Administrative action inadmissible after plaintiff refused to join decree beneficiaries; appeal rejected as unfounded.

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.03.2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei Române din decembrie 1989 (IRRD) a chemat în judecată pe pârâtul Preşedintele României prin Administraţia Prezidenţială, solicitând constatarea nulităţii absolute parţiale a Decretului Prezidenţial nr. 847/12.10.2018, publicat în Monitorul Oficial nr. 8271/31.10.2018, în ceea ce priveşte numirea în Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei Române din decembrie 1989 a celor patru persoane care nu au calitatea de revoluţionar, respectiv: A., B., C. şi D..

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 523 din 02 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantul Institutul Revoluţiei Române din decembrie, în contradictoriu cu pârâtul Preşedintele României, prin Administraţia Prezidenţială, având ca obiect "anulare act administrativ".

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 523 din 02 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Institutul Revoluţiei Române din decembrie 1989. În critica sentinţei recurate, recurentul-reclamant a invocat următoarele aspecte:

Instanţa de fond a solutionat cauza fără a intra în cercetarea fondului invocând dispoziţiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. şi pe cele ale art. 161 din Lg. nr. 554/2005 privind contenciosul administrativ. Soluţia este greşita având in vedere următoarele considerente:

Art. 16/1 din Legea nr. 554/2005 privind contenciosul administrativ impune obligaţia pârtilor/instanţei de a introduce sau pune in discuţie introducerea in cauza a persoanelor la care se refera actul administrativ atacat si ale căror drepturi ar fi afectate prin anularea/modificarea actului.

Regula de procedura la care se refera art. 78 alin. (2) C. proc. civ..instituie o obligaţie in acest sens in sarcina ambelor parti de a cere introducerea celor de mai sus in proces sub sancţiunea respingerii cererii fără cercetarea fondului.

Regula de procedura din art. 78 alin. (2) C. proc. civ. fiind norma generală nu a modificat norma specială cuprinsă în art. 161 din Legea nr. 554/2005 aşa încât obligaţia instanţei, de a pune din oficiu în discuţia pârtilor necesitatea introducerii în cauză a subiecţilor vizaţi de actul administrativ s-a menţinut.

Procedura in care instanţa de fond a dat curs obligaţiei instituite in sarcina sa de prevederile art. 161 din nr. 554/2005 privind contenciosul administrativ ca normă de drept material şi de dispoziţiile art. 78 C. proc. civ. ca norma de drept procesual a fost greşită dovedind astfel nesocotirea atât a normei materiale cat si a normei procesuale având in vedere că, deşi avea obligaţia de a pune in discuţia ambelor parti a necesitaţii participării terţilor reprezentaţi de subiecţii decretului ce forma obiectul cererii deduse judecatii, instanta de fond a cerut numai reclamantului să-şi exprime opinia cu privire la necesitatea introducerii terţilor vizaţi de decret în proces, iar faţă de susţinerea reprezentantului acestuia că nu are împuternicirea expresă pentru a se putea pronunţa din partea conducerii institutiei, instanţa de fond a procedat la soluţionarea cauzei fara a intra in cercetarea fondului facand aplicabila sancţiunea prevăzuta in art. 78 alin. (2) cu toate ca nu procedase la respectarea normei procesuale care impunea obligaţia de a solicita poziţia ambelor parti.

Mai mult, chiar dacă în şedinţa in care cauza a fost soluţionata instanţa nu a cerut si opinia paratei cu privire la necesitatea introducerii in proces a terţilor vizaţi de decretul atacat deşi dispoziţiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. o obligau la aceasta, instanţa de fond trebuia sa observe ca parata isi exprimase opinia asupra acestui aspect procedural anterior prin intampinare, in conţinutul căreia menţionase in mod expres faptul că, in măsura in care reclamantul nu intelege să solicite introducerea în proces a persoanelor vizate de decret, înţelege să solicite ea aceasta, astfel că, menţiunea neechivoca a poziţiei paratei asupra problemei procesuale in discuţie, expres menţionată în intampinare si neretractată, reprezenta opinia emitentului actului administrativ contestat asupra necesitaţii chemării terţilor in proces si nu trebuia ignorata de către instanţa de fond asa cum aceasta, în mod greşit, a procedat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâta Adminstraţia Prezidenţială în calitate e reprezentantă a Preşedintelui României a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cererea de recurs, în raport cu actele şi lucrările dosarului, apărările exprimate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză apreciindu-l ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În ceea ce priveşte criticile invocate de către recurentul-reclamant, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a pronunţat o soluţie temeinică şi legală în cauză.

În speţă, prin raportare la particularităţile unei astfel de cereri prin care se solicită anularea parţială a Decretului Prezidenţial nr. 847/12.10.2018, publicat în Monitorul Oficial nr. 8271/31.10.2018, în sensul revocării numirii în Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei Române din decembrie 1989 a patru persoane care nu au calitatea de revoluţionar, respectiv: A., B., C. şi D., instaţa de fond, a făcut aplicarea prevederilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ. şi a art. 16ą din Legea nr. 554/2004.

Instanţa de recurs constată că, instanţa de fond a pus în discuţie extinderea cadrului procesual şi cu privire la necesitatea participării în calitate de pârâţi a numiţilor A., B., C. şi D., acestea fiind practic beneficiarele actului administrativ contestat.

Recurentul-reclamant în faţa instanţei de recurs a apreciat că nu se impune introducerea în cauză a acestor persoane, iar instanţa de fond a luat act de această poziţie procesuală.

În conformitate cu prevederile art. 78 alin. (2) C. proc. civ.: "În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond".

Iar în conformitate cu prevederile art. 16ą din Legea nr. 554/2004, se reţine că: "Instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept".

Or, în speţă, instanţa de fond a respectat prevederile legale care precizează modalitatea de stabilire a cadrului procesual în condiţiile în care instanţa apreciază că se impune coparticiparea procesuală pasivă şi a altor persoane.

Cu toate acestea, instanţa de fond nu poate stabili cadrul procesual în măsura în care partea care are interes prin promovarea acţiunii, apreciază că nu se impune şi introducerea în cauză a altor persoane, considerând în mod expres că este suficient pentru soluţionarea pricinii cadrul procesual indicat prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, în mod corect a soluţionat cauza instanţa de fond prin respingerea cererii ca inadmisibilă, în condiţiile în care beneficiarii actului adminstrativ contestat nu au fost chemaţi în judecată pentru a se putea apăra. În aplicarea prevederilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ. şi a art. 16ą din Legea nr. 554/2004 şi prin invocarea în mod expres de către intimata-pârâtă a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, instanţa de fond în mod legal a arătat că cererea de chemare în judecată se impune a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident vreunul din motivele de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., republicat, indicate prin cererea de recurs, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Institutul Revoluţiei Române din decembrie 1989.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Institutul Revoluţiei Române din decembrie 1989 împotriva sentinţei civile nr. 523 din 02 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti– secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2021.