Validity of ANCPI Order provision requiring prosecutorial or judicial order for cancellation of penal seizure notation in land register

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 335/59/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, a solicitat anularea în parte a art. 195 alin. (5) din Ordinul ANCPI 700/2014, respectiv a tezei finale potrivit căruia ... radierea se efectuează în baza ordonanţei emise de procuror sau a hotărârii judecătoreşti.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 254 din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Timişoara– secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

Respinge excepţia lipsei de interes.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.), în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 254 din 26 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara– secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta S.C. "A." S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 şi 8 din C. proc. civ.

Fără a dezvolta separat fiecare dintre motivele de casare invocate, recurenta-reclamantă susţine nelegalitate sentinţei instanţei de fond prin prisma unor aspecte redate în cele ce urmează.

După expunerea rezumativă a situaţiei de fapt deduse judecăţii şi pe care se grefează demersul judiciar, recurenta invocă în sprijinul argumentaţiei sale dispoziţiile art. 91 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, art. 75 alin. (1) din aceeaşi lege, art. 857 alin. (3) din C. proc. civ., precum şi principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Afirmă recurenta că limitarea prevederilor art. 195 alin. (5) teza finală la radierea sechestrelor penale doar în baza ordonanţei procurorului sau a unei hotărâri judecătoreşti încalcă prevederile art. 91 alin. (1) din Legea nr. 84/2014 şi ale art. 857 alin. (3) din C. proc. civ., acte normative cu forţă superioară.

Mai arată recurenta că prima instanţă îşi motivează respingerea acţiunii pe două motive netemeinice şi anume:

- Prevederile a căror nelegalitate s-a invocat ţin, de fapt, de modalitatea concretă de interpretare şi de aplicare a dispoziţiilor legii, modalitate de natură a aduce prejudicii intereselor părţilor, dar nu de natură a conferi, în mod automat, un caracter nelegal dispoziţiei greşit aplicate în speţă.

Or, arată recurenta, prima instanţă ignoră complet prevederile din Legea nr. 24/2000 care impun dispoziţiilor cu caracter normativ, inferioare legii, un caracter de claritate (nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora şi eficienţă (care să facă posibilă ducerea lor la îndeplinire) care nu pot lăsa loc de interpretări din partea persoanelor care le aplică. Tocmai neclaritatea, ineficienţa şi posibilitatea de a lăsa la latitudinea funcţionarului public aplicarea unor prevederi legale conferă un caracter nelegal prevederilor a căror anulare o solicită. Deoarece prin acestea se încalcă prevederile invocate din Legea nr. 24/2000.

- Înscrierea în cartea funciară nu are efect constitutiv de drepturi, ci doar de opozabilitate. Susţine recurenta că, deşi este adevărată această afirmaţie a instanţei de fond, totuşi, pentru ca un bun cumpărat la licitaţie publică în cadrul procedurii de insolvenţă să poată intra în circuitul civil trebuie întabulat pentru a putea fi pus în valoare. Astfel, în lipsa întabulării nu poate fi ipotecat, nu poate fi vândut, nu pot fi accesate fonduri europene, nu se poate obţine o autorizaţie de construire/modificare imobil. Toate aceste consecinţe sunt de natură a prejudicia cumpărătorul.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă ANCPI a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

În şedinţa publică de la 19 noiembrie 2021, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ. şi a reţinut în pronunţare excepţia nulităţii recursului asupra motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la ansamblul probatoriu administrat în cauză, precum şi la dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

În temeiul art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte va analiza mai întâi excepţia nulităţii recursului din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, Înalta Curte constată că în conţinutul acesteia nu pot fi identificate critici care să poată fi încadrate în motivului de casare vizând "nemotivarea hotărârii", nefiind întrunită niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ.

Constatând că recurenta-reclamată a invocat, pur formal, motivul de casare menţionat, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., în temeiul cărora va constata nulitatea parţială a recursului.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din Codul de procedură civilă care vizează aplicarea greşită a normelor de drept material de către instanţa de fond, Înalta Curte reţine că acesta nu poate fi reţinut ca şi cauză de reformare a hotărârii instanţei de fond.

Potrivit art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative: "(1) în procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorasi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere."

Art. 195 alin. (5) din Ordinul nr. 700/2014 prevede că: "Măsura asiguratorie dispusă în condiţiile art. 249 din Codul de procedură penală se va nota în cartea funciară în baza actului prin care aceasta a fost dispusă, respectiv ordonanţa emisă de procuror, hotărârea instanţei de judecată sau certificat de grefă care cuprinde soluţia pronunţată. Radierea se efectuează în baza ordonanţei emise de procuror sau a hotărârii judecătoreşti care dispune ridicarea măsurii asigurătorii".

Enumerarea prevăzută de art. 195 alin. (5} din Ordinul nr. 700/2014, după cum a reţinut şi instanţa de fond, nu este una limitativă. ci una exemplificativă, acest articol coroborându-se cu prevederile tuturor celorlalte legi care sunt incidente.

Cu titlu special, în privinţa radierii sechestrului penal, art. 91 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, prevede că: "(1) Bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, în exerciţiul atribuţiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum privilegii, ipoteci, gajuri sau drepturi de retenţie, sechestre de orice fel. Fac excepţie de la acest regim măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale şi/sau confiscării extinse.

(2) Prin excepţie de la dispoziţiile art. 885 alin. (2) din C. civ., radierea din cartea funciară a oricăror sarcini şi interdicţii prevăzute alin. (1) se face în temeiul actului de înstrăinare semnat de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar."

Pin urmare, articolul a cărui anulare se solicită. nu conţine nicio dispoziţie contradictorie cu prevederile celorlalte legi care au fost invocate prin cererea de recurs, intenţia legiuitorului nefiind aceea de a exclude aplicarea legilor incidente în cauză. Instituirea în mod expres a unei dispoziţii, ar părea cel mult superfluă, în condiţiile aplicării art. 16 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative cât şi a aplicării principiului fundamental de drept: "specialia generalibus derogant", potrivit căruia, în cazul în care, unei situaţii i se pot aplica două norme, una generală, alta specială, se va aplica cea din urmă.

Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, modul de interpretare şi de aplicare a acestor dispoziţii legale nu poate determina, în mod automat, un caracter nelegal al normei administrative atacate.

Pe de altă parte, conform dispoziţiilor legale aplicabile în materia insolventei, instituirea unui sechestru asigurător nu impiedică valorificarea bunurilor care aparţin unei societăţi aflate în insolvenţă, nefiind afectată nici ordinea de distribuire a creanţelor, scopul sechestrului fiind acela de a-l împiedica pe debitor să-şi înstrăineze bunurile în dauna creditorilor, care ar fi puşi astfel în imposibilitatea de a-şi mai recupera paguba produsă prin infracţiune.

Aşadar, alegaţiile recurentei în sensul că valorificarea bunurilor societăţii debitoare aflate în insolventă este împiedicată de prevederile articolului 195 alin. (5) din Ordinul ANCPI 70012014 nu pot fi reţinute câtă vreme contractele de vânzare-cumpărare în favoarea adjudecatarilor au fost perfectate, conform art. 1674-1676 C. civ., fiind dobândit şi dreptul de proprietate, având în vedere că înscrierea în cartea funciară nu are, încă, efect constitutiv de drepturi, ci exclusiv de opozabilitate faţă de terţi a acestui drept real imobiliar, potrivit art. 56 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ.

De asemenea, Înalta Curte reţine că argumentele recurentei vizând vătămarea drepturilor adjudecatarilor care decurg din calitatea de proprietari dobândită în urma licitaţiei, excedează cadrului procesual stabilit în speţă, reglementarea din Ordinul ANCPI contestat neavând acoperire juridică asupra situaţiilor ivite în cadrul unei licitaţii organizate în procedura insolvenţei societăţii.

Nu în ultimul rând, astfel cum rezultă din actele dosarului, recurenta-reclamantă a avut la dispoziţie procedura judiciară de înlăturare a sechestrului asigurător dispus de organele penale şi menţinut de instanţa penală, nefinalizată la iniţierea prezentului demers judiciar, o eventuală soluţie favorabilă conducând la posibilitatea radierii notării sechestrului asigurător din Cartea funciară.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din Codul de procedură civilă, soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) şi ale 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea parţială a recursului în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ. şi va respinge, în rest, recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite în parte excepţia nulităţii recursului invocată de intimata Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

Constată nulitatea parţială a recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.), în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din Codul de procedură civilă.

Respinge, în rest, recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.)împotriva sentinţei civile nr. 254 din 26 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara– secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2021.