Disciplinary complaint suit inadmissible for bypassing mandatory challenge to Judicial Inspection closure.

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

1.1 Prin acţiunea înregistrată la data de 06.02.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, contestatorul A. a solicitat anularea Rezoluţiei de clasare din 29.11.2018, dispusă de intimata Inspecţia Judiciară în lucrarea nr. x/2018, ca nelegală şi netemeinică şi începerea cercetării disciplinare faţă de magistraţii vizaţi de sesizare.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 255 de la data de 12 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de contestatorul A., împotriva Rezoluţiei de clasare din 29.11.2018, dispusă de intimata Inspecţia Judiciară, ca inadmisibilă.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 255 de la data de 12 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de recurs reclamantul A., solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8, admiterea cererii cu casarea sentinţei civile atacate iar pe fond admiterea acţiunii.

În esenţă, în motivare a arătat reclamantul faptul că prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă, fără a motiva soluţia emisă pe fondul cauzei.

Apreciază că sentinţa civilă atacată este nelegală deoarece Curtea de Apel Bucureşti nu a pus în discuţia părţilor cererea modificatoare de la data de 11.06.2019. totodată, a arătat aceeaşi parte faptul că prin soluţia emisă la fond prima instanţă s-a subrogat în drepturile şi competenţele altei autorităţi publice.

În raport de considerentele expuse, a solicitat reclamantul admiterea cererii de recurs.

1.4 Apărările formulate în cauză

Legal citată în etapa actelor prealabile, pârâta Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs faţă de împrejurarea că sentinţa civilă atacată este temeinică şi legală, fiind emisă cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie.

În esenţă, în susţinerea acestui punct de vedere a arătat că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă obligatorie astfel că cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 raportat la art. 193 C. proc. civ. .

Astfel, a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate sentinţa civilă atacată în raport de criticile formulate prin cererea de recurs, luând în considerare apărările pârâtului din întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele motive:

Reţine instanţa de control judiciar că incidente cauzei sunt dispoziţiile de la art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 precum şi cele de la art. 193 C. proc. civ. care prevăd:

Art. 451. (1) Împotriva rezoluţiei de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-şef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluţionează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecţia Judiciară.

Art. 193 C. proc. civ. (1) Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.

Or, în considerarea menţiunilor din textele de lege anterior amintite, rezultă că prima instanţă care a respins cererea de chemare în judecată a reclamantului pe motiv că acesta nu a parcurs procedura prealabilă obligatorie a pronunţat o soluţie corectă care este la adăpost de criticile aduse prin memoriul de recurs.

Rezultă cu claritate din actele dosarului faptul că reclamantul, fără a se adresa Inspectorului-Şef al Inspecţiei Judiciare cu plângere împotriva rezoluţiei de clasare, a formulat în mod direct acţiune la instanţa de judecată.

Prin urmare, se constată că acesta eludat una din etapele obligatorii prevăzute de lege(respectiv procedura prealabilă) în care reclamantul trebuia să formuleze plângere împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării iniţiale la inspectorul-şef al pârâtei.

Ulterior, răspunsul la plângerea împotriva rezoluţiei de clasare putea fi atacat la instanţa de judecată iar această procedură este cea care trebuia parcursă în cauză, având în vedere modificările aduse Legii nr. 317/2004 prin Legea nr. 234/2018, şi prin raportare la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv data de 06.02.2019.

Pe cale de consecinţă, prima instanţă, având în vedere că nu a fost parcursă procedura legală prealabilă obligatorie s-a văzut învestită cu acţiune informă pe care a respins-o ca inadmisibilă, soluţie care este apreciată ca fiind corectă de instanţa de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motivele de casare a sentinţei prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinţei nr. 255 din 12 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti– secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2021.