Pension indexation action fails as appeal against administrative ruling deemed inadmissible.

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra apelului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalul Bucureşti şi ulterior pe rolul a Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, prin sentinţa nr. 3877/27.05.2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, obligarea acestuia la respectarea legii privind majorarea punctului de pensie, aşa cum prevede art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019, aşa cum a fost votată de Parlamentul României şi promulgată de Preşedintele României.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 234 din 11 noiembrie 2021, a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice pentru Guvernul României şi a anulat, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitatea de reprezentant, acţiunea, având ca obiect "pretenţii", promovată de către reclamantă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A., fără să încadreze în drept criticile formulate.

În motivarea căii de atac, reclamanta a reluat situaţia de fapt şi motivele invocate în cererea de chemare în judecată, cu privire la care a arătat că le menţine, susţinând că obiectul acţiunii îl reprezintă obligaţia de a face şi este admisibil în raport cu cererea sa, astfel încât excepţia inadmisibilităţii promovării acţiunii este nefondată.

Totodată, reclamanta a făcut trimiteri ample la prevederile Constituţiei României, ale Legii nr. 554/2004 şi la jurisprudenţa CEDO, arătând că Legea pensiilor este o lege organică şi nu poate fi modificată printr-o Ordonanţă de urgenţă a Guvernului, sens în care a făcut referire la O.U.G. nr. 135/2020 şi la faptul că Curtea Constituţională a admis obiecţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 8 şi 9 din Legea pentru aprobarea acestei ordonanţe privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2020 şi a respins ca neîntemeiată obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1-6 din Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 135/2020.

În concluzie, a solicitat admiterea apelului şi obligarea pârâtului la respectarea art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019 privind majorarea punctului de pensie la 1775 RON, prin emiterea unui nou act normativ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra căii de atac exercitate

Analizând, cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., regularitatea învestirii instanţei cu apelul de faţă, Înalta Curte reţine următoarele.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta - reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea intimatului-pârât la respectarea legii privind majorarea punctului de pensie, aşa cum prevede art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019, astfel cum a fost votată de Parlamentul României şi promulgată de Preşedintele României

Curtea de apel a anulat acţiunea formulată de reclamantă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitatea de reprezentant.

Înalta Curte reţine că art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, lege specială în materie, stabileşte, derogând de la norma generală de procedură civilă, pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate în primă instanţă calea de atac a recursului, declarat în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

În cauză, reclamanta a înţeles să declare apel împotriva hotărârii primei instanţe şi nu recurs.

Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că se impune, cu prioritate, analizarea admisibilităţii căii de atac declarate în raport cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. privind principiul legalităţii căii de atac, potrivit căruia "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Totodată, instanţa de control judiciar are în vedere Decizia nr. 19 din 24 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, cu privire la o eventuală calificare a căii de atac în recurs, în temeiul prevederilor art. 22 alin. (4) şi art. 152 din C. proc. civ., conform cărora, "Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz, judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă" şi, respectiv, "Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită."

În considerentele Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 19/2016 date în recursul în interesul legii, care a analizat sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 457 alin. (4) din C. proc. civ., în care legiuitorul vorbeşte expres despre recalificarea căii de atac, s-au reţinut următoarele:

"Astfel, în viziunea codului, judecătorul, iar nu partea, este cel care dă calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, posibilitatea ca părţile prin acordul lor să determine calificarea juridică fiind reglementată special [art. 22 alin. (5) din C. proc. civ..] şi fiind, astfel, de strictă aplicare.

Ca atare, recalificarea căii de atac este operaţiunea pe care o face instanţa sesizată, prin raportare la o calificare inexactă, făcută tot de către o instanţă de judecată, în cuprinsul hotărârii atacate, iar nu de către parte în cuprinsul căii de atac formulate. În acest din urmă caz nu are loc o recalificare a căii de atac, ci o calificare, prin aplicarea art. 22 alin. (4) raportat la art. 152 din C. proc. civ.

În al doilea rând, alin. (4) trebuie interpretat în contextul articolului din care face parte, art. 457 din C. proc. civ., intitulat "Legalitatea căii de atac". Astfel, primele două alineate consacră expres principiul legalităţii căii de atac, principiu ce este conturat prin opoziţie cu eventualele menţiuni inexacte din cuprinsul hotărârii. Aşa cum se reţine în doctrină, prin alin. (3) al art. 457 din C. proc. civ. s-a adus un "corectiv, pentru ca partea ce a dat crezare hotărârii judecătorului să nu fie prejudiciată în cazul în care judecătorul a greşit". Alineatul (4), introdus ulterior, nu putea reprezenta decât tot o încercare de înlăturare a unei posibile vătămări în cazul existenţei unei menţiuni inexacte în dispozitivul hotărârii atacate referitor la calea de atac prevăzută de lege, o astfel de interpretare fiind concordantă cu prevederile art. 47 şi 48 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.".

Prin dispozitivul deciziei menţionate, Completul competent să judece recursul în interesul legii din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a decis următoarele:

"Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă, stabileşte că:

Dispoziţiile art. 457 alin. (4) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile dacă partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate.

În ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate, instanţa de control judiciar va respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispoziţiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din C. proc. civ.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.."

Decizia nr. 19/2016 este obligatorie pentru instanţe de la data publicării în Monitorul Oficial, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., ceea ce înseamnă că nu pot fi ignorate dezlegările în drept ale instanţei supreme.

Raportat la considerentele şi la dispozitivul deciziei menţionate, Înalta Curte reţine că în măsura în care cererea nu conţine suficiente elemente care să permită instanţei să califice calea de atac formulată drept cea prevăzută de lege, aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.

În consecinţă, urmează să se dea eficienţă dispoziţiilor legale relevante în rezolvarea excepţiei inadmisibilităţii căii de atac a apelului declarat şi a se respecta interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procedând la verificarea modului în care această decizie este incidentă în speţă.

Examinând conţinutul cererii de apel formulate de reclamantă se constată că aceasta a solicitat admiterea apelului.

Totodată, din dezvoltarea criticilor formulate rezultă că acestea nu vizează aspecte de legalitate, ci a fost reluat conţinutul cererii de chemare în judecată, reclamanta reproşând, în esenţă, primei instanţe că excepţia inadmisibilităţii promovării acţiunii este nefondată, neputându-se decela niciun motiv de nelegalitate a sentinţei atacate care să poată fi încadrat în vreunul dintre motivele de casare reglementate, expres şi limitativ, ca motive de recurs la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, cererea părţii trebuie să cuprindă suficiente elemente care să permită instanţei să califice calea de atac declarată ca fiind cea prevăzută de lege, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 19/2016 incidentă în cauză.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va respinge apelul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 234 din 11 noiembrie 2021 Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.