Eligibility of part-time personnel costs under funding guide maximum ceilings vs. project budget

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, prin sentinţa nr. 1011/16.02.2017, pe reclamanta Universitatea din Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice –OIPOSDRU, anularea în parte a Deciziei din 15.12.2015, respectiv a pct. 1 lit. b), privind diminuarea cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului, ca urmare a nedetalierii normei de lucru şi a tarifului orar/expert în bugetul detaliat al proiectului "Programe doctorale şi postdoctorale de excelenţă pentru formarea de resurse umane înalt calificate pentru cercetare în domeniile Ştiinţele Vieţii, Mediului şi Pământului" şi obligarea pârâtului la validarea sumelor din cererea de rambursare nr. x versiunea 2, aferente personalului implicat (costuri per expert), în implementarea proiectului"Programe doctorale şi postdoctorale de excelenţă pentru formarea de resurse umane înalt calificate pentru cercetare în domeniile Ştiinţele Vieţii, Mediului şi Pământului" - contract de finanţare x din 08.04.2014.

Ulterior, prin cererea completatoare, reclamanta a solicitat şi anularea în parte a Deciziei nr. x/20.05.2016, respectiv a pct. 1(invalidarea cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului), a pct. 2 (invalidarea cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului de la Universitatea de Vest din Timişoara) şi obligarea pârâtului la validarea sumelor din cererea de rambursare nr. x versiunea 2, aferente personalului implicat (costuri per expert), în implementarea proiectului"Programe doctorale şi postdoctorale de excelenţă pentru formarea de resurse umane înalt calificate pentru cercetare în domeniile Ştiinţele Vieţii, Mediului şi Pământului" - contract de finanţare x din 08.04.2014, respectiv la validarea sumelor aferente personalului implicat în implementarea proiectului mai sus menţionat de la Universitatea de Vest din Timişoara.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2587 din 4 decembrie 2019, a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, invocând . motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac recurenta a reluat pe larg situaţia fapt, susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, în mod greşit prima instanţă a apreciat că argumentele referitoare la nelegalitatea deciziilor atacate, în raport cu prevederile art. 4 din Contractul de finanţare nu au relevanţă în cauză, or, prevederile acestui contract primează în raport cu cele ale Ghidului solicitantului,

Totodată, în mod eronat a reţinut că este nefondată critica de nelegalitate întemeiată pe aplicarea greşită de către pârâtă a prevederilor cuprinse la cap. 3.1.4. Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale - Platfoane maximale de referinţă ale cheltuielilor cu personalul, pct. 1.3, potrivit cărora: "în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determinaîn baza retribuţiei echivalente pe ora, luând ca referinţă ziua de lucru de 8 ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună" şi că modalitatea de interpretare şi calcul propusă de reclamanta este contrară şi regulilor generale de eligibilitate a cheltuielilor (prevăzute la pct. 3.1.3 din Ghidul Solicitantului) acelea de a fi făcute în conformitate cu principiile unui management financiar riguros şi cu utilizarea eficientă a fondurilor, ignorând susţinerile şi dovezile referitoare la faptul că respectivele cheltuieli salariale nu au depăşit bugetul proiectului.

De altfel,. chiar şi pârâta, în cuprinsul deciziilor de soluţionare a contestaţiilor administrative, s-a limitat în a invoca dispoziţiile pct. 1.3 din secţiunea 3.1.4. din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013 fără să arate motivul pentru care se înlătură de la aplicare prevederile Contractului de finanţare nr. x din 08.04.2014.

Potrivit recurentei, în realitate clauzele Contractului de finanţare prevalează faţă de Ghidul Solicitantului, aşa încât soluţia de declarare a neeligibilităţii cheltuielilor fundamentată pe Secţiunea 3.1.4 pct. 1.3 din acest Ghid, cu ignorarea efectelor juridice produse de contract, este nelegală.

Prin urmare, se observă că datele necesare salarizării experţilor din proiect rezultă din prevederile contractelor individuale de muncă ale acestora corelate cu prevederile din Bugetul proiectului.

Or, faptul că în documentele proiectului nu s-a specificat că suma este bugetată pentru timp parţial nu este de natură să atragă neeligibilitatea parţială a acestor cheltuieli, câtă vreme reclamanta s-a încadrat în bugetul prevăzut pentru fiecare caz în parte şi nu s-au semnalat neconformităţi cu înscrisurile justificative, respectiv rapoarte de activitate şi pontaje întocmite conform prevederilor contractuale.

Cît priveşte pretinsa încălcare a prevederilor 3.1.4 din Ghidul Solicitantului, a arătat că acestea au doar o valoare orientativă pentru calculul retribuţiei echivalente/oră - ceea ce nu este cazul reclamantei care, prin contractele încheiate, a precizat un timp de lucru în ore/lună pentru fiecare expert, din care rezultă că, în toate cazurile, programul de lucru este unul partial.

Aşa fiind, a apreciat recurenta că simpla invocare a prevederilor Ghidului Solicitantului ca temei de drept al constatării neeligibilităţii cheltuielilor de personal, devine irelevantă, în lipsa motivării de fapt efective a actelor administrative.

Oportunitatea cheltuielilor prevăzute în bugetul detaliat anexat cererii de finanţare se analizează la momentul depunerii acesteia, anterior semnării contractului de finanţare, iar nu ulterior, pe parcursul implementării proiectului. O revenire a deciziei autorităţii exclusiv pe considerente de oportunitate nu poate fi acceptată întrucât echivalează cu o încălcare a principiului proporţionalităţii, consacrat de art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011,

Totodată, deşi motivul invocat pentru refuzul rambursării îl constituie prevederile Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale 2013, cap 3.1.4., punctul 1.3, OIPOSDRU - nu face aplicarea acestui pct. -1.3 din Ghid, ci a prevederilor Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale 2014.

Raportând prevederile din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013 la motivele concrete care au stat la baza emiterii deciziilor contestate în cauză, precum şi la menţiunile din bugetul proiectului şi din contractele individuale de muncă, recurenta a susţinut că pârâtul a respins în mod nelegal cheltuielile aferente retribuţiei cuvenită personalului implicat (costurile per expert) în implementarea proiectului, justificarea potrivit căreia aceste cheltuieli ar fi depăşit tariful orar din cadrul bugetului detaliat al proiectului nefiind corespunzătoare menţiunilor care rezultă atât din analiza conţinutului acestui din urmă document, dar şi din interpretarea prevederilor din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale, varianta 2013.

În opinia recurentei, pârâtul avea obligaţia de a aduce Ia cunoştinţa reclamantei, anterior încheierii contractului de finanţare şi ulterior, în timpul derulării acestuia şi a realizării cheltuielilor aferente personalului implicat (costurile per expert) în implementare, că o astfel de cheltuială nu va fi aprobată în măsura în care nu este cuprins tariful orar în bugetul detaliat al proiectului, iar în caz contrar se va proceda la reducerea proporţională a acestor cheltuieli cu retribuţia - experţilor din echipa de implementare în cazul în care vor fi încheiate contracte individuale de muncă cu timp parţial, astfel cum rezultă din aplicarea variantei din 2014 a Ghidului Solicitantului-Condiţii Generale.

Aşa fiind, a apreciat că modul de aplicare a prevederilor Contractului de finanţare coroborat cu prevederile Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale, varianta 2013, nu corespunde voinţei iniţiale a părţilor contractante, iar interpretarea, impusă prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare de către pârât nu putea sta la baza recalculării cheltuielilor, în contextul în care experţii retribuiţi în această modalitate au finalizat activităţile pentru care au fost retribuiţi.

Pornind de la precizările din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale, varianta 2013, pârâtul a recalculat rata orară a fiecărui expert şi membru al personalului administrativ/auxiliar angajat cu contract de muncă, fără a ţine seama de conţinutul contractului de muncă.

Astfel, interpretarea dată de pârât şi confirmată de către instanţă a prevederilor cap. 3.1.4 pct. 1.3 din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale, varianta 2013, este eronată şi arbitrară, fără legătură cu situaţia concretă a raporturilor de muncă încheiate cu experţii din proiect, aşa încât punctul 1.3 este inaplicabil cauză, iar interpretarea în temeiul căreia s-au diminuat cheltuielile salariale a intervenit după semnarea contractului de finanţare, la mai multe luni de la începutul perioadei de implementare, odată cu încheierea Actului adiţional nr. x la Contractul de finanţare, fiind, aşadar, nelegală aplicarea unor prevederi din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2014.

Aşadar, de abia prin Actului adiţional nr. x la Contractul de finanţare au fost introduse numărul de ore şi tariful brut, inclusiv contribuţiile angajatorului, în bugetul detaliat al proiectului, prin urmare acest act care va produce efecte juridice ulterioar datei închierii lui, respectiv 18.06.2015 şi nu pentru perioada anterioară de implementare a proiectului, respectiv 01.09.2014-31.10.2014.

În aceste condiţii, a apreciat că prima instanţă nu a analizat fondul cauzei, încălcând principiul disponibilităţii dar si dispoziţiile legale care stabilesc ca judecătorul să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului.

Or, chiar dacă s-ar presupune că prevederile pct. -ului 1.3 din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale, varianta 2013, ar fi putut avea semnificaţia dată de pârât, la această concluzie s-a ajuns prin modificările/completările aduse de Actul Adiţional nr. 2, aşstfel că până la acea dată pârâtul avea cel puţin obligaţiile, nerespectate de altfel, prevăzute de art. 6 lit. B) alin. (1) şi alin. (3) din Contractul de finanţare.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea în parte a Deciziei din 15.12.2015, respectiv a pct. 1 lit. b), privind diminuarea cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului, ca urmare a nedetalierii normei de lucru şi a tarifului orar/expert în bugetul detaliat al proiectului şi obligarea pârâtului la validarea sumelor din cererea de rambursare nr. x versiunea 2, aferente personalului implicat (costuri per expert), în implementarea proiectului "Programe doctorale şi postdoctorale de excelenţă pentru formarea de resurse umane înalt calificate pentru cercetare în domeniile Ştiinţele Vieţii, Mediului şi Pământului" - contract de finanţare x din 08.04.2014.

Ulterior, prin cererea completatoare, reclamanta a solicitat şi anularea în parte a Deciziei nr. x/20.05.2016, respectiv a pct. 1(invalidarea cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului), a pct. 2 (invalidarea cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului de la Universitatea de Vest din Timişoara) şi obligarea pârâtului la validarea sumelor din cererea de rambursare nr. x versiunea 2, aferente personalului implicat (costuri per expert), în implementarea proiectului, respectiv la validarea sumelor aferente personalului implicat în implementarea proiectului mai sus menţionat de la Universitatea de Vest din Timişoara.

Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

În cauză, se reţine că la data 08.04.2014, a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x între Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Ministerul Educaţiei Naţionale - OIPOSDRU MEN, delegat de către Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - AMPOSDRU, conform Ordinului Ministrului Fondurilor Europene nr. 146/26.03.2014, şi reclamanta Universitatea din Bucureşti, în calitate de Beneficiar.

Obiectul contractului, având ca durată 18 luni (prelungită cu încă 2 luni prin actul adiţional nr. x/2015), l-a constituit acordarea finanţării nerambursabile de către AMPOSDRU pentru implementarea Proiectului intitulat "Programe doctorale şi postdoctorale de excelenţă pentru formarea de resurse umane înalt calificate pentru cercetare în domeniile Ştiinţele Vieţii, Mediului şi Pământului", valoarea totală eligibilă a contractului fiind estimată la suma de 9.647.808 RON.

Astfel, la data de 30.06.2016 a fost înregistrată la OIRPOSDRU MECŞ, sub nr. 01/6156/SVFP, Cererea de rambursare nr. x Versiunea 2, pentru perioada de referinţă 01.09.2014-31.10.2014, în sumă totală de 906.330,63 RON.

Prin Scrisoarea standard de informare nr. x/10.09.2015, pârâtul a informat reclamanta că din suma totală de 906.330.63 RON, solicitată spre rambursare, a fost validată suma de 878.670,80 RON, cu motivarea că s-a procedat la diminuarea cheltuielilor cu personalul implicat în conformitate cu prevederile Ghidului Solicitantului Condiţii Generale 2013 cap. 3.1.4 pct. 1.3. referitoare la plafoanele maximale potrivit cu care: "În cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de 8 ore şi o medie de 21 zile lucrătoare pe lună".

Prin Decizia nr. x/21.09.2015, Comisia de soluţionare a admis în parte a contestaţia reclamantei cu privire la solicitarea de rambursare a cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului, în sensul că:

- a aprobat sumele aferente cheltuielilor cu personalul implicat în managementul proiectului, întrucât, în cererea de finanţare se menţionează tariful pe oră pentru fiecare funcţie în parte din echipa de management, iar contractele de muncă sunt în conformitate cu bugetul detaliat, cu excepţia funcţiei de Coordonator proiect P2 şi Asistent manager P2 – pct. 1.a, şi

- a menţinut diminuarea cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului ca urmare a nedetalierii normei de lucru şi a tarifului orar/expert în bugetul detaliat, iar estimarea cost RU bazat pe cuantificare ore membrii El/proiect, precum şi informaţiile cu privire la cheltuielile salariale El, din cererea de finanţare nu reprezintă bază de calcul pentru bugetul detaliat al proiectului şi nu este în concordanţă cu informaţiile cuprinse în contractele de muncă - pct. 1.b.

Ulterior, la data de 11.12.2015, a fost înregistrată la OIPOSDRU MECT, sub nr. x/Cererea de rambursare nr. x Versiunea 2, pentru perioada de referinţă 01.11.2014 - 31.05.2015, în sumă totală de 2.267.402,59 RON.

Prin Scrisoarea standard de informare nr. x/13.04.2016, pârâtul a informat reclamanta că din suma totală de 2.267.402,59 RON, solicitată spre rambursare, a fost validată suma de 2.263.094,58 RON, întrucât, s-a procedat la diminuarea cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului, considerând că, nu sunt cheltuieli eligibile prin raportare la prevederile din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013, pag. 22, cap. 3.1.4. - Plafoanele maximale de referinţă ale cheltuielilor cu personalul.

Prin Decizia nr. x/22.04.2016, Comisia de soluţionare, învestită cu soluţionare contestaţiei formulate de către reclamantă, a decis menţinerea soluţiei cu privire la invalidarea cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului, precum şi menţinerea deciziei cu privire la invalidarea cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului de la Universitatea de Vest din Timişoara.

Înalta Curte constată nu poate primi criticile recurentei, care, în esenţă, sunt centrate pe faptul că interpretarea dată de pârât şi confirmată de către instanţă, în privinţa prevederilor cap. 3.1.4 pct. 1.3 din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale, varianta 2013, este eronată şi arbitrară, fără legătură cu situaţia concretă a raporturilor de muncă încheiate cu experţii din proiect, iar clauzele Contractului de finanţare prevalează faţă de Ghidul Solicitantului, aşa încât soluţia de declarare a neeligibilităţii cheltuielilor fundamentată pe Secţiunea 3.1.4 pct. 1.3 din acest Ghid, cu ignorarea efectelor juridice produse de contract, este nelegală.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile Ghidului Solicitantului -Condiţii Generale 2013, care la cap. 3.1.4, pct. 1.3. referitor la plafoanele maximale prevede "În cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de 8 ore şi o medie de 21 zile lucrătoare pe lună".

Analizând aceste prevederi legale, instanţa de control judiciar constată că în mod legal autoritatea publică pârâtă le-a avut în vedere la emiterea actelor administrative atacate, cum corect a sesizat şi judecătorul fondului, în raport cu împrejurarea că reclamanta nu a procedat la indicarea în bugetul detaliat a unui număr concret definit de ore pe lună per expert, precum şi norma de lucru şi tariful orar al personalului implicat în implementarea proiectului.

Totodată, regula încheierii unui contract individual de muncă cu normă întreagă este instituită şi de Codul muncii, care la art. 108 prevede că "timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare".

Art. 109 alin. (1) din Codul muncii arată că "Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână" (din acelaşi Cod), iar art. 101 prevede că "salariatul cu fracţiune de normă este salariatul al cărui număr de ore normale de lucru, calculate săptămânal sau ca medie lunară, este inferior numărului de ore normale de lucru al unui salariat cu normă întreagă comparabil".

"Salariatul comparabil" este "salariatul cu normă întreagă din aceeaşi unitate, care are acelaşi tip de contract individual de muncă, prestează aceeaşi activitate sau una similară cu cea a salariatului angajat cu contract individual de muncă cu timp parţial, avându-se în vedere şi alte considerente, cum ar fi vechimea în muncă şi calificarea/aptitudinile profesionale" (art. 1011 alin. (3) din Cod).

Aşadar, având în vedere şi aceste prevederi legale, rezultă că se prezumă că Plafoanele maxime de referinţă ale cheltuielilor cu personalul, stabilite la capitolul 3.1.4. din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013, corespund unei activităţi cu normă întreagă, astfel cum reiese chiar din formularea pct. 1.3., unde sunt indicate elementele de referinţă (zile şi ore de lucru).

De reţinut este că plafonul maxim prevăzut de Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013 priveşte costurile per activitate, adică un cost generic al resursei umane pentru implementarea proiectului, prin urmare atunci când activitatea presupune un volum de muncă de o oră/zi, ar fi excesiv - şi vădit contrar principiului raportului optim cost-eficienţă - a se considera că bugetul alocat activităţii beneficiarului poate rămâne acelaşi ca în cazul în care activitatea ar fi presupus un volum de muncă de 8 ore/zi.

Or, împrejurarea că reclamanta alege să-şi desfăşoare activitatea cu angajaţi part-time nu poate determina o altă abordare a modului de calcul al costurilor eligibile.

Prin urmare, contrar alegaţiilor reclamantei, în mod corect s-a avut în vedere la stabilirea venitului lunar brut faptul că, dacă nu este prevăzută în buget norma de încadrare, se va considera că suma prevăzută în buget (costul/salariul lunar) corespunde unei norme întregi, astfel încât tariful orar cuvenit expertului se va obţine prin împărţirea costului lunar din buget la 168 ore (21 zile/8 ore), iar rata orară astfel obţinută se va înmulţi cu numărul de ore prestate în proiect.

De altfel, în Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale 2013, la Secţiunea 1.5 Contribuţia solicitantului, s-a prevăzut în mod expres că: "Pe parcursul implementării proiectului, cheltuielile efectuate în timpul implementării proiectului şi considerate neeligibile la verificarea unei cereri de rambursare vor fi suportate de către dumneavoastră în calitate de beneficiar".

În concluzie, se reţine că orele raportate atât de către experţii reclamantei, cât şi cei ai partenerilor au fost validate la un tarif orar rezultat din împărţirea sumei prevăzute în bugetul detaliat al proiectului, din care au fost eliminate contribuţiile angajatorului, la 168 ore/lună, ţinând cont că înici în cuprinsul cererii de finanţare şi nici în bugetul detaliat al proiectului, anexă la cererea de finanţare, nu a fost prevăzută durata muncii (nr. ore/lună), până la Actul adiţional nr. x, aprobat de către reclamantă în data de 01.07.2015.

Cât priveşte afirmaţia recurentei că deşi au fost invocate prevederile Ghidului în discuţie, cap. 3.1.4, pct. 1.3, nu s-a făcut aplicarea acestora, ci, dimpotrivă, a prevederilor Ghidului solicitantului - Condiţii generale 2014, se constată, contrar susţinerilor părţii, că prima instanţă a pronunţat soluţia cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor cuprinse la cap. 3.1.4 din Ghidul solicitantului - Condiţii generale 2013-Plafoanele maximale de referinţă ale cheltuielilor cu personalul, pct. 1.3.

Totodată, obligaţia de a preciza tariful orar pentru salariaţii din cadrul echipei de management şi din cadrul echipei de implementare era în mod clar şi fără echivoc prevăzută la pct. 1.3. din cap. 3.1.4. din Ghidul solicitantului - Condiţii generale 2013, aşa încât nu se poate susţine cu suficient temei că nu exista nicio prevedere care să stabilească norma de muncă a expertului sau personalului administrativ/auxiliar, cum în mod greşit afirmă recurenta.

De asemenea, aşa cum s-a arătat, chiar în cuprinsul contractului semnat de părţi este prevăzută obligativitatea respectării prevederilor din Ghidul solicitantului, iar în aplicarea acestora, constatând că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile, autoritatea pârâtă a calculat pentru fiecare expert tariful orar prin împărţirea sumei prevăzute în bugetul detaliat la un număr de 168 ore/lună, validând astfel doar suma rezultată prin înmulţirea tarifului orar cu numărul de ore prestate.

Înalta Curte reaminteşte că principiul de bază al finanţării nerambursabile este acela al rambursării cheltuielilor eligibile efectuate în prealabil de beneficiar, iar beneficiarului i se va acorda finanţarea nerambursabilă în termenii şi în condiţiile stabilite în contractul de finanţare, cheltuielile fiind eligibile dacă se respectă termenii şi condiţiile stabilite.

Faţă de prevederile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale şi Ghidul solicitantului 2013-capitolul 3.1.4. Plafoanele maxime de referinţă ale cheltuielilor cu personalul-regulile generale de decontare a cheltuielilor cu personalul, remunerarea maximă lunară are în vedere o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună, iar remunerarea maximă zilnică are în vedere ziua de lucru de 8 ore.

Aşa fiind, raportat la faptul că în contractele individuale de muncă s-a prevăzut o normă parţială de lucru, nu se putea acorda nivelul maxim al remunerării personalului, întrucât din norma de reglementare aferentă anului 2013 rezultă că nivelul maxim al remuneraţiei este aplicabil în cazul în care şi activitatea este prestată integral, cu un contract individual de muncă încheiat pentru 21 de zile lucrătoare pe lună şi o zi de lucru de 8 ore.

Din această perspectivă este relevantă şi Soluţia de unificare a jurisprudenţei la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal adoptată în cadrul Şedinţei din 25 ianuarie 2021, care a stabilit că sunt neeligibile cheltuielile cu personalul, efectuate în implementarea proiectului, în situaţia în care activitatea zilnică este efectuată parţial,

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei-reclamante referitoare la faptul că nu au fost întocmite informări de către instituţia pârâtă, în sensul art. 6 lit. B) alin. (1) şi alin. (3) din Contractul de finanţare, se constată că acestea nu au relevanţă în ceea ce priveşte existenţa neregulii constatate.

Referitor la critica legată de încălcarea principiului proporţionalităţii cu privire la cheltuielile în discuţie, de asemenea nu poate fi primită, având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, care arată că principiul proporţionalităţii presupune că orice măsură administrativă adoptată se impune a fi adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv.

Totodată, conform prevederilor art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, "Orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi al stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia."

Prin urmare, principul proporţionalităţii presupune un raport apreciat ca fiind echilibrat între măsura juridică adoptată, realitatea socială şi scopul legitim urmărit de legiuitor în adoptarea cadrului legislativ în discuţie. De asemenea, şi dreptul Uniunii Europene se referă în art. 5 alin. (4) din Tratatul Uniunii Europene la acest principiu în sensul adecvării deciziilor la scopul legitim urmărit.

Astfel, proporţionalitatea sancţiunilor se apreciază în raport cu un scop legitim bine determinat, a cărei semnificaţie este dată, în speţă, de întregul cadru normativ incident în materie şi nu exclusiv de o prevedere clară şi concisă în cuprinsul Ghidului solicitantului - Condiţii generale 2013, cum afirmă recurenta.

Aşa fiind, prima instanţă a apreciat în mod corect că sancţiunea juridică aplicabilă nu poate consta decât în restituirea sumelor plătite necorespunzător, validând, ca atare, raţionamentul pârâtei, care a ţinut cont, la momentul stabilirii cuantumului creanţei bugetare afectate de nereguli, de natura şi gravitatea neregulilor constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acestora.

În fine, cât priveşte critica recurentei privind neanalizarea fondului cauzei şi nesocotirea principiului disponibilităţii şi al aflării adevărului, contrar susţinerilor părţii, se constată că prima instanţă a examinat fondul raportului dedus judecăţii şi nu există temeiuri pentru i se reproşa că ar fi încălcat prevederile art. 9 alin. (2) şi art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., în condiţiile în care s-a pronunţat asupra capetelor de cerere astfel cum au formulate, în limita învestirii, în cauză fiind respectate dispoziţiile legale care guvernează desfăşurarea procesului civil.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Universitatea din Bucureşti împotriva sentinţei nr. 2587 din 4 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.