Peremption of administrative challenge to integrity assessment report following suspension pending criminal proceedings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the first-instance ruling that declared the civil action perished (lapsed) and became devoid of purpose. The dispute arose when a public official challenged an integrity assessment report issued by the National Integrity Agency, claiming no violation of transparency and anti-corruption legislation; however, after the civil proceedings were suspended in 2014 pending the outcome of a related criminal investigation regarding identity forgery, the procedural deadline for resuming the case lapsed because the parties failed to take any procedural steps between the final resolution of the criminal matter in November 2016 and their belated requests to reinstate the case in January 2021. The decisive legal basis for the decision was Article 413 of the Code of Civil Procedure, which suspends civil proceedings until a definitive decision in the pending criminal case is issued, combined with Article 416, which triggers the six-month peremption period once that suspension ends; the Court held that the party's lack of diligence in monitoring the status of the criminal case and initiating the resumption of civil proceedings within the statutory timeframe constituted a procedural fault, resulting in the extinction of the lawsuit.
Legislator headnote
AI generatedart. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 327 alin. (1) C. pen, art. 5 C. pen, art. 335 alin. (4) C. proc. pen; Peremption of administrative challenge to integrity assessment report following suspension pending criminal proceedings: The dispute arose when a public official challenged an integrity assessment report issued by the National Integrity Agency, claiming no violation of transparency and anti-corruption legislation; however, after the civil proceedings were suspended in 2014 pending the outcome of a related criminal investigation regarding identity forgery, the procedural deadline for resuming the case lapsed because the parties failed to take any procedural steps between the final resolution of the criminal matter in November 2016 and their belated requests to reinstate the case in January 2021. The decisive legal basis for the decision was Article 413 of the Code of Civil Procedure, which suspends civil proceedings until a definitive decision in the pending criminal case is issued, combined with Article 416, which triggers the six-month peremption period once that suspension ends; the Court held that the party's lack of diligence in monitoring the status of the criminal case and initiating the resumption of civil proceedings within the statutory timeframe constituted a procedural fault, resulting in the extinction of the lawsuit.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal as unfounded.
Procedural provision governing the review of administrative litigation cases applied in the final order.
Full text
Şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (veche), la data de 25.11.2013, sub nr. x/2013, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x/05.11.2013 întocmit de către pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând admiterea acţiunii şi anulare raportului, cu consecinţa constatării neîncălcării de către acesta a dispoziţiilor legale invocate în cuprinsul actului administrativ, în speţă disp. art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
2. Sentinţa instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 94 din 17 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal-Veche a admis excepţia perimării, a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect "anulare act administrativ" şi a respins ca rămase fără obiect cererile de repunere a cauzei pe rol.
3. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., solicitând, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că nu ar fi intervenit perimarea, întrucât a luat cunoştinţă de soluţia de respingere a cererii de redeschidere a urmării penale în dosarul nr. x/2014, dosar până la soluţionarea căruia s-a dispus suspendarea cauzei de faţă, abia la data de 18.01.2021(odată cu accesarea dosarului electronic, ca urmare a comunicării cererii de repunere pe rol formulată de ANI).
4. Apărarea formulată în cauză
Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.
Referitor la excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată, întrucât criticile formulate de reclamantul A. se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurentul-reclamant A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu soluţionarea contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x/05.11.2013 întocmit de către pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând admiterea acţiunii şi anulare raportului, cu consecinţa constatării neîncălcării de către acesta a dispoziţiilor legale invocate în cuprinsul actului administrativ, în speţă disp. art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia perimării şi a constatat intervenită perimarea cererii de chemare în judecată şi a respins ca rămase fără obiect cererile de repunere a cauzei pe rol.
Soluţia curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.
Înalta Curte constată că prin încheierea pronunţată la data de 04.06.2014 în dosarul nr. x/2013, Curtea de apel Bucureşti a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii acţiunii formulate de reclamant, pânâ la pronunţarea unei hotărâri definitive în dosarul penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa.
Prin Ordonanţa nr. 1365/P/2014 din data de 27.05.2015 Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 327 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Prin Ordonanţa nr. 224/II/2/2016 dina data de 10.10.2016, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa a admis plângerea formulate de petentul A. împotriva Ordonanţei nr. 1365/P/2014 şi s-a dispus redeschiderea urmăririi penale în dosarul nr. x/2014.
La data de 05.01.2021, pârâta a depus la dosarul cauzei o cerere de repunere pe rol la care a ataşat înscrisuri, iar la data de 22.01.2021, prin Compartimentul Registratură, reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere de reluare a judecării cauzei după suspendare .
Înalta Curte arată că, în mod corect a reţinut instanţa de fond că dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa a fost soluţionat definitiv la data de 01.11.0216 când Judecătoria Constanţa a pronunţat încheierea nr. 850/01.11.2016 în dosarul nr. x/2016 prin care a respins, în mod definitiv, cererea parchetului, constatând netemeinicia ordonanţei nr. 224/II/2/10.10.2016 de redeschidere a urmăririi penale în dos nr. 1365/P/2014.
Aceste aspecte rezultă din procesele-verbale aflate în dosarul de fond de la filele x şi din înscrisurile depuse de pârâta ANI la filele x.
Aşadar, încheierea antemenţionată a fost pronunţată de Judecătoria Constanţa în temeiul dispoziţiilor art. 335 alin. (4)1 C. proc. pen. potrivit cărora:,,(4^1) Judecătorul de cameră preliminară, soluţionând cererea de confirmare, verifică legalitatea şi temeinicia ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate. Încheierea judecătorului de cameră preliminară este definitivă.".
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 335 alin. (4) C. proc. pen.: "redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancţiunea nulităţii. Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu citarea suspectului sau, după caz, a inculpatului şi cu participarea procurorului, asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică soluţionarea cererii de confirmare.
Potrivit art. 407 C. proc. pen. după pronunţare se comunică părţilor şi procurorului o copie de pe minuta hotărârii, urmând ca, după redactare, să fie comunicată şi hotărârea.".
Din coroborarea acestor dispoziţii legale reiese cu puterea evidenţei că reclamantul a avut cunoştinţă de acest demers judiciar, aspect ce reiese şi din dispozitivul Ordonanţei din 10.10.2016 .
Faţă de aspecte învederate, înalta Curte nu poate primi alegaţiile recurentului în sensul că a luat cunoştinţă de soluţia judecătorului de cameră preliminară abia la data de 18.01.2021 când a accesat dosarul electronic din prezentul litigiu. Cu atât mai puţin poate fi primită susţinerea că reclamantul s-ar fi aflat într-o imposibilitate obiectivă de a cunoaşte soluţia instanţei (de la pronunţarea încheierii în 2016 până la data de 21.01.2021 când a formulat cererea de repunere a cauzei pe rol) în condiţiile în care atât dispoziţiile C. proc. pen. cât şi Regulamentul de organizare intern al instanţelor de judecată asigură accesul părţii la propriul dosar. Ca atare, reclamantul cu un minim de diligente putea afla soluţia instanţei pronunţate în anul 2016 şi efectua demersuri în vederea reluării judecăţii prezentului dosar.
Conform dispoziţiilor art. 413 alin. (2) C. proc. civ. suspendarea va dura până la data când hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă.
Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa a fost soluţionat definitiv la data de 01.11.2016. De la acest moment a început să curgă termenul de perimare de 6 luni, care s-a împlinit la 01.05.2017. In acest interval niciuna dintre părţi nu a făcut niciun demers în vederea reluării judecăţii, deşi, cu un minim de diligenţă puteau obţine relaţii privind stadiul dosarului penal.
Părţile au formulat cereri de repunere pe rol abia în anul 2021, mai exact la 05.01.2021 pârâta şi la 21.01.2021 reclamantul.
Perimarea este o sancţiune procedurală cu aplicabilitate generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac. Ea are natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor un timp îndelungat în judecată.
Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, şi anume acela ca drepturile lor să nu rămână un timp îndelungat într-o stare de incertitudine, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie, urmărind soluţionarea cauzelor cu celeritate şi degrevarea rolului instanţelor de dosare inactive.
Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului este o consecinţă a culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
Cu privire la cursul perimării, dispoziţiile art. 417 C. proc. civ. prevăd întreruperea acestuia prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecăţii procesului de către partea care justifică un interes.
Se constată că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, conform prevederilor menţionate.
Înalta Curte nu poate primi nici alegaţiile recurentului în sensul că "termenul de judecată din data de 17.03.2021 a survenit ca o consecinţă a formulării cererii ANI de repunere pe rol a cauzei (pârâta nesolicitând constatarea perimării cauzei) ca urmare a luării la cunoştinţă despre stadiul soluţionării dosarului penal nr. x/2014 în cursul lunii decembrie 2020".
Cum s-a reţinut anterior, susţinerile reclamantului sunt neîntemeiate, fiindu-i imputabilă lăsarea cauzei în nelucrare.
De esenţa sancţiunii perimării este culpa procesuală a părţii, buna administrare a justiţiei impunând ca respectivele acte procedurale să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor cerute de lege şi să se succeadă, în timp, în ordinea şi cu respectarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de judecător.
În acest sens sunt şi prevederile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., care instituie în sarcina părţilor obligaţia de a-şi îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite şi de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind astfel finalizarea acestuia.
Instanţa de control judiciar reţine că prima instanţă a aplicat corect dispoziţiile art. 416 alin. (1) cu referire la 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cauza rămânând în nelucrare odată cu pronunţarea măsurii suspendării.
Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu este incident niciunul din motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea contenciosului administrative nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 94 din 17 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal-Veche, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 noiembrie 2022.