Revision of salary clarification claim inadmissible for lacking triple identity with cited judgments.

Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

1.1. Prin încheierea din data de 21.10.2021, Tribunalul Bihor a admis cererea formulată de petenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi intervenienta U. în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Bihor şi a dispus lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 245/CA/2009, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosar nr. x/2008, în sensul că drepturile băneşti recunoscute petenţilor prin această hotărâre au fost şi rămân incluse în salariul de bază şi după intrarea în vigoare a legilor unitare de salarizare.

1.2. Împotriva acestei încheieri au formulat recurs Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Bihor, solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii atacate, în sensul respingerii cererii de lămurire.

2. Hotărârea suspusă revizuirii

Prin decizia civilă nr. 99 din data de 14 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile declarat de recurenţii Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Bihor în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi intervenienta U. împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 21.10.2021, pronunţată de Tribunalul Bihor, a casat o atare încheiere şi, rejudecând fondul, a respins cererea formulată de petenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi intervenienta U. în contradictoriu cu intimaţii Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Bihor privind lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 245/CA/2009, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosar nr. x/2008, ca neîntemeiată.

3. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii

Împotriva deciziei civile nr. 99 din data de 14 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021 au formulat revizuire intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi intervenienta U., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând anularea deciziei atacate cu revizuire.

În motivarea căii extraordinare de atac, revizuenţii au susţinut, în esenţă, că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat ataşată încheierii date în cameră de consiliu la data de 30.06.2020 de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2008, irevocabilă şi încheierii din 15.12.2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2009.

În acest sens, revizuenţii au arătat că, în contradicţie cu soluţia dată de Curtea de Apel Oradea, prin cele două hotărâri judecătoreşti pronunţate de Curtea de Apel Iaşi şi Curtea de Apel Galaţi s-a reţinut că majorarea salarială dispusă nu reprezintă un venit salarial cu acordare temporară, ci un sistem de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare, aşa cum au fost ele prevăzute în actele normative, acest drept existând neîntrerupt. Totodată, prin astfel de hotărâri s-a statuat că diferenţele de drepturi salariale acordate au devenit parte integrantă a indemnizaţiilor recurenţilor şi nu pot avea o altă semnificaţie decât că au intrat şi rămân incluse în indemnizaţia de bază brută lunară, reţinându-se şi incidenţa dezlegărilor date de Curtea Constituţională prin decizia nr. 794/2016 şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursuri în interesul legii în decizia nr. 7/2019.

În opinia revizuenţilor, în condiţiile în care anterior pronunţării deciziei atacate, în cereri similare, instanţele învestite cu soluţionarea acestora au reţinut deplina incidenţă a deciziei ÎCCJ nr. 7/2019, apreciind că raţionamentul avut în vedere se aplică, în mod corespunzător, şi sumelor reprezentând suplimentul postului şi suplimentul treptei, care îşi păstrează natura juridică de drepturi salariale recunoscute anterior prin hotărâri definitive, prin decizia civilă nr. 99 din data de 14 februarie 2022 s-a adus atingere puterii de lucru judecat a unei chestiuni ce a făcut deja obiectul unei judecăţi definitive în alte dosare.

De asemenea, revizuenţii au argumentat şi în sensul că, în cauza pendinte, situaţia juridică este identică cu cea a reclamanţilor din dosarul nr. x/2008 al Curţii de Apel Iaşi şi din dosarul nr. x/2009 al Curţii de Apel Galaţi, că obiectul cererii formulate este acelaşi şi că există identitate de cauză, în condiţiile în care pretenţiile s-au raportat la aceleaşi dispoziţii legale, fiind, astfel, îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă, intimatul Tribunalul Bihor a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire şi menţinerea deciziei civile nr. 99 din data de 14 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, ca fiind legală şi temeinică, apreciind, în esenţă, că, în cauza pendinte nu sunt întrunite cumulativ condiţiile reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865.

Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că dispozitivul sentinţei civile nr. 245/CA/2009, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosar nr. x/2008, este clar, prin cererea de lămurire depusă, reclamanţii urmărind, în fapt, modificarea acestuia, în sensul de a se statua că drepturile băneşti recunoscute prin sentinţă au fost şi rămân incluse în salariul de bază şi după intrarea în vigoare a legilor unitare de salarizare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire în raport de temeiul de drept indicat, precum şi de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reţine caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare declarate în cauză de revizuenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi intervenienta U., pentru considerentele arătate în continuare:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte observă că, prin decizia civilă nr. 99 din data de 14 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021 (împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire din cauza pendinte) a fost soluţionat recursul declarat împotriva încheierii din 21.10.2021, pronunţată de Tribunalul Bihor, de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 245 din 1 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2008.

Cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2008 a fost, însă, guvernată de prevederile C. proc. civ. din 1865, iar potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., procesele începute prin cereri depuse înainte de data intrării în vigoare a C. proc. civ. rămân supuse legii vechi.

În aceste circumstanţe, dată fiind natura cererii de lămurire, Înalta Curte constată că, deşi revizuenţii s-au prevalat de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., legea aplicabilă cauzei pendinte este reprezentată de prevederile C. proc. civ. din 1865, mai precis de prevederile art. 322 pct. 7 dintr-un astfel de act normativ, potrivit cărora revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, vând aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.

Condiţiile de admisibilitate a revizuirii, impuse de cazul reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, ce trebuie îndeplinite cumulativ, sunt următoarele:

a) existenţa unor hotărâri definitive potrivnice;

b) hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză;

c) hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite;

d) în al doilea proces să nu se fi invocat puterea de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi analizat;

e) să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Astfel, pentru a fi aplicabile dispoziţiile antereferitei prevederi normative este necesar ca hotărârile potrivnice să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, revizuirea neputând fi admisă atunci când între decizia atacată şi celelalte hotărâri invocate nu există contrarietate, în sensul instituţiei autorităţii de lucru judecat.

În acest sens, de esenţă este înţelesul sintagmei "una şi aceeaşi pricină", ce impune întrunirea condiţiilor triplei identităţi de obiect, de cauză şi de părţi, cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluţionarea celei de-a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi.

Legătura dintre litigii trebuie să fie una concretă şi impune ca aspectele dezlegate să vizeze raporturile dintre aceleaşi părţi, iar nu raporturi ale uneia dintre părţi cu terţe persoane, ori raporturi dintre terţe persoane, ce nu au calitate în cauză. Existenţa unei identităţi de părţi este esenţială pentru reţinerea lucrului judecat întrucât, relevantă în aprecierea stării de contradicţie, este împrejurarea dezlegării unor aspecte tranşate prin prima hotărâre în privinţa raporturilor dintre părţile celei de-a doua judecăţi, spre a fi împiedicată reluarea în dezbatere sau statuarea în sens contrar asupra unei chestiuni litigioase deja tranşate jurisdicţional între acestea.

Or, rezolvarea diferită, dată în alte cauze, a unor chestiuni litigioase similare nu creează "hotărâri potrivnice" în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865. Chiar dacă problemele de drept supuse controlului judiciar sunt similare, nu se poate susţine existenţa atributelor lucrului judecat, hotărârile putând fi considerate, cel mult, ca exprimând o practică judiciară neunitară la nivelul instanţelor, a cărei unificare se face prin mecanismele prevăzute de lege, iar nu prin calea extraordinară de atac a revizuirii.

Caracterul similar al unor litigii înregistrate pe rolul instanţelor judecătoreşti nu se confundă cu puterea de lucru judecat şi nu poate servi drept temei al formulării unei cereri de revizuire pe motivul existenţei unor hotărâri potrivnice.

Aplicând astfel de considerente teoretice litigiului pendinte, Înalta Curte constată că demersul judiciar din prezenta cauză a fost formulat în raport de aspectele dezlegate prin încheierea dată în cameră de consiliu la data de 30.06.2020 de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2008 şi încheierea din 15 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2009.

Astfel de hotărâri au fost, însă, pronunţate în cauze având un cadru procesual subiectiv complet diferit de cel al dosarului nr. x/2008 şi al dosarului nr. x/2021

Înalta Curte constată că revizuenţii nu pretind existenţa unei alte judecăţi între aceştia şi aceleaşi părţi potrivnice, în care să fi fost tranşate chestiunile litigioase soluţionate prin decizia civilă nr. 99 din data de 14 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, de care să se prevaleze în invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, ci invocă, după cum s-a arătat şi mai sus, alte hotărâri, pronunţate în litigii ce s-au purtat între cu totul alte părţi, invocând, practic, jurisprudenţa instanţelor în cauze similare.

Prin urmare, hotărârile pe care revizuenţii le circumscriu cazului de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 vizează raporturi ce s-au desfăşurat între părţi diferite, astfel că nu poate fi reţinută identitatea de părţi, iar în lipsa unei astfel de identităţi, în cauză, nu este îndeplinită condiţia existenţei unei hotărâri potrivnice, care să încalce autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare.

Cum toate cerinţele de admisibilitate a căii extraordinare de atac trebuie îndeplinite cumulativ, absenţa uneia conduce la soluţia de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă (nemaifiind necesară analiza restului condiţiilor).

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 326, raportat la art. 322 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi intervenienta U. împotriva deciziei civile nr. 99 din data de 14 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi intervenienta U. împotriva deciziei civile nr. 99 din data de 14 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

Irevocabilă, conform art. 328 alin. (2) teză finală din C. proc. civ. din 1865.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 ianuarie 2023.