Invalidity of ministerial instructions imposing additional seniority conditions for military master's program admission beyond Government decision
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal of the Ministry of National Defence, leaving in force the appellate court's decision that annulled the portion of the National Defence Orders prohibiting senior officers from applying for the interarmy leadership master's program if they were not in their first year of service in their current rank. The dispute arose when an officer challenged specific recruitment and career advancement instructions as violating the mandatory conditions established by the Military Career Guide, arguing that the instructions improperly imposed additional tenure requirements not present in the superior legislation. The court held that normative orders must strictly adhere to the hierarchy of norms and cannot supplement or modify conditions set by government decisions; specifically, the governing regulation only mandated minimum service durations for captains, not for higher-ranked officers like majors or colonels, meaning the lower-level instruction that restricted their candidacy was ultra vires and invalid. Consequently, the court affirmed that the state actor was liable for judicial costs, as arguments regarding the proportionality of the attorney's fees were deemed not admissible grounds for appeal under the civil procedure code.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 451 alin. (2) din C. proc. civ, art. 451 alin. (2) C. proc. civ, art. 453 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) din C. proc. civ, art. 517 alin. (4) din C. proc. civ; Invalidity of ministerial instructions imposing additional seniority conditions for military master's program admission beyond Government decision: Deşi instanţa de fond a reţinut art. 76 alin. (1) lit. b) din Instrucţiuni, în mod greşit a constatat că sunt aplicabile doar prevederile art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 106/2011, pentru că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din acelaşi act normativ prevăd că, pentru a participa la concursul în vederea admiterii la programul de studii universitare de master de conducere interarme, ofiţerii prevăzuţi la alin. (1) trebuie să fie absolvenţi ai studiilor universitare militare cu diplomă de licenţă şi să îndeplinească celelalte condiţii care se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale, pentru fiecare formă de organizare a acestor studii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2022
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată. Hotărârea instanţei de fond
Prin cererea înregistrată, la data de 16.04.2021, pe rolul Curţii de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, anularea în parte a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. b) din Instrucţiunile privind recrutarea, selecţia, formarea profesională şi evoluţia în cariera militară în Armata României, aprobate prin Ordinul MApN nr. 30/2012, în ceea ce priveşte condiţia impusă pentru locotenenţi-colonei/căpitani-comandori de a se afla în primul an de stagiu în grad şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 58 din 24 iunie 2021, Curtea a admis acţiunea reclamantului, a anulat în parte dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. b) din Instrucţiunile privind recrutarea, selecţia, formarea profesională şi evoluţia în cariera militară în Armata Română, aprobate prin Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. 30/2012, respectiv teza finală care impune condiţia pentru locotenenţi-colonei/căpitani-comandori de a se afla în primul an de stagiu în grad.
A obligat pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 2.430 RON.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a hotărârii recurate, cu consecinţa respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
A susţinut recurentul-pârât că Instrucţiunile privind recrutarea, selecţia, formarea profesinoală şi evoluţia în cariera militară în Armata României aprobate prin Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M30/31.03.2012 au fost emise în conformitate cu art. 77-78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi reglementează condiţiile specifice care trebuie îndeplinite pentru participarea la masterul de conducere interarme a militarilor cărora li s-a acordat dreptul prin prevederile art. 15 din H.G. nr. 106/2011 pentru aprobarea Ghidului carierei militare, cu modificările şi completările ulterioare.
Dispoziţiile art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 106/2011 acordă posibilitatea participării la concurs pentru anumite categorii de ofiţeri, respectiv "căpitanii în activitate aflaţi în ultimii 2 ani de stagiu minim în grad, maiorii/locotent-comandorii, locotenent-coloneii/căpitan-comandorii, precum şi coloneii/comandorii pot participa prin concurs la programul de studii universitare de master de conducere interarme". Alin.(2) al aceluiaşi articol stabileşte că, "pentru a participa la concurs în vederea admiterii la studii universitare de master de conducere interarme, ofiţerii prevăzuţi la alin. (1) trebuie să fie absolvenţi ai studiilor universitare militare cu diplomă de licenţă şi să îndeplinească celelalte condiţii, care se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale pentru fiecare formă de organizare a acestor studii".
Deşi instanţa de fond a reţinut art. 76 alin. (1) lit. b) din Instrucţiuni, în mod greşit a constatat că sunt aplicabile doar prevederile art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 106/2011, pentru că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din acelaşi act normativ prevăd că, pentru a participa la concursul în vederea admiterii la programul de studii universitare de master de conducere interarme, ofiţerii prevăzuţi la alin. (1) trebuie să fie absolvenţi ai studiilor universitare militare cu diplomă de licenţă şi să îndeplinească celelalte condiţii care se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale, pentru fiecare formă de organizare a acestor studii.
În acest sens, Instrucţiunile modificate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M63/13.06.2017, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 472/22.06.2017, stipulează la art. I, pct. 28, faptul că se modifică art. 76 alin. (1) din Instrucţiuni, menţinând la pct. b) condiţia pentru locotenenţi-colonei/căpitani-comandori "aflaţi în primul an de stagiu în grad", pe lângă alte prevederi completatoare.
Potrivit Informării nr. A-1733/13.05.2021 a UM 01837 Mihail Kogălniceanu, intimatul-reclamant a participat în anul 2019 la concursul de admitere pentru masterul de conducere interarme, sens în care la dosarul cauzei este anexat faxul nr. AF 549/17.05.2021 al Universităţii Naţionale de Apărare "Carol I" Bucureşti. Ofiţerul a fost înaintat la gradul de căpitan la data de 01.07.2010, în gradul de locotenent-comandor la 30.12.2014 şi în gradul de căpitan-comandor la 31.07.2018.
Analizând art. 76 din Instrucţiuni, reiese că intimatul-reclamant a avut dreptul de a participa la examenul pentru masterul de conducere interarme începând cu 01.07.2012. Ministerul Apărării Naţionale nu i-a îngrădit dreptul de a participa la examentul pentru masterul de conducere interarme, având posibilitatea de a uza de dreptul său încă de la acea dată.
Întrucât numărul de locuri prevăzute a fi scoase la concurs anual pentru masterul de conducere interarme în prezent este limitat, fiind condiţionat de nevoile ministerului, principiul respectării egalităţii de şanse trebuie aplicat şi pentru candidaţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 76 din Instrucţiuni.
Din analiza datelor transmise de UM 01837 unde intimatul este încadrat, rezultă că a uzat de oportunitatea de a participa la examen abia în anul 2019, când a fost declarat respins.
Prevederile art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 106/2011 stabilesc explicit faptul că "în vederea participării cadrelor militare în activitate la concurs/examen pentru încadrarea în posturi care sunt prevăzute, conform reglementărilor specifice, să fie ocupate în astfel de condiţii, comisiile de selecţie au competenţa de analiză şi avizare a celor care îndeplinesc criteriile minime obligatorii cumulative, stabilite prin leg, prin prezentul ghid şi prin alte acte normative specific aprobate prin ordine ale ministrului apărării naţionale.
Instanţa de judecată nu poate interveni în modificarea unei norme juridice, ci doar să vegheze la corecta ei aplicare, în cazul de faţă Instrucţiunile respectând prevederile hotărârii de Guvern.
Intimatul-reclamant poate promova în gradul următor (comandor), în condiţiile stabilite de art. 16 din H.G. nr. 106/2011.
Accesul la cursul postuniversitar de perfecţionare a pregătirii, similar pentru colonei/comandori, nu îi este restricţionat intimatului-reclamant, putând opta pentru a urma cursul care să-i confere dreptul de a fi avansat la gradul de comandor, oricând doreşte, cu îndeplinirea condiţiilor menţionate în art. 16 din H.G. nr. 106/2011.
Prevederile art. 76 din Instrucţiuni se întemeiază pe dispoziţiile art. 15 din H.G. nr. 106/2011, în integralitatea lui. La alin. (2) al acestui articol se prevede că, "pentru a participa la concurs în vederea admiterii la studii universitare de master în conducere interarme, ofiţerii prevăzuţi la alin. (1) trebuie să fie absolvenţi ai studiilor universitare militare cu diplomă de licenţă şi să îndeplinească celelalte condiţii, care se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale pentru fiecare formă de organizare a acestor studii".
Deci, alin. (2) al art. 15 din Ghidul carierei militare are în vedere "ofiţerii prevăzuţi la alin. (1)", ceea ce face imposibilă interpretarea celor două alineate în mod cu totul separat.
Prevederile art. 76 din Instrucţiuni sunt întemeiate pe dispoziţiile alin. (2) ale art. 15 din H.G. nr. 106/2011 şi detaliază prevederile alin. (1), cu respectarea normelor de tehnică legislativă instituite prin art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2000.
A mai susţinut recurentul-pârât că, în ceea ce priveşte obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, nu a dat dovadă de rea credinţă, neglijenţă şi, prin urmare, nu poate fi sancţionat procedural. Conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., judecătorul poate să suplinească absenţa cererii de reducere a onorariilor avocaţilor atunci când observă lipsa de proporţionalitate dintre circumstanţele cauzei şi cuantumul sumei achitate cu titlu de onorariu avocaţial.
Deşi, aparent, este înzestrat cu o liberate de apreciere foarte mare, în ipoteza constatării unei diferenţe categorice în sens negativ între valoarea sau complexitatea cauzei şi onorariul încasat, judecătorul nu are dreptul de a interveni în sensul majorării onorariului, ultima teză a art. 451 alin. (2) C. proc. civ. stabilind că măsura luată de instanţă (reducerea cuantumului onorariului solicitat) nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.
Pe cale de consecinţă, fără a aduce atingere clauzelor contractului de asistenţă juridică, instanţa poate să reducă cuantumul onorariului avocaţial solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată dacă apreciază disproporţionalitatea acestuia în raport cu limitele pricinii.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând hotărârea atacată în raport cu criticile recurentului-pârât şi cu dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
1.1. Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a contestat dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. b) din Instrucţiunile privind recrutarea, selecţia, formarea profesională şi evoluţia în cariera militară în Armata Română, aprobate prin Ordinul MApN nr. 30/2012, respectiv condiţia ca locotenenţi-comandorii/căpitani-comandorii să se afle în primul an de stagiu în grad pentru a se putea înscrie la studiile de master de conducere interarme, apreciind că sunt contrare art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 106/2011.
Conform articolului menţionat,
"Art. 15. - (1) Căpitanii în activitate aflaţi în ultimii 2 ani de stagiu minim în grad, maiorii/locotenent-comandorii, locotentent-coloneii/căpitan-comandorii, precum şi coloneii/comandorii pot participa prin concurs la programul de studii universitare de master de conducere interarme, iar după absolvire pot fi menţinuţi sau promovaţi în funcţii corespunzătoare.
(2) Pentru a participa la concurs în vederea admiterii la studii universitare de master de conducere interarme, ofiţerii prevăzuţi la alin. (1) trebuie să fie absolvenţi ai studiilor universitare militare cu diplomă de licenţă şi să îndeplinească celelalte condiţii, care se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale pentru fiecare formă de organizare a acestor studii".
Instanţa a apreciat că menţiunea prevăzută la art. 76 alin. (1) lit. b) din Instrucţiuni, ca locotenenţi-comandorii/căpitani-comandorii să se afle în primul an de stagiu în grad, este contrară dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 106/2011, pentru că adaugă la acestea.
Recurentul-pârât susţine că instanţa de fond în mod greşit a constatat că în cauză sunt aplicabile doar prevederile art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 106/2011, pentru că dispoziţiile alin. (2) ale aceluiaşi articol prevăd că, pentru a participa la concursul în vederea admiterii la programul de studii universitare de master de conducere interarme, ofiţerii prevăzuţi la alin. (1) trebuie să fie absolvenţi ai studiilor universitare militare cu diplomă de licenţă şi să îndeplinească celelalte condiţii care se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale, pentru fiecare formă de organizare a acestor studii.
Restul argumentelor recurentului, privind modalitatea în care intimatul-reclamant a uzat de oportunitatea participării la examen şi cariera acestuia, nu au legătură cu legalitatea hotărârii recurate.
Răspunzând criticilor recurentului, Înalta Curte constată, analizând coroborat dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 15 din H.G. nr. 106/2011, că, atunci când a dorit, legiuitorul secundar (Guvernul României) a impus condiţiile ce trebuie îndeplinite de cadrele militare cu privire la stagiul minim în grad. Astfel, referindu-se la căpitani, a impus ca aceştia să se afle în ultimii 2 ani de stagiu minim în grad.
Însă, cu privire la ceilalţi ofiţeri enumeraţi în alin. (1), respectiv maiorii/locotenent-comandorii, locotentent-coloneii/căpitan-comandorii, precum şi coloneii/comandorii, hotărârea de Guvern nu a mai impus condiţia de vechime în stagiu.
Înalta Curte reţine că actele normative trebuie să fie emise cu respectarea competenţei constituţionale şi legale a organului emitent şi cu respectarea actelor normative cu forţă juridică superioară.
Hotărârile de Guvern, conform art. 108 alin. (2) din Constituţia României, republicată, "se emit pentru organizarea executării legilor", se întemeiază pe lege sau pe un act normativ cu forţa juridică a legii.
Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale, conform dispoziţiilor art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2000 invocate chiar de recurentul-pârât, se emit în conformitate cu reglementările cu forţă juridică superioară, respectiv legea, hotărâri şi ordonanţe ale Guvernului.
Or, în cauză, condiţia contestată de intimatul-reclamant a fost prevăzută la art. 76 alin. (1) lit. b) din Instrucţiunile privind recrutarea, selecţia, formarea profesională şi evoluţia în cariera militară în Armata Română, aprobate prin Ordinul MApN nr. 30/2012, instrucţiuni care, după cum s-a reţinut mai sus, au o forţă juridică inferioară H.G. nr. 106/2011.
Contrar alegaţiilor recurentului-pârât, sintagma prevăzută la alin. (2) al art. 15 din H.G. nr. 106/2011 la care face referire, respectiv "să îndeplinească celelalte condiţii, care se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale", nu presupune că instrucţiunile ce vor fi emise în baza ordinului ministrului apărării ar putea completa condiţiile privind vechimea în stagiu impuse prin hotărârea de Guvern.
Această sintagmă nu se poate referi decât la îndeplinirea de către cadrele militare a altor condiţii care au legătură cu evaluarea activităţii ofiţerului, fără, însă, a putea completa/modifica dispoziţiile H.G. nr. 106/2011, ce reglementează condiţia de vechime în stagiu militar.
1.2. În ceea ce priveşte criticile recurentului-pârât referitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".
Astfel, nu prezintă relevanţă argumentele recurentului, în sensul că nu ar fi dat dovadă de rea voinţă sau de neglijenţă, de vreme ce a cazut în pretenţii faţă de reclamant, care a câştigat procesul.
Referitor la cuantumul cheltuileilor de judecată, instanţa de control judiciar reţine că, prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii a stabilit că,
"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."
În raport cu caracterul obligatoriu al dezlegării date de instanţa supremă prin decizia menţionată, potrivit art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., se constată că argumentele recurentului vizând modalitatea de apreciere asupra cuantumului onorariului avocaţial acordat reclamantului în primă instanţă nu pot forma obiect al analizei instanţei de recurs, neîncadrându-se în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, reţinând că soluţia pronunţată de prima instanţă este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei nr. 58 din 24 iunie 2021 a Curţii de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 8 decembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.