School inspector's suspension bid rejected as secondment termination stands for lack of urgency
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Litigation Section) dismissed as unfounded the appeal filed by the appellant-plaintiff, thereby upholding the first-instance judgment of the Galați Court of Appeal, which had rejected the claim for the suspension of the effects of the Ministry of Education and Research Order no. 3120/14.01.2021 terminating the appellant's secondment as general school inspector at the Brăila County School Inspectorate; the dismissal is final. The appellant had sought suspension under Article 14(1) of Law No. 554/2004, arguing a well-founded case based on apparent illegality, lack of motivation, and premature issuance, as well as imminent damage from loss of salary. The High Court held that the cumulative conditions for suspension were not met: there was no well-founded case because the contested order expressly reserved the Minister's right to end the secondment early under Article 20(3)-(4) of the applicable Methodology (OMEC no. 3992/2020) and Article 2511 of Law No. 1/2011, and the order was issued before the appellant's medical leave began; nor was there an imminent and non-hypothetical harm, as the appellant returned to his base teaching position without loss of salary. The Court also noted that, per Decision No. 8/2020 (RIL), a public-interest argument is subsidiary to a private legitimate interest, which was not demonstrated.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 2511 din Legea nr. 1/2011, art. 496 din C. proc. civ, Art. 496 C. proc. civ; School inspector's suspension bid rejected as secondment termination stands for lack of urgency: 3120/14.01.2021 terminating the appellant's secondment as general school inspector at the Brăila County School Inspectorate; the dismissal is final. The appellant had sought suspension under Article 14(1) of Law No. 554/2004, arguing a well-founded case based on apparent illegality, lack of motivation, and premature issuance, as well as imminent damage from loss of salary. The High Court held that the cumulative conditions for suspension were not met: there was no well-founded case because the contested order expressly reserved the Minister's right to end the secondment early under Article 20(3)-(4) of the applicable Methodology (OMEC no. 3992/2020) and Article 2511 of Law No. 1/2011, and the order was issued before the appellant's medical leave began; nor was there an imminent and non-hypothetical harm, as the appellant returned to his base teaching position without loss of salary. The Court also noted that, per Decision No. 8/2020 (RIL), a public-interest argument is subsidiary to a private legitimate interest, which was not demonstrated.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1 Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi – secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal la data de 05.02.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, suspendarea efectelor juridice ale Ordinului M.E.C. nr. 3120 din 14.01.2021 privind încetarea numirii, prin detaşare în interesul învăţământului, în funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila, cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 39 de la data de 10 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apela Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
1.2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 39 de la data de 10 martie 2021 a formulat cerere de recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac, cu casarea hotărârii atacate, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată promovată în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
În esenţă, în motivare, a arătat că în cauză erau îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea OMEC nr. 3120/14.01.2021 privind încetarea numirii sale, prin detaşare în interesul învăţământului, în funcţia de inspector general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Brăila.
Astfel, cu privire la condiţia cazului bine justificat, a susţinut reclamantul faptul că prima instanţă a depăşit sfera analizei din faza procesuală a suspendării, intrând pe tărâmul analizei legalităţii ordinului nr. 3120.
Or, contrar reţinerilor primei instanţe, aceasta nu a fost învestită cu cercetarea analizei de legalitate a ordinului de încetare din funcţie a reclamantului şi nici cu analiza legalităţii ordinului de numire a unei alte persoane pe acelaşi post.
Toate aceste conduc la ideea prejudecării fondului cauzei de către prima instanţă învestită de fapt cu o cerere de suspendare a executării în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, care trebuia doar să aprecieze dacă există îndoieli asupra legalităţii actului contestat din necesitatea asigurării unei protecţii jurisdicţionale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea actului administrativ.
Instituţia suspendării actului este un instrument procedural la dispoziţia instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii, fiind echitabil ca un anumit act administrativ să nu – şi producă efecte atât timp cât acesta se află în proces de evaluare .
A mai susţinut că ordinul contestat, cât priveşte cercetarea aparentă, formală a acestuia, se relevă a fi nemotivat, emis anterior îndeplinirii condiţiei de încetare a mandatului reclamantului, pentru aceleaşi motive pentru care a fost numit şi reclamantul (în interesul învăţământului), în perioada în care reclamantul se afla în incapacitate temporară de muncă.
A mai susţinut reclamantul că prin ceea ce prima instanţă a statuat, s-a încurajat exercitarea abuzivă, cu exces de putere a atribuţiilor conferite de lege instituţiilor şi autorităţilor publice în sensul ar. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Totodată, cu privire la îndeplinirea condiţiei pagubei iminenta, a susţinut reclamantul faptul că prin emiterea ordinului a cărui suspendare o solicită i se crează un prejudiciu fiind lipsit de remuneraţia de inspector şcolar general precum şi de cea aferentă contractului individual de muncă cui nr. x/2020
1.3. Apărările formulate în cauză
Pârâtul Ministerul Educaţiei, legal citat cu copie a motivelor de recurs, a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea acestuia, înlăturarea în totalitate a criticilor aduse şi menţinerea sentinţei civile nr. 39 pronunţate la data de 10.03.2021 de către Curtea de Apel Galaţi ca fiind temeinică şi legală.
A mai susţinut că în mod corect a analizat prima instanţă aspectele relevante ale speţei pronunţând o sentinţă civilă cu interpretarea corectă a dispoziţiilor legale incidente cauzei.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de casare invocate şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Aspecte de fapt şi de drept relevante
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamantul A. a solicitat suspendarea OMEC 3120/14.01.2021 prin care s-a dispus încetarea funcţiei sale de inspector şcolar general, prin detaşare în interesul învăţământului, şi revenirea acestuia la catedra de bază rezervată.
Temeiul de drept invocat de către reclamant în susţinerea cererii sale este reprezentat de art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004 care prevede în partea relevantă:
Art. 14 (1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate".
În cauza de faţă se mai aplică şi normele legale specifice de la art. 2511 din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, cu completările şi modificările ulterioare în care se dispune:
"(1)Personalul didactic titular în învăţământul preuniversitar poate fi detaşat în interesul învăţământului, cu acordul său, pentru ocuparea unor posturi din unităţi/instituţii de învăţământ şi unităţi conexe, la solicitarea acestuia, precum si pentru asigurarea pe perioadă determinată de cel mult un an şcolar a conducerii unităţilor de învăţământ unităţilor conexe ale învăţământului preuniversitar, inspectoratelor şcolare şi caselor corpului didactic şi a funcţiilor de îndrumare şi de control în inspectoratele şcolare. Detaşarea în interesul învăţământului se realizează conform metodologiei elaborate cu consultarea partenerilor de dialog social şi aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului."
De asemenea, potrivit art. 20 alin. (3),(4) din Metodologia de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiilor de inspector şcolar general, inspector şcolar general adjunct din inspectoratele şcolare şi de director al casei corpului didactic aprobată prin OMEC nr. 3992 din 2 aprilie 2020:
"(3)Ministrul educaţiei si cercetării poate dispune încetarea detaşării în funcţia de inspector şcolar general, inspector şcolar general adjunct din inspectoratul şcolar si de director al casei corpului didactic la o dată anterioară expirării termenului detaşării.
(4)Eliberarea din funcţia de inspector şcolar general, inspector şcolar general adjunct din inspectoratele şcolare şi de director al casei corpului didactic se face de către ministrul educaţiei şi cercetării, în condiţiile legii."
Din coroborarea acestor texte de lege, rezultă că reclamantul trebuia să facă dovada condiţiilor cumulative ale suspendării executării, respectiv caz bine justificat şi pagubă iminentă, în contextul în care actul administrativ a cărui suspendare se solicită ar fi îndeplinit condiţia de aparentă nelegalitate iar, urmare a emiterii lui reclamantul ar fi suferit un prejudiciu imposibil de reparat ulterior.
Or, având în vedere disp. art. 20 din Metodologie anterior amintit precum şi art. 1 alin. (2) din OMEC nr. 3120/2021 care prevede că "Ministrul educaţiei şi cercetării îşi rezervă dreptul de a dispune încetarea detaşării domnului profesor A. din funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar judeţean Brăila, la o dată anterioară termenelor menţionate la alin. (1)", rezultă că exista posibilitatea încetării intempestive a detaşării pe funcţie a reclamantului fără ca prin această decizie luată de Ministerul Educaţiei să se vatăme într-un fel drepturile sau interesele legitime ale acestuia.
Prin urmare, date fiind aceste coordonate ale speţei, coroborate şi cu jurisprudenţa în materie a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, potrivit căreia pentru constatarea îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ. In acest sens, poate constitui un caz temeinic justificat: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ, rezultă că, la o analiză sumară, în cauză nu este îndeplinită prima condiţie solicitată de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea.
Astfel, în acord cu ceea ce a reţinut şi prima instanţă, cu privire la nemotivarea actului administrativ a cărui suspendare se solicită, ordinul de încetare a funcţiei de inspector şcolar general, prin detaşare, nu trebuie să conţină o motivare suplimentară în afara dispoziţiilor Legii nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, cu completările şi modificările ulterioare şi a Metodologiei de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiilor de inspector şcolar general, inspector şcolar general adjunct din inspectoratele şcolare şi de director al casei corpului didactic, valabilă pentru fiecare perioadă cât a ocupat această funcţie.
Critica recurentului din recurs privind emiterea ordinului nr. 3120/2021 de încetare a mandatului sau, prin detaşare în interesul învăţământului, în funcţia de inspector general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Brăila, în mod intempestiv, nu poate fundamenta condiţia cazului bine justificat atât timp cât în primul articol al actului administrativ contestat se menţionează că Ministerul Educaţiei îşi rezervă dreptul de a revoca reclamantul din funcţie la o dată anterioară expirării perioadei pentru care a fost iniţial numit. Mai mult decât atât, inclusiv în metodologia de organizare a concursului pentru postul ocupat de reclamant se prevede posibilitatea ministrului educaţiei de a dispune încetarea detaşării în funcţia de inspector şcolar general, inspector şcolar general adjunct din inspectoratul şcolar si de director al casei corpului didactic la o dată anterioară expirării termenului detaşării.
În continuare, subsumat cazului bine justificat, a susţinut reclamantul că OMEC nr. 3120/2021 a fost emis în perioada în care acesta se afla în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, însă, în acord şi cu ceea ce prima instanţă a reţinut, din înscrisurile existente la dosar reiese că ordinul a cărei suspendare se solicită a fost emis la data de 14.01.2021, aşadar anterior intrării în incapacitate temporară de muncă a reclamantului, care s-a produs începând cu data de 15.01.2021, conform certificatului de concediu medical seria x nr. x/15.01.2021.
În concluzie, prin niciuna din criticile aduse actului administrativ amintit, reclamantul nu a reuşit să demonstreze condiţia cazului bine justificat.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, aceasta reprezintă, potrivit disp. art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Paguba iminentă trebuie dovedită de reclamant, aceasta nu poate fi ipotetică, iar în speţa de faţă, reclamantului căruia i-a încetat ordinul de detaşare pe funcţia de inspector general şcolar şi care a revenit la catedra de bază, nu i s-a creat niciun prejudiciu, acesta nefiind lipsit de drepturile salariale în baza cărora previzionase diverse cheltuieli.
Mai mult decât atât, deşi în mod cert delegarea reclamantului s-a realizat, potrivit menţiunilor din OMEC nr. 3120/2021 pe o anumită perioadă de timp, care nu a ajuns să expire până la momentul la care a fost numită pe aceeaşi funcţie o altă persoană, reclamantul nu poate justifica un prejudiciu atât timp cât funcţia acestuia era ocupată prin detaşare, iar nu pe bază de concurs şi sub rezerva dreptului de a revocare din funcţie, aceasta fiind o activitate care a generat venituri pentru reclamant, mai mari faţă de cele pe care le obţinea din activitatea funcţiei de bază.
Prin urmare, în speţa de faţă, nu se relevă un prejudiciu în dreptul reclamantului care să probeze condiţia pagubei iminente cerută de lege pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ în cauză.
Totodată, în acord cu prima instanţă, urmează a fi avută în vedere şi Recomandarea nr. R(89)8 adoptată de Comitetul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989 cu privire la protecţia juridică provizorie în materie administrativă, care dispune că măsura suspendării poate fi acordată în situaţia în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat şi în cazul în care există un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ, aspecte care nu se confirmă în speţa dedusă judecăţii.
Cu privire la interesul general, respectiv calitatea învăţământului brăilean care ar fi lezat prin numirea în funcţia de inspector şcolar general a unei alte persoane trebuie să avem în vedere Decizia nr. 8/2020 - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 2 iulie 2020, prin care s-a statuat că în contencios subiectiv invocarea interesului legitim public trebuie să fie subsidiară invocării unui interes legitim privat. Ca atare, în condiţiile în care reclamantul nu a reuşit să demonstreze vătămarea care i s-a cauzat prin emiterea actului administrativ a cărei suspendare se solicită, nici măcar la nivel de aparenţă, nu poate să fundamenteze prezentul demers procesual pe vătămarea interesului general, respectiv scăderea calităţii învăţământului de la nivel judeţean, ca urmare a încetării detaşării sale pe postul de inspector şcolar general.
2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 39 din 10 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi– secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 39 din 10 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi– secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2021.