Securitate collaborator status upheld: single denunciation of anti-communist attitudes suffices under GEO 24/2008

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 23.04.2019, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii, în ceea ce îl priveşte pe domnul A..

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 426 de la data de 10.09.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A..

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 426 de la data de 10.09.2019 a Curţii de Apel – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din Codul de procedură civilă, solicitând casarea hotărârii atacate, iar, în rejudecare, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată cu consecinţa constatării calităţii de colaborator al securităţii pentru pârât.

În esenţă, în motivare, a arătat reclamantul că prima instanţă a respins acţiunea, încălcând şi aplicând greşit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, reţinând că nu ar fi îndeplinite cumulativ condiţiile necesare pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii a pârâtului.

În acest sens, susţine reclamantul că informaţiile furnizate securităţii de către intimatul-pârât A. se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi artă că probele pe care a întemeiat acţiunea sunt reprezentate de nota olografă de la data de 15.06.1982 şi de angajamentul olograf de la aceeaşi dată, cât şi de documentele care conturează activitatea de colaborare şi care demonstrează atenţia pârâtului cu privire la atitudinile anticomuniste.

Instanţa de fond a reţinut că pe baza notei informative furnizate de către intimatul-pârât, ofiţerii din cadrul Securităţii au dispus verificări complexe ale d-lui B. dar nu există nicio probă la dispoziţie privind faptul ca dl C.Ş. ar fi fost supus unor asemenea măsuri.

Starea de pericol faţă de persoana urmărită informativ, respectiv încălcarea dreptului fundamental la viaţă privată al acesteia, a luat naştere la momentul furnizării notei informative de către intimat, iar nu ulterior.

A mai arătat recurentul că, prin vizarea îngrădirii unor drepturi, legiuitorul nu cere încălcarea efectivă a acestor drepturi, ci expunerea persoanei denunţate unor posibile acţiuni informative ale Securităţii. Or, notele citate anterior expuneau persoanele denunţate unor astfel de consecinţe, iar intimatul conştientiza, în mod evident, riscul la care îl supunea pe cel denunţat.

Totodată, O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare nu prevede condiţia ca la momentul întocmirii notei informative pârâtul să fi avut reprezentarea că pe baza notei scrise a acestuia, fosta Securitate ar fi îngrădit drepturi fundamentale ale persoanei despre care a furnizat informaţii.

1.4 Apărările formulate în cauză

Pârâtul A. nu a formulat apărări în raport de cererea de recurs promovată în prezenta cauză.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat şi normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Starea de fapt dedusă judecăţii, aşa cum rezultă şi din cuprinsul notei de constatare nr. x/27.12.2018, are în vedere faptul că pârâtul A. a întocmit şi semnat olograf indescifrabil un angajament (dosar nr. x, f. x – 13), datat în 15.06.1982, din cuprinsul căruia nu reiese numele conspirativ preluat, acesta rezultând, însă, din cuprinsul Raportului de includere în reţeaua informativă a numitului A. (dosar nr. x, f. x), ca fiind "C.". În calitatea sa de maistru instructor la şcoala generală din com. Roşiori, jud. Bacău, a fost recrutat în iunie 1982, pentru încadrarea informativă a profesorilor de la şcoala generală şi a cetăţenilor din comună, acesta angajându-se să sprijine organele de securitate în activitatea de prevenire, descoperire şi lichidare a infracţiunilor îndreptate împotriva securităţii statului pentru combaterea manifestărilor ce afectează interesele socialiste, prin Angajamentul olograf de la data de 15.06.1982.

Conform raportului privind necesitatea şi scopul recrutării, pârâtul a fost racolat pentru a da informaţii cu privire la fapte care ar putea aduce atingere securităţii statului.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte relevă faptul că raţiunea adoptării legislaţiei privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, precum şi consecinţele hotărârilor judecătoreşti pronunţate în urma parcurgerii procedurilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008 sunt arătate chiar în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că "în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securităţii statului, parte a poliţiei politice, o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale".

Rezultă aşadar fără echivoc că raţiunea adoptării acestui act normativ derivă din necesitatea cunoaşterii de către membri unei societăţi postcomuniste a fostului regim totalitar, depăşirii nivelului organizatoric, intelectual şi moral impus de un sistem caracterizat prin structuri şi moduri de gândire inadecvate, respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, creării unei culturi politice autentice şi a unei societăţi civilizate, verificării a posteriori a comportamentului persoanelor care, în prezent, candidează pentru sau, după caz, ocupă demnităţi ori funcţii publice (aflându-se în situaţia de a fi garanţii Constituţiei şi ai democraţiei) sau deţin titluri care implică o dimensiune morală primordială, legea neavând un scop punitiv şi neinstituind o responsabilitate penală a celor în privinţa cărora se va constata că au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii.

În acest context, rolul instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau, după caz, colaborator al Securităţii, nu este acela de a stabili vinovăţii, de a individualiza şi de a aplica pedepse, nerealizând o justiţie retributivă, ci de a verifica, pe baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva C.N.S.A.S. precum şi a oricăror alte probe pertinente şi concludente, întrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege pentru existenţa calităţii în discuţie, raţiunea legii şi rolul instanţei fiind în acord cu principiile stabilite atât prin Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1096/1996, cât şi prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului ca expresie a celor mai înalte idei despre justiţie şi echitate (a se vedea hotărârea de Mare Cameră pronunţată la data de 16.03.2006 în cauza Zdanoka contra Letoniei; decizia de inadmisibilitate din 22.11.2001 în cauza Knauth contra Germaniei).

Cu alte cuvinte, prin reglementarea prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008, legiuitorul a urmărit deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securităţii se înţelege persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (…) Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor,,

Aşadar, prima condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securităţii este aceea ca această persoană să fi furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii.

A doua condiţie, vizează calitatea informaţiei furnizate, în sensul că prin aceste informaţii se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar a treia condiţie se referă la efectele furnizării informaţiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Analiza se efectuează în fiecare caz în parte, iar neîndeplinirea cumulativă a celor trei condiţii prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, împiedică reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, însă, în speţă, pentru considerentele redate mai jos, Înalta Curte constată îndeplinite în cauză aceste condiţii.

În privinţa primei condiţii, rezultă din actele dosarului faptul că pârâtul intimat a furnizat un număr de 14 note informative, care se refereau la activitatea "elementelor suspecte" din baza de lucru precum şi la luarea unor măsuri de avertizare, fiind de semnalat faptul că legiuitorul nu distinge după cum există una sau mai multe relatări, verbale/scrise.

Prin notele date, pârâtul a furnizat informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Astfel, în speţa de faţă, pârâtul a divulgat Securităţii, printr-un număr de 14 note informative mai multe informaţii, majoritatea cu valoare operativă, însă în prezenta cauză relevanţă are Nota informativă în care se menţionează că "în jurul datei de 11.05.1982, în localul bufetului Călugăreni, care fiind în acelaşi imobil cu locuinţa lui C.Ş., acesta a afirmat că să vedem cu ce rezultate va veni conducerea noastră de partid şi de stat din China şi Coreea de Sud. Sursa relatează că venind vorba despre planul de producţie, C.Ş. a afirmat că decât să faci un lucru bun, mai bine să strici tot. De faţă la aceste discuţii au fost: C.Ş., C. civ., C. pen. Sursa menţionează că numitul C.Ş. lucrează ca sudor la D. şi deserveşte şi fermele de stat din Călugăreni: (dosar nr. x, f. x).".

Legiuitorul a făcut referire la drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, fără a statua ca acestea să fi fost garantate de legislaţia internă la momentul faptelor imputate.

Se poate, aşadar, considera că pârâtul a dus atingere dreptului la viaţă privată a persoanei vizate de informarea sa, drept garantat de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice din 16.12.1966, publicat în Buletinul Oficial al RSR din 20.11.1974 prin Decretul de ratificare nr. 212/31.10.1974.

Potrivit art. 49 pct. 2 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, pentru fiecare stat care va ratifica sau adera la acesta, Pactul va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare la Secretariatul ONU. Aşadar pentru România Pactul a intrat în vigoare la 19.03.1975, documentul de ratificare fiind depus la data de 19.12.1974.

Prin urmare, chiar dacă prin Constituţia de la 1965, cu modificările aduse acesteia prin legile ulterioare, nu era prevăzută expres garantarea dreptului la viaţă privată, aceste garanţii erau oferite de Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice din 16.12.1966, act internaţional ratificat şi de Republica Socialistă România prin Decretul nr. 212/1974 şi în vigoare în RSR din 19.03.1975.

Pe de altă parte, trebuie menţionat că Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a fost ratificată de România la 14 decembrie 1955, iar printre drepturile garantate de aceasta sunt drepturile civile - dreptul la viaţă, libertatea şi securitatea persoanei, libera circulaţie.

Or, îngrădirea dreptului în discuţie prin activităţile întreprinse de pârât s-a realizat tocmai prin informarea întocmită de acesta.

În acest context, în mod nelegal instanţa de fond a reţinut neîndeplinirea cerinţei prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, apreciind că activitatea pârâtului nu se circumscrie ipotezei legale mai sus menţionate, respectiv "nu cuprinde în conţinutul acesteia informaţii referitoare la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi nu a vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.".

Înalta Curte, reţine că pentru îndeplinirea condiţiei legale este suficientă aptitudinea denunţului de a produce consecinţe, iar nu existenţa unor consecinţe efective. Pe cale de consecinţă, expunerea persoanei denunţate unor posibile acte de verificare complexă din partea Securităţii reprezentă vizarea îngrădirii dreptului la viaţă privată.

Prin urmare, nesocotind interesele persoanei denunţate, pârâtul a vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată în privinţa al acesteia, atât timp cât a menţionat numele sub care erau cunoscute persoanele denunţate, locul unde îşi desfăşurau activitatea asigurându-se, astfel, că persoana denunţată urma, cel mai probabil, să facă obiectul unor investigaţii suplimentare ale Securităţii, ca rezultat al denunţului său.

Este exclus însă, ca el să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza o astfel de informaţie, asupra celor denunţaţi, cel mai probabil, să se desfăşoare acţiuni de investigare din partea Securităţii.

Or, aceste acţiuni de investigare presupuneau cel puţin încălcarea dreptului la viaţă privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), prin căutarea şi obţinerea de noi informaţii despre persoanele denunţate, fără acordul acestora.

Denunţarea unui grup de persoane uşor identificabile satisface condiţiile impuse prin definiţia legală a noţiunii de colaborator al Securităţii.

De altfel, pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii este suficient un singur denunţ care, în accepţiunea legii, să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunţat fără să fie necesar a se face dovadă că persoanele au suferit de pe urma respectivei note informative.

În acest context, Înalta Curte nu poate primi nici argumentul instanţei de fond potrivit cu care "în contextul conţinutului notei de informare pe care Curtea a analizat-o pentru a determina dacă într-adevăr este vorba de atitudini contrare regimului comunist, coroborat cu lipsa celor mai mici indicii privind punerea în executare a rezoluţiei privind verificările complexe, judecătorul nu poate trage concluzia că pârâtul a vizat îngrădirea respectivelor drepturi" atât timp cât legea nu face distincţie în acest sens după cum există una sau mai multe relatări, verbale/scrise.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va admite acţiunea şi va constata calitatea pârâtului A., de colaborator al Securităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 426 din 10 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti– secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, în rejudecare, pe fond:

Admite acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A..

Constată calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului A., potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2021.