Unpaid insurance premiums under FGA Law 213/2015 post-insurer bankruptcy
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appellant’s appeal, upholding the Court of Appeal’s rejection of the claimant’s challenge against the Insurance Claims Guarantee Fund, thereby leaving the initial decision to deny the insurance claim in force. The dispute involved a claimant seeking payment for vehicle repair costs after the insurer entered bankruptcy, with the Guarantee Fund rejecting the claim due to the claimant's failure to provide proof of payment for insurance premiums (rates 2–6) and identity documents within a statutory deadline. The court determined that the obligation to pay premiums remains in effect post-bankruptcy and is not waived by the contractual clause regarding subsequent premiums, as the unpaid premiums were due prior to the award of compensation; furthermore, the Fund’s refusal was legally justified under Article 16 of Law No. 213/2015, which permits rejection of claims if required documentation is not submitted within 10 days.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 16 din Legea nr. 213/2015, art. 64 din Legea nr. 85/2014, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Unpaid insurance premiums under FGA Law 213/2015 post-insurer bankruptcy: The dispute involved a claimant seeking payment for vehicle repair costs after the insurer entered bankruptcy, with the Guarantee Fund rejecting the claim due to the claimant's failure to provide proof of payment for insurance premiums (rates 2–6) and identity documents within a statutory deadline. The court determined that the obligation to pay premiums remains in effect post-bankruptcy and is not waived by the contractual clause regarding subsequent premiums, as the unpaid premiums were due prior to the award of compensation; furthermore, the Fund’s refusal was legally justified under Article 16 of Law No. 213/2015, which permits rejection of claims if required documentation is not submitted within 10 days.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServes as the procedural basis for the court's decision to reject the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 18.03.2019, sub nr. de mai sus, reclamanta A. a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 19220/19.02.2019 emisa de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 420 din 09 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, a arătat că hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală, deoarece a depus actele pe care le deţinea, iar termenul instituit de instanţă nu este un termen de decădere.
A mai susţinut recurenta că poliţa CASCO x la data deschiderii dosarului de daună era în vigoare, existând la acel moment rata achitată la termen şi inspecţia de risc la momentul subscrierii.
A mai arătat recurenta că art. 8.19 din Condiţiile Particulare de Asigurare invocate de părţi prevede că indemnizaţia va fi calculată prin reţinerea din valoarea daunei a următoarelor: "c) prime cu scadenţe ulterioare, până la sfârşitul contractului de asigurare, aferente autovehiculului asigurat, dacă valoarea daunei asigurate reprezintă mai mult de 20% din suma asigurată."
În cauză valoarea daunei a fost de 2172,91 RON la o sumă asigurată de 7308 euro, astfel că recurenta apreciază că încasarea în rate a rămas valabilă, fără să fie necesară încasarea integrală a poliţei.
Criticile recurentei-reclamante se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
4. Apărările intimatului
Intimatul-pârât Fodnul de Garantare al Asiguraţilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu argumentele prezenate de părţi şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. faţă de care se circumscriu criticile prezentate de recurentă prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 19220/19.02.2019 emisa de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor prin care s-a respins cererea de plată formulată de aceasta, cu privire la suma de 2.172,91 RON, reprezentând reparaţia autovehiculului avariat cu nr. înmatriculare x.
Înalta Curte constată că la baza măsurii de respingere a cererii de plată s-a avut în vedere că nu există dovada achitării ratelor de prima nr. 2-6 in cuantum de 469,10 euro, aferente poliţei de asigurare Casco x si copia cărţii de identitate a creditorului de asigurare.
Din cauza acestor lipsuri, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 213/2015, intimatul-pârât a transmis Notificarea nr. x/05.11.2018, comunicată conform dovezii de la dosarul de fond, prin care i s-a solicitat recurentei-reclamante completarea dosarului de daună în termen de maxim 10 (zece) zile de la primire.
În mod corect a reţinut instanţa de fond că nu există la dosar, documentele solicitate de intimatul-pârât.
Atât în faţa instanţei de fond, cât şi prin criticile invocate în cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a apreciat că poliţa sa era valabilă prin raportare la prevederile art. 8.19 lit. c) din Condiţiile Particulare de Asigurare, în condiţiile în care suma solicitată pentru despăgubire reprezintă mai puţin de 20% din suma asigurată. În acest caz, 20% din suma asigurată reprezentând 1461 euro, iar valoarea despăgubirii fiind de 2172,91 RON, echivalentul a 533 euro.
Înalta Curte reţine că, în conformitate cu prevederile art. 8.19 din Condiţiile Particulare de Asigurare:
"Indemnizaţia va fi calculată prin reţinerea din valoarea daunei a următoarelor:
a) franşiza prevăzută în Contract (cu excepţia cazului în care vinovat de producerea evenimentului este o terţă persoană identificată sau autovehiculul constituie garanţie aferenta unui credit acordat de o instituţie financiar-bancară);
b) orice prime restante în baza Contractului (prime cu scadenţe anterioare acordării Indemnizaţiei);
c) prime cu scadenţe ulterioare, până la sfârşitul contractului de asigurare, aferente autovehiculului asigurat, dacă valoarea daunei asigurate reprezintă mai mult de 20% din suma asigurată."
Aşadar, faţă de prevederile mai sus enunţate, ăn mod corect a reţinut instanţa de fond că existenţa unor prime scadente şi neachitate se raportează la momentul acordării indemnizaţiei şi nu la momentul producerii riscului asigurat.
În cauză, raportat la momentul emiterii notificării nr. x/05.11.2018 şi a analizării cererii de plată de către pârâtul FGA, toate primele de asigurare aveau scadenţa anterior acordării indemnizaţiei.
Totodată, în acord cu opinia instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că intrarea în faliment a asiguratorului, prin rămânerea definitivă a încheierii din 18.03.2017 privitoare la deschiderea procedurii falimentului B. S.A. nu a înlăturat obligaţia recurentei-reclamante de a plăti primele de asigurare la scadenţele prevăzute în contract, în absenţa unor dispoziţii legale sau contractuale în acest sens.
În acest sens fiind relevant şi faptul că prin încheierea pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2016 s-a dispus ca lichidatorul judiciar provizoriu să indeplinească atributiile prevazute de art. 258 şi art. 64 din Legea nr. 85/2014, deci inclusiv cele prevăzute de art. 258 lit. e), forma în vigoare la data deschiderii procedurii conform cărora: "conducerea activităţii societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, respectiv efectuarea operaţiunilor în interesul procedurii de faliment, inclusiv recuperarea primelor de asigurare restante, aferente contractelor de asigurare."
În aceste condiţii, nu poate fi incidentă dispoziţia contractuală invocată de recurenta-reclamantă prevăzută de art. 8.19 lit. c) din Condiţiile Particulare de Asigurare.
Pe de altă parte, în soluţionarea justă a cauzei, instanţa de fond a apreciat în mod corect că, intimatul-pârât i-a pus în vedere reclamantei situaţia ratelor de primă restante şi neachitate, şi i-a solicitat să completeze cererea de pplată cu o serie de documente.
Or, în temeiul art. 16 din Legea nr. 213/2015: "În toate cazurile în care consideră că este necesar, comisia specială poate solicita petenţilor completarea documentaţiei şi/sau precizarea ori furnizarea de informaţii suplimentare cu privire la cererea de plată a acestora. Informaţiile solicitate se transmit comisiei, sub sancţiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia".
Neexistând la dosar documentaţia cu privire la cererea de plată, în sensul solicitat de intimatul-pârât prin notificarea nr. x/05.11.2018, în mod corect a constatat instanţa de fond că şi cu privire la acest aspect, respingerea cererii de plată este legală.
Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu sunt fondate criticile invocate de recurentă şi subscrise motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de fond a realizând o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 420 din 09 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti– secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 420 din 09 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti– secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2021.