Company’s appeal annulled for failing to specify legal grounds in Court of Accounts dispute.

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Compania Naţionala de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. a solicitat, in contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, Departamentul IV, anularea încheierii nr. 77/03.08.2017, prin care s-a dispus respingerea punctelor 7 şi 8 din Contestaţia nr. 26140/17.07.2017 formulata de CNTEE Transelectrica S.A. împotriva Deciziei nr. 8/27.06.2017, emise de Departamentul IV al Curţii de Conturi, prin care s-a dispus înlăturarea deficientelor constatate şi consemnate in Raportul de control nr. x/26.05.2017, precum si a actelor care au stat la baza emiterii încheierii nr. 77/03.08.2017.

Totodată, a solicitat anularea Deciziei nr. 8/27.06.2017, în privinţa constatărilor de la punctele 7.1, 7.2. şi 8, şi a măsurii dispuse la punctul II.10; precum şi a Raportului de control nr. x/26.05.2017, în privinţa abaterii corespunzătoare consemnata la punctul 3.3.1, paginile 51-60, punctul 3.3.2, paginile 60-66 şi punctul 3.4, paginile 66-72.

De asemenea, a solicitat suspendarea executării măsurii dispuse la punctul II.10 al Deciziei nr. 8/2017 până la soluţionarea definitivă a cauzei, in temeiul art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 din Legea 554/2004.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin

Sentinţa nr. 8 din 20 ianuarie 2021, a stabilit onorariu definitiv de expert în valoare de 8000 de RON şi a obligat reclamanta să plătească diferenţa de onorariu de expert în valoare de 5000 de RON.

Totodată, a respins excepţiile inadmisibilităţii, invocate prin întâmpinare, şi acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamata Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat pe larg situaţia de fapt, motivele privind nelegalitatea actelor administrative contestate şi reţinerile primei instanţe, apreciind că soluţia pronunţată este dată cu aplicarea greşită a legii şi considerentele sentinţei sunt eronate, fiind bazate doar pe afirmaţiile autorităţii intimate, întrucât finalizarea şi implementarea proiectului urmează a se realiza intern în cadrul Companiei în conformitate cu Raportul nr. x/24.07.2017, aprobat de către Directoratul Companiei, precizând că a arătat în contestaţie, că, în prezent, se întreprind demersurile de preluare a sistemului configurat şi testat de la A. în vederea finalizării proiectului

De altfel, a arătat că şi în raportul de expertiză efectuat şi în răspunsul la ohiecţiuni s-a menţionat că finalizarea şi implementarea proiectului a fost realizată intern conform procesului-verbal nr. x/31.01.2018.

În continuare, recurenta a reiterat criticile cu privire la sumele reprezentând contravaloarea serviciilor de implementare ale proiectului şi serviciilor de proiect management, arătând că "Decontarea s-a realizat în mod justificat în baza Ofertei Tehnico Economice aprobate (...)" aşa încât constatările primei instanţe sunt total eronat. În opinia părţii, fiind greşite şi reţinerile judecătorului fondului cu privire la decontarea de către companie în mod nejustificat a sumei de 2.330.884 RON (tară T.VA.), fără documente justificative care să ateste prestarea serviciilor de implementare ale proiectului şi proiect management, or, decontarea a fost efectuată în baza ofertei tehnico – economice – pct. 13.

De asemenea, recurenta a făcut trimitere la licenţele software achiziţionate, cu privire la care a arătat că sunt eronate considerentele reţinute de prima instanţă, întrucât decontarea valorii aferente acestora este justificată şi corespunde cu preţul aferent licenţelor Oracle stabilit în cadrul ofertei tehnico – economice.

În fine, potrivit recurentei, hotărârea atacată este dată cu interpretarea greşită a normelor de drept material care reglementează în materia prescripţiei extinctive.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate în privinţa soluţiei referitoare la fondul cauzei, în sensul admiterii acţiunii în anulare.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi. legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susţinerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe şi a reluat integral conţinutul acţiunii introductive de instanţă, cu trimitere la criticile împotriva actelor administrative atacate, precum şi la considerentele reţinute de prima instanţă în fundamentarea soluţiei pronunţate pe care le-a apreciat ca fiind eronate.

Recurenta-reclamantă nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

Aceste critici ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanţă încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, critici care însă nu se regăsesc în conţinutul cererii de recurs.

Înalta Cure reaminteşte că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătoreşti atacate, aşadar, instanţa de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susţinerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. împotriva sentinţei nr. 8 din 20 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pronunţate în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.