform dispoziţiilor art. 69 lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, invaliditatea de gradul III este caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze o activitate profesională, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă.

Ulterior, a fost încadrat în gradul II. Conform art. 69 lit. b) din Legea nr. 263/2010, invaliditatea de gradul II este caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu păstrarea capacităţii de autoîngrijire.

Prin urmare, în raport cu situaţia familială şi cu gradul de afectare a capacităţii de muncă, beneficiarul drepturilor prevăzute de art. 69 alin. (1) din Legea nr. 168/2020 poate înţelege să formuleze sau nu cerere de acordare a drepturilor respective.

Or, în cauză, prin Decizia medicală nr. x/19.07.2016 emisă de Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Militar de Urgenţă Braşov a fost revizuit gradul de invaliditate al soţului intimatei-reclamante, din gradul III (capacitate de muncă parţială) în gradul II (pierderea totală a capacităţii de muncă).

De la data acestei decizii, după cum în mod corect a apreciat instanţa de fond, în raport cu noul grad de invaliditate şi cu noua situaţie a soţului (care nu mai putea presta niciun fel de muncă) a început să curgă termenul de 5 ani în care intimata-reclamantă putea să solicite încadrarea pe funcţia militară, conform Legii nr. 168/2010.

De altfel, alin. (3) al art. 16 din Legea nr. 168/2020 prevede că drepturile respective se pot acorda o singură dată. Astfel, indiferent de numărul deciziilor medicale de stabilire a invalidităţii, beneficiarul are dreptul de a solicita o singură dată acordarea drepturilor prevăzute de lege.

Prin urmare, nu poate fi reţinută aprecierea recurenţilor-reclamanţi că ar fi eronată interpretarea dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 168/2020 din hotărârea recurată.

În ceea ce priveşte criticile recurenţilor-pârâţi referitoare la cuantumul cheltuileilor de judecată, instanţa de control judiciar reţine că, prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii a stabilit că,

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

În raport cu caracterul obligatoriu al dezlegării date de instanţa supremă prin decizia menţionată, potrivit art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., se constată că argumentele recurenţilor vizând modalitatea de apreciere asupra cuantumului onorariului avocaţial acordat reclamantei în primă instanţă nu pot forma obiect al analizei instanţei de recurs, neîncadrându-se în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Faţă de cererea intimatei-reclamante A. de obligare a recurenţilor-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocaţial, Înalta Curte, reţinând culpa procesuală a recurenţilor, în raport cu dispoziţiile art. 451-453 C. proc. civ., îi va obliga la plata cheltuielilor de judecată avansate de aceasta, în cuantum de 2.000 RON, conform facturilor fiscale depuse la dosar.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, reţinând că soluţia pronunţată de prima instanţă este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, şi va obliga recurenţii-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâţii Ministerul Apărării Naţionale în nume propriu şi pentru Unitatea Militară 02515 B Bucureşti şi Statul Major al Forţelor Terestre împotriva sentinţei nr. 38 din 11 martie 2022 a Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenţii-pârâţi la plata sumei de 2.000 RON către intimata-reclamantă A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 decembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.