Unconstitutionality challenge to administrative litigation jurisdiction provisions dismissed as inadmissible; appeal rejected

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 15.10.2019 sub nr. x/2019 reclamanta Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ în numele membrilor de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU. şi VV. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale:

- anularea parţială a Ordinului ministrului educaţiei naţionale nr. 4004/2019 privind metodologia de calcul şi plată a sumelor reprezentând daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale prevăzute în titlurile executorii, pentru personalul din unităţile/instituţiile de învăţământ de stat, Ministerul Educaţiei Naţionale şi alte unităţi din subordinea/coordonarea acestuia, în anul 2019, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 389/17.05. 2019, respectiv, anularea alin. (1) al art. 4 din acest ordin;

- obligarea ministerului la emiterea unui ordin de modificare a Ordinului nr. 4004/2019, respectiv, modificarea art. 2 din ordin, astfel încât să se prevadă expres că, în cazul hotărârilor judecătoreşti având drept obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii prin care s-au acordat drepturi salariale personalului din învăţământ, se calculează şi se plăteşte dobânda legală penalizatoare.

Prin aceeaşi cerere, Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (4) coroborat cu alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care ar fi neconstituţionale în măsura în care organizaţiile sindicale nu ar avea posibilitatea de-a introduce acţiuni în contencios, în numele membrilor de sindicat, la instanţa competentă teritorial, pe a cărei rază îşi are sediul organizaţia sindicală reclamantă.

2. Hotărârea primei instanţe în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

Prin sentinţa nr. 109 din 23 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020 în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate invocată de Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale privitoare la pretinsa neconstituţionalitate a art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 prin raportare la prevederile art. 1 alin. (3) - (5), art. 9, art. 16 alin. (1), art. 20, art. 40 şi art. 53 din Constituţia României, republicată şi a dispoziţiilor art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 22 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 23.4 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 5 din Carta Socială europeană revizuită, ratificată prin Legea 74/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999.

Prin dispozitivul aceleiaşi hotărâri instanţa a luat act că s-a declarat un recurs anterior pronunţării chiar prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată la data de 14.12.2020, motiv pentru care a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru se pronunţa asupra admisibilităţii şi temeiniciei recursului formulat la 14.12.2020, îndreptat împotriva dispoziţiei prezente de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale .

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii prin care s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a declarat recurs anterior pronunţării instanţei de fond, reclamanta Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ.

În susţinerea cererii de recurs, fără a indica motive punctuale de nelegalitate ale hotărârii recurate, recurenta-reclamanta a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. apreciind că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

4. Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului declarat de către reclamanta Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, părţile adverse nu au formulat întâmpinări.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Înalta Curte apreciind că deşi nu s-au exprimat critici punctuale de nelegalitate ale hotărârii recurate din partea recurentei-reclamante, prin indicarea de către aceasta, în susţinerea cererii a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. va analiza recursul din perspectiva acestui motiv de casare.

Astfel, instanţa de recurs în acord cu opinia instanţei de fond apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (4) coroborat cu alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pe care recurenta le apreciază că ar fi neconstituţionale în măsura în care organizaţiile sindicale nu ar avea posibilitatea de-a introduce acţiuni în contencios, în numele membrilor de sindicat, la instanţa competentă teritorial, pe a cărei rază îşi are sediul organizaţia sindicală reclamantă, invocată de către Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, prezintă caracterele de indamisibilitate prin raportare la cererea de chemare în judecată cu care instanţa de fond a fost investită.

Analizând condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pentru declanşarea contenciosului constituţional, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992:

"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti ... privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."

Aşadar prin raportare la jurisprudenţa Înaltei Curţi, instanţa de fond a subliniat în mod corect că, condiţia care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei, nu trebuie analizată in abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei.

În speţă, se constată că instanţa de fond a subliniat în mod corect că, în ceea ce priveşte chestiunea invocată, aceasta a generat un conflict negativ de competenţă care a fost tranşat definitiv printr-un regulator de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv prin Decizia 1326/3.03.2021.

În considerarea acestui aspect, corect a reţinut instanţa de fond că sesizarea cerută nu poate fi reevaluată decât, eventual, pe calea unei căi extraordinare de atac, respectiv pe calea unei cereri de revizuire.

În ceea ce priveşte neîndeplinirea condiţiei relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate în cauză, Înalta Curte în acord cu opinia instanţei de fond apreciază că şi în situaţia în care ar exista o sesizare prin care s-ar confirma neconstituţionalitatea textului de lege vizat, din perspectiva competenţei teritoriale, competenţa materială care prezintă o importanţă deosebită în materia contenciosului administrativ şi fiscal rămâne neschimbată, Curtea de Apel fiind prima instanţă în grad competentă să soluţioneze cauza, iar Înalta Curte ca instanţă de ultim grad de jurisdicţie, care de altfel este şi instanţa supremă în sistemul de drept românesc.

În acest context, neexistând premisele aplicării directe la speţa dedusă judecăţii cu efecte procesuale concrete, a articolului de lege criticat, ca fiind neconstituţional, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanţa de fond că, nu poate fi reţinută o veritabilă legătură între excepţia invocată şi obiectul dosarului dedus judecăţii, aşa cum impune art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Aşadar, în lipsa îndeplinirii cumulative a condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ în nume propriu şi Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ în numele membrilor de sindicat Q., P., R., S., T., U., V., W., X., Y., WW. împotriva sentinţei nr. 109 din 23 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2021.