Ministry's appeal rejected; ordered to resolve state aid payment application for cinematography project

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 . Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 01.03.2021, sub nr. x/2021, reclamanta S.C. Microfilm S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului (MEAT), a solicitat obligarea pârâtului să soluţioneze de îndată cererea de plată a ajutorului de stat pentru cinematografie, formulată de reclamantă în data 30.04.2020 pentru proiectul "A.".

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului să emită Regulamentul de soluţionare a cererilor de plată pentru ajutorul de stat în cinematografie, precum şi toată documentaţia/legislaţia/normativele/formulare considerate necesare soluţionării cererilor de plată.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 899 din 9 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. Microfilm S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului şi a obligat pârâtul să soluţioneze cererea de plată formulată la data de 30.04.2020.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susţinut că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii.

Astfel, deşi instanţa de fond a reţinut faptul că ministerul pârât a răspuns cererii reclamantei, în mod greşit a constatat refuzul nejustificat de soluţionare al unei cereri în condiţiile legii.

Din cele de mai sus reiese că instanţa de fond a preluat argumente din conţinutul cererii de chemare în judecată, fără a observa contradictorialitatea motivării sale.

Prin urmare, instanţa de fond în mod eronat a reţinut dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, de vreme ce reclamanta a primit un răspuns la cererea formulată. Faptul că aceasta a fost nemulţumită de răspunsul primit, sunt aspecte care nu intră în cercetarea instanţei de fond, nefiind învestită cu analizarea conţinutului răspunsului comunicat de minister.

De asemenea, recurentul a susţinut că sentinţa primei instanţe a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată, intimata-reclamantă a susţinut că ministerul pârât nu a răspuns unor adrese depuse de aceasta, învederând în mod eronat că recurentul s-ar fi sustras în mod sistematic de la analiza cererii de finanţare a proiectului cinematografic "A.".

În faţa instanţei de fond a solicitat respingerea acestor argumente, deoarece nu reiese nici din înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi nici din atitudinea autorităţii pârâte că ar fi refuzat, analizarea cererii de finanţare a proiectului depus.

Cu privire la incidenţa prevederilor legale incidente ale H.G. nr. 421/2018, de asemenea, instanţa de fond s-a limitat în a menţiona unele dispoziţii legale din actul normativ mai sus indicat, fără a arăta motivele pentru care aceste dispoziţii legale ar incrimina recurentul în ceea ce priveşte analizarea cererii de finanţare şi acordul de finanţare, depuse de intimata-reclamantă.

Instanţa de fond nu a reţinut apărările pârâtului şi anume că prevederile Raportului de activitate al Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, care precizează că până la data de 08.11.2019 bugetul alocat proiectelor a fost epuizat, ministerul publicând pe site-ul său anunţul privind epuizarea bugetului alocat sesiunii 2019.

De asemenea, prima instanţă nu a avut în vedere nici Ordinul nr. 340/30.12.2019 al Preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, care reglementează suspendarea efectelor schemei de ajutor de stat pentru sprijinirea industriei cinematografice.

Cu toate că a învederat instanţei de fond că legislaţia incidentă (pe care chiar instanţa a indicat-o în cuprinsul sentinţei civile recurate) se afla în curs de revizuire, iar bugetul pentru alocarea fondurilor a fost epuizat (potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei), instanţa în mod greşit nu a reţinut aceste aspecte.

În continuare, recurentul a prezentat motivele pentru care legislaţia incidentă pentru alocarea fondurilor reglementată de H.G. nr. 421/2018 s-a aflat în curs de revizuire, arătând în final că ministerul, fără publicarea în Monitorul Oficial al României a legislaţiei secundare de aprobare a procedurii de evaluare a cererilor de plată şi cheltuielilor eligibile şi a procedurilor interne ale furnizorului, nu putea da curs îndeplinirii acestei obligaţii, luând în considerare data finalizării procedurii de preluare a tuturor documentelor înregistrate la sediul CNSP, ţinând seama de faptul că, prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 68/2019 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, MEEMA s-a reorganizat, iar bugetul de stat pe anul 2020 a fost adoptat pe structura ministerelor prevăzute de Hotărârea Parlamentului României nr. 22/2019, iar până la încheierea protocoalelor de predare-primire prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2019 nu existau reglementări legale care să stabilească modalitatea de finanţare a cheltuielilor aferente ministerului reorganizat şi având în vedere faptul că, până la data de 08.03.2021, legea bugetului de stat aferent anului 2021 nu a fost aprobată, iar din punct de vedere juridic, bugetul de stat reprezintă legea care prevede şi autorizează veniturile şi cheltuielile statului pe durata unui an.

A precizat, de asemenea, faptul că, la elaborarea proiectului de buget aferent anului 2021 (în concordanţă cu strategia fiscal-bugetară şi cu metodologia pentru elaborarea proiectului anual de buget), s-a ţinut cont de preluarea creditelor bugetare de la CNSP, pentru plata sumelor prevăzute în acordurile de finanţare încheiate de CNSP în anii 2018 şi 2019 şi creditele de angajament aferente sesiunilor următoare, precum şi credite bugetare pentru achitarea cererilor de plată depuse de solicitanţi, în baza acordurilor de finanţare încheiate până la data aprobării bugetului.

Ca urmare a acestei schimbări, legislaţia aferentă se impunea să fie revizuită.

A mai arătat recurentul că, în urma preluării atribuţiilor ce îi revin conform prevederilor mai sus indicate, MEEMA a desemnat un grup de lucru pentru verificarea respectării tuturor criteriilor de eligibilitate şi modificarea legislaţiei incidente schemei de ajutor de stat pentru sprijinirea culturii de film şi producţiei de film în România, demarându-se deja procedura de analiză şi revizuire a documentaţiei specifice.

De asemenea, era necesar a se verifica temeinicia şi legalitatea acordării ajutorului de minimis conform prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice cu modificările şi completările ulterioare, reprezentanţii ministerului având obligaţia de a fundamenta, justifica şi utiliza, în condiţii de legalitate, regularitate, economicitate, eficienţă şi eficacitate, creditele bugetare repartizate.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata S.C. Microfilm S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Înalta Curte constată că motivul de recurs ce se circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") nu are incidenţă în cauză, judecătorul de fond folosind, în redactarea sentinţei pronunţate, un raţionament logico juridic lipsit de contradicţii şi care, justifică, în final, soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat priveşte situaţiile în care instanţa de control judiciar nu poate desluşi starea de fapt reţinută de prima instanţă sau nu poate stabili motivele care au stat la baza soluţiei, din cauza lipsei motivării ori a motivelor contradictorii sau străine de natura pricinii.

Relativ la considerentele pretins contradictorii ale hotărârii primei instanţe, susţinerile recurentului nu se confirmă; expunerile instanţei de fond nu sunt contradictorii, iar nemulţumirile recurentului faţă de considerentele primei instanţe ce au condus la soluţia pronunţată în cauză, nu se pot traduce prin faptul că aceasta a utilizat o motivare contradictorie sau că motivele sunt străine de natura cauzei.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a interpretat şi aplicat prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, "se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

Nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri este definită de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 drept faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii.

În speţă, se reţine că la data de 30.04.2020 reclamanta a formulat cerere de plată, înregistrată de furnizorul ajutorului de stat sub nr. x din data de 30.04.2020, cererea de plată fiind însoţită de raportul de audit.

Ulterior, la data de 05.06.2020, reclamanta a solicitat pârâtului, în calitatea sa de furnizor a ajutorului de stat, să îi furnizeze informaţii privind situaţia cererii de plată.

Ca urmare a faptului că, la data de 10.06.2020, autoritatea recurentă a emis o adresă în care nu furniza nicio informaţie concretă cu privire la cerere, comunicând doar că cererea va fi analizată într-un viitor incert, la o data nedeterminată, după parcurgerea unor etape de modificare legislativă, la data de 24.06.2020, reclamanta a formulat o nouă adresă prin care a solicitat soluţionarea cererii de plată sau cel puţin furnizarea unor informaţii cu privire la acesta, solicitarea sa neprimind niciun răspuns.

În termenul legal, reclamanta a formulat plângere prealabilă faţă de lipsa răspunsului la adresa din 24.06.2020, demers care nu a fost urmat de nici un răspuns din partea autorităţii pârâte.

Prin demersul judiciar iniţiat în faţa instanţei de contencios administrativ, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la soluţionarea cererii de plată înregistrate la data de 30.04.2020.

Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei, la pronunţarea acestei soluţii reţinând în mod corect prevederile legale ale H.G. nr. 421/2018, în vigoare la data formulării cererii reclamantei, respectiv prevederile art. 9 lit. (b) ("Ulterior finalizării proiectului de film şi cheltuirii bugetului aferent, dar nu mai târziu de 2 ani de la emiterea "Acordului de finanţare", solicitantul va depune la autoritatea finanţatoare a schemei de ajutor de stat o cerere de plată însoţită de un raport de audit care să certifice suma cheltuielilor eligibile efectiv realizate în conformitate cu "Acordul de finanţare" şi cu reglementările legale în vigoare."), prevederile art. 11 alin. (2) ("Ulterior finalizării proiectului de film şi cheltuirii bugetului aferent proiectului eligibil, dar nu mai târziu de 2 ani de la emiterea Acordului de finanţare al măsurii de sprijin prevăzute de prezenta hotărâre, solicitantul va depune la Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză o cerere de plată însoţită de un raport de audit care să certifice suma cheltuielilor eligibile efectiv realizate în conformitate cu Acordul de finanţare al măsurii de sprijin prevăzute de prezenta hotărâre şi cu prevederile prezentei hotărâri.") şi cele ale art. 11 alin. (6) ("Furnizorul schemei de ajutor de stat are obligaţia să aprobe cererea de plată în cel mult 10 zile de la data la care raportul de audit este complet. În măsura în care concluziile raportului de audit sunt incomplete, furnizorul schemei de ajutor de stat va solicita completarea acestuia. Solicitantul are dreptul să depună completări în termen de maximum 30 de zile de la data primirii solicitării din partea furnizorului schemei de ajutor de stat.")

Având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 şi dispoziţiile H.G. nr. 421/2018, anterior menţionate, în mod corect şi legal a reţinut instanţa de fond că autoritatea pârâtă avea obligaţia de a soluţiona cererea reclamantei în termen de 30 zile de la formularea acesteia.

Instanţa de control judiciar nu poate primi susţinerea recurentului în sensul că nu a răspuns cererii de plată a reclamantei, deoarece nu a reuşit să formuleze un regulament de lucru, pe care 1-a considerat necesar în raport de modificarea H.G. nr. 421/2018 şi unui raport de audit intern al Comisiei naţionale de Strategie şi Prognoza (fost finanţator al schemei de ajutor de stat reglementată de H.G. nr. 421/2018), acest argument fiind lipsit de relevanţă în raport de prevederile legale reţinute. De altfel, nici la momentul formulării recursului regulamentul de lucru, pretins necesar de recurent pentru soluţionarea cererilor de plată, nu a fost adoptat de acesta.

De observat este şi faptul că cele mai recente modificări ale H.G. nr. 421/2018 au fost în luna august 2020 (când a fost adoptata H.G. nr. 712/2020), însă acestea nu privesc modalitatea de soluţionare a cererilor de plată pentru ajutorul de stat în cinematografie.

De asemenea, este lipsit de relevanţă şi argumentul privind epuizarea bugetul anului 2019 ca impediment la soluţionarea cererii de plată, deoarece exerciţiul bugetar aferent anului 2020 (având prevăzute sumele de bani necesare efectuării plăţilor ajutoarelor de stat) s-a închis şi a fost deschis exerciţiul bugetar pentru anul 2021 care, la rândul său, conţinea în buget aceste sume.

Ori, recurenta nu contestă această situaţie de fapt, limitându-se doar la menţionarea anului 2019, închis din perspectiva bugetară.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Economiei împotriva sentinţei civile nr. 899 din 09 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău– secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 noiembrie 2022.