Completion of judgment to enforce omitted punitive interest award in statutory environmental damage compensation

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra cererii de completare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia pronunţată în recurs

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1417 din 10 martie 2022, a respins recursul formulat de pârâta Garda Forestieră Braşov împotriva sentinţei nr. 74 din 30 octombrie 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Totodată, a admis recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 74 din 30 octombrie 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi a admis cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

În consecinţă, a obligat pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor la plata sumei de 4168 RON către reclamantă, cu titlu de despăgubiri, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

De asemenea, a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (fond şi recurs), către reclamantă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut, în privinţa recursului pârâtei Gărzii Forestiere Braşov, că sunt nefondate criticile recurentei-pârâte, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., faţă de refuzul acesteia de a emite decizia de aprobare a procesului-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor, motivat formal prin inserarea menţiunii că răspunderea civilă pentru pagube revine autorităţii publice centrale pentru silvicultură în loc de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, pe care l-a apreciat nejustificat, întrucât la data constatării pagubei produse în cauză, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor constituia un singur minister, iar delimitarea atribuţiilor legale prin acte normative a avut loc la o dată ulterioară.

Referitor la recursului reclamantei A. S.R.L., instanţa de recurs a reţinut că este fondat.

Astfel, a apreciat că pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor are calitate procesuală pasivă, având în vedere prevederile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 407/2006, aşa încât a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia.

Totodată, a reţinut că pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor poate fi obligat la plata despăgubirilor solicitate, dreptul la despăgubiri al reclamantei fiind stabilit prin dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, în speţă, factorul cauzator al prejudiciului este dovedit de procesul-verbal care formează obiectul litigului, prejudiciul cauzat este, de asemenea, dovedit prin acelaşi înscris, necontestat, iar legătura de cauzalitate este evidentă.

În concluzie, instanţa de recurs a constatat că, în cauză, conduita ambelor autorităţi publice, care au încercat să-şi motiveze pasivitatea prin interpretarea secvenţială, contrară scopului pentru care au fost edictate, a dispoziţiilor normative privind condiţiile şi procedura de acordare a despăgubirilor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 407/2006, conturează un refuz de rezolvare a cererii reclamantei, act administrativ asimilat, în accepţiunea art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care dă naştere obligaţiei de plată a despăgubirilor pentru acoperirea vătămării produse.

2. Cererea de completare a dispozitivului deciziei de recurs

Prin cererea înregistrată la data de 15 noiembrie 2022, în Dosarul nr. x/2020, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat completarea deciziei pronunţate în recurs, în privinţa soluţiei asupra capătului de cerere referitor la obligarea intimatelor la plata dobânzii legale penalizatoare pentru perioada cuprinsă între data de 8 august 2019 şi până la data plăţii efective, având în vedere că recursul său a fost admis în integralitate, iar instanţa de recurs a omis să se pronunţe şi în privinţa acestei cereri.

3. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a solicitat respingerea cererii de completare a dispozitivului deciziei pronunţate în recurs ca nefondate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de completare a deciziei pronunţate în recurs.

Examinând cererea formulată de intimatul-pârât, în raport cu actele dosarului şi dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că este întemeiată.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casare cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite cerinţele textului de lege sus-menţionat, recurenta-reclamantă a solicitat, în calea de atac, admiterea acesteia, casarea în parte a sentinţei atacate, în privinţa soluţiei date asupra cererii de obligare a Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor la plata despăgubirilor şi, în rejudecare, în principal, admiterea acestui capăt de cerere, obligarea pârâtului Ministerul să-i plătească despăgubirile în cuantum de 4168 RON, astfel cum au fost stabilite prin procesul-verbal de constatare, şi dobânda legală penalizatoare pentru perioada cuprinsă între data de 8 august 2019 şi până la data plăţii efective, iar instanţa de control judiciar a admis recursul acesteia şi a obligat pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor la plata sumei de 4168 RON către reclamantă, cu titlu de despăgubiri, omiţând însă să se pronunţe, în consecinţă, cu privire şi la obligarea acestei părţi la plata dobânzii legale penalizatoare, în limitele învestirii şi în raport cu soluţia dată.

2. Soluţia pronunţată asupra cererii de completare a deciziei pronunţate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 444 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea privind completarea dispozitivului deciziei pronunţate în recurs, în sensul obligării pârâtului Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi la plata dobânzii legale penalizatoare începând cu data de 8 august 2019 până la data plăţii efective.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Dispune completarea dispozitivului Deciziei nr. 1417 din 10 martie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că obligă pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi la plata dobânzii legale penalizatoare începând cu data de 8 august 2019 până la data plăţii efective.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.