Scope of material error in extraodinary appeal: substantive assessment of cassation grounds excluded

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea contestată

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 5808 din 23 noiembrie 2021, a admis recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1230 din data de 16 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând:

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a anulat recursurile declarate de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi de pârâta Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti prin DGRFPB împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nemotivate.

De asemenea, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut, în ceea ce priveşte recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, că Raportul de inspecţie fiscală nr. x/12.07.2013, contestat, a fost emis de Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice Bucureşti, care trebuie să stea în proces în calitate de pârâtă, conform art. 1 şi art. 13 din Legea nr. 554/2004, neavând relevanţă că aceasta din urmă este lipsită de personalitate juridică.

Referitor la recursurile pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi al pârâtei Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, instanţa de recurs a constatat că acestea nu îndeplinesc cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât în căile de atac este redată starea de fapt şi sunt indicate anumite texte de lege, fără a fi relevate critici concrete aduse hotărârii recurate, care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, s-a reţinut că pârâta Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, se rezumă la preluarea aproape în totalitate a obiecţiunilor formulate de către ANAF la raportul de expertiză contabilă extrajudiciară, depus în dosarul de fond, iar motivarea recursului declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezintă o reiterare a celor inserate în decizia de soluţionare a contestaţiei administrative formulate de reclamant.

2. Contestaţia în anulare exercitată

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, invocând prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac contestatoarea a arătat că instanţa de recurs în mod eronat a reţinut că recursul formualt de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu conţine veritabile critici de nelegalitate împotriva sentinţei atacate, care să se încadreze în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, a a susţinut că recursul este motivat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care se referă la încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, sentinţa recurată fiind criticată sub toate aspectele, respectiv că prima instanţă nu a aplicat legislaţia arătată de Agenţie în apărările de fond.

În aest sens, a făcut trimitere la paginile 2-18 din recurs, în care a preciat prevederile legal încălcate de prima instanţă, aşa încât criticile de încadrează în motivele de casare prevăzute de C. proc. civ.

Aşa fiind, a solicitat să se constate că decizia pronunţată în prezenta cauză în ceea ce priveşte constatarea nulităţii recursului formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală este rezultatul unei erori materiale.

În concluzie, a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei atacate şi rejudecarea recursului, cu consecinţa admiterii acestuia, casării sentinţei primei instanţe şi respingera acţiunii ca neîntemeiate.

3. Apărarea intimaţilor

3.1. Prin întâmpinare, recurenta Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, a arătat că achiesează la contestaţia formulată de recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând admiterea acesteia.

3.2. Intimata A., prin întâmpinare, a solicitat, în principal, respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibile şi, în subsidiar, ca nefondată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

În cauză, contestatoarea a invocat prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială.

Potrivit art. 503 din C. proc. civ.:

"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...)

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale

Se observă că dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. se referă la situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, respectiv cele de ordin formal, procedural săvârşite involuntar cu ocazia judecăţii şi nu greşeli de judecată, cum ar fi aprecierea probelor, interpretarea unor dispoziţii legale sau rezolvarea unui incident procedural, şi sunt de strictă interpretare, având un câmp limitat de aplicare.

În cauză, se constată că prin hotărârea vizată de contestaţia în anulare formulată recursul a fost constatat nul.

Or, simpla invocare a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cu o motivare abstractă, sau indicarea unor texte de lege pretins încălcate nu poate să atragă per se efectuarea unei analize de către instanţa de recurs, fiind necesară o argumentare a modului în care ar fi fost încălcate respectivele texte de lege.

Înalta Curte constată că eroarea materială invocată de contestatoare ca fiind săvârşită de instanţa de recurs nu poate fi încadrată în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., constatarea nulităţii recursului nefiind rezultatul unei erori materiale, ci a modului în care instanţa de recurs a înţeles să aplice dispoziţiile legale cu privire la căile de atac prevăzute de lege.

Altfel spus, motivele invocate prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., invocate drept temei al acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Deciziei nr. 5808 din 23 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţate în dosarul nr. x/2013, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.