IT specialists’ salary tiering excludes function seniority when reference to prosecutor pay grades applies

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa:

- anularea Deciziei nr. 7 din data de 20.01.2020, emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa;

- obligarea pârâtului la emiterea de noi decizii de salarizare pentru fiecare contestatar cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 120 alin. (5)1 şi alin. (5) 2 din Legea nr. 304/2004 republicată (astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 12/2019), art. 17 din Secţiunea a 4-a a Capitolului VIII. din Legea - cadru nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1) Secţiunea a 6-a a aceluiaşi capitol, cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), Capitolul I din Anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, în integralitatea lui (salarii de bază cu luarea în considerare a majorării raportată la vechimea în muncă şi a majorării raportată la vechimea în funcţia de specialist 1T în cadrul parchetului);

- obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit solicitării sus-menţionate şi venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflaţie, şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1198 din 20 noiembrie 2020, a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a anulat Decizia nr. 7 din data de 20.01.2020 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, . cu privire la reclamanţi.

Totodată, a obligat pârâtul să emită o nouă Decizie de salarizare cu privire la fiecare reclamant, cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 120 alin. (5) indice 1, 5 indice 2 din Legea nr. 304/2004 republicată, art. 17 din Secţiunea a 4-a a Capitolului VIII din Legea – cadru nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1) Secţiunea a 6-a a aceluiaşi capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), Capitolul I din Anexa V a Legii – cadru nr. 153/2017, în integralitatea lui – salarii de bază cu luarea în considerare a majorării raportată la vechimea în muncă şi a majorării raportată la vechimea în funcţia de specialist IT în cadrul parchetului.

De asemenea, a obligat pârâtul să plătească fiecăruia dintre reclamanţi diferenţa dintre venitul calculat potrivit dispoziţiilor sus menţionate şi venitul efectiv plătit, sume actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală aferentă, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, invocând . motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac recurentul a susţinut, în esenţă, că prima instanţă a interpretat şi aplicat în mod greşit art. 22 din secţiunea a 6-a a cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017 coroborat cu lit. B) din cap. I al aceleiaşi anexe, precum şi principiile care stau la baza funcţionării Ministerului Public.

Astfel, făcând trimitere la prevederile art. 38 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, a susţinut că specialiştii din cadrul Ministerului Public au beneficiat de majorarea salariului din luna decembrie 2017 până la nivelul salariului de bază prevăzut la pct. 4 de la lit. B) din cap. I al Anexei V a Legii nr. 153/2017, majorat cu 15% pentru complexitatea muncii, concomitent cu majorarea cu 25% a cuantumului sporurilor în plată în luna decembrie 2017.

Pentru personalul care a atins nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru anul 2022, majorat cu 15% pentru complexitatea muncii, cuantumul sporurilor a fost determinat prin aplicarea procentelor prevăzute la art. 4 şi art. 5 din cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017, respectiv 30% din salariul de bază (din care 15% spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii şi 15% spor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase).

Salariul de bază pentru specialiştii din cadrul Ministerului Public a fost stabilit conform lit. B), nr. crt 4, din cap. I al Anexei V din Legea nr. 153/2017, corespunzător funcţiei de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie. Indemnizaţia de încadrare se majorează direct proporţional cu vechimea în muncă şi în funcţie, aceasta din urmă fiind definită la pct. 1 al notei de la lit. B) din cap. I al Anexei V a legii anterior menţionate: prin "vechime în funcţie" se înţelege vechimea tn funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.

Aşa fiind, recurentul a arătat că ordinele contestate sunt legale întrucât legiuitorul nu a prevăzut ca şi vechimea în funcţia de specialist să constituie vechime în funcţie, astfel încât să poată fi luată în calcul la stabilirea salariilor de bază ale specialiştilor, acestea fiind egale cu indemnizaţia unui procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie cu o vechime în funcţie între 0-3 ani.,

Pentru vechimea în funcţie dobândită în cadrul parchetului, specialiştii care nu au atins nivelul de salarizare aferent anului 2022 beneficiază de prevederile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, respectiv salarizarea se face la nivelul prevăzut pentru funcţii similare.

În continuare, recurentul a invocat Deciziile Curţii Constituţionale nr. 818 - 821 din 03.07.2008, prin care s-au admis excepţiile de neconstituţionalitate invocate de Ministerul Justiţiei, constatându-se că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată, sunt neconstitutionale în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Totodată, a făcut referire la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 289 din 07.06.2005 şi nr. 693 din 17.10.2006, în materie de salarizare, invocând, totodată, şii jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 08.11.2005, pronunţată în cauza Kechko contra Ucrainei, şi Hotărârea din 08.12.2009, pronunţată în cauza Wieczorek contra Poloniei, apreciind că aceasta se aplică mutatis mutandis şi în prezenta cauză.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi pe fond respingerea acţiunii.

4. Apărarea intimaţilor-reclamanţi

Prin întâmpinare, intimaţii-reclamanţi A. şi B. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent şi în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Intimaţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei nr. 7 din data de 20.01.2020, emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi obligarea pârâtului să emită noi decizii de salarizare pentru fiecare reclamant cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 120 alin. (5)1 şi alin. (5) 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, (modificată şi completată prin O.U.G. nr. 12/2019), art. 17 din Secţiunea a 4-a a Capitolului VIII. din Legea - cadru nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1) Secţiunea a 6-a a aceluiaşi capitol, cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), Capitolul I din Anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, precum şi la plata diferenţelor salariale actualizate cu indicele de inflaţie, şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a obligat pârâtul să emită noi decizii de salarizare în privinţa acestora, cu luarea în considerare a prevederilor legale invocate şi cu plata diferenţelor salariale solicitate.

Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte soluţia Curţii de Apel Bucureşti, constatând că sunt fondate criticile recurentului circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin Decizia nr. 7 din 20.01.2020 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, atacată, s-au stabilit salariile specialiştilor IT începând cu data de 01 decembrie 2019, în aplicarea Legii-cadru nr. 567/2004 şi cu respectarea art. 120 alin. (51) din Legea nr. 304/2004 republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 12/2019.

Reclamanţii au contestat această decizie, având în vedere că salariile specialiştilor IT au fost stabilite la nivelul salariului unui procuror cu grad de judecătorie - baza 0-3 ani, fără a se recunoaşte vechimea în funcţie, ci doar vechimea în muncă, fără să se ţină cont de prevederile legale incidente.

Prima instanţă a considerat că din moment ce pârâtul a considerat că reclamanţilor li se aplică nivelul de vechime în funcţie 0-3 ani este evident că acesta a realizat o asimilare a vechimii în funcţia de specialist IT cu vechimea în funcţie din cuprinsul cap. I lit. B) nr. crt. 4, însă a limitat această echivalare doar la primul nivel, deşi norma de trimitere nu stabilea o astfel de diferenţiere, considerând astfel că acţiunea este întemeiată.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că argumentele în susţinerea încadrării reclamanţilor în grila salarială prevăzută de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, în ceea ce priveşte salariul de bază, în sensul asimilării din punct de vedere salarial cu procurorii, nu pot fi acceptate.

Din această perspectivă sunt relevante dispoziţiile art. 120 alin. (51) din Legea nr. 304/2004, republicată, care prevăd că începând cu luna martie 2019, specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiţiei şi al Inspecţiei Judiciare beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilite potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Potrivit alin. (5)2 al aceluiaşi text de lege, personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiştii de la art. 116 alin. (5).

De asemenea, în art. 22 alin. (1) şi (2) din Capitolul VIII din Anexa 5 la Legea nr. 153/2017 se prevede că:

"(1) Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4.

(2) Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepţia elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

Aşadar, în raport cu dispoziţiile art. 120 alin. (51) din Legea nr. 304/2004 şi ale art. 22 alin. (1) şi (2) din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, rezultă că salariile de bază ale reclamaţilor se stabilesc conform grilei prevăzută de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017.

La Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 se află funcţia de "procuror cu grad de judecătorie", existând în cadrul tabelului aferent o ierarhizare pe verticală raportată la vechimea în funcţie şi o ierarhizare pe orizontală raportată la gradaţie, primul rând al ierarhiei fiind cel specific unei vechimi în funcţie de "0-3 ani".

Totodată, în Nota la Capitolul I lit. B) se prevede că "Prin "vechime în funcţie", în senul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.", respectiv că "Indemnizaţia de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradaţiei " .

Din analiza coroborată a normelor legale incidente, se reţine că singura referinţă relevantă pentru stabilirea salariilor specialiştilor IT este cea la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 primul rând, vizând ierarhizarea aferentă unei vechimi în funcţie de "0-3 ani" cu variaţiile date de gradaţiile diferite.

Altfel spus, specialiştii IT, deşi asimilaţi din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcţia de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variaţiile salariului de bază în funcţie de indemnizaţia stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" şi gradaţiilor corespunzătoare acesteia, întrucât deţin vechime "0" în sensul Notei la Capitolul I lit. B), nejustificând acumularea de vechime în funcţiile de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie", singurele relevante pentru observarea şi a celorlalte grile de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4, anume rândurile normative pentru "3-5 ani", "5-10 ani", "10-15 ani", "15-20 ani" şi "peste 20 ani".

Prin urmare, pentru aplicarea Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 în sensul art. 22 alin. (1) din Capitolul VIII ale Anexei V la Legea – cadru nr. 153/2017 nu este relevantă vechimea în funcţia de specialist IT, întrucât nu există nicio normă juridică prin care să se asimileze această vechime celei de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie" prevăzută explicit în Nota la Capitolul I lit. B) spre a fi avută în vedere la determinarea rândurilor raportat la vechimea în funcţie.

Or, pentru a avansa pe verticală în cadrul Capitolului I lit. B) nr. crt. 4, personalul salarizat trebuie să acumuleze vechimile de "3-5 ani", "5-10 ani", "10-15 ani", "15-20 ani" şi "peste 20 ani" în funcţiile de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie", iar nu în orice altă funcţie exercitată la nivelul unui parchet sau al unei instanţe, specialistul IT nu acumulează prin exercitarea activităţii vechime în funcţia vizată de Capitolului I lit. B) nr. crt. 4 aşa încât s-a realizat o corectă aplicare a legii referitor la art. 22 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru raportat la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4.

De altfel, în acest sens s-a statuat şi prin Decizia nr. 31/17.05.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ulterior pronunţării sentinţei atacate, care, deşi se referă la ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, priveşte interpretarea dispoziţiilor legale incidente şi în cauza de faţă, respectiv dispoziţiile Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 şi stabileşte că:

"În interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la capitolul I din anexa nr. V, din acelaşi act normativ, vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie."

Totodată, în cuprinsul considerentelor acestei decizii, se arată următoarele:

"94. Faptul că prin nota de subsol la tabelul prevăzut de capitolul I lit. B) din anexa nr. V a Legii-cadru nr. 153/2017 se prevede că, prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie denotă că ierarhizarea salarizării în funcţie de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu şi categoriilor de personal a căror salarizare se stabileşte prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare.

95. Menţiunea expresă a legiuitorului privind înţelegerea noţiunii de "vechime în funcţie" trebuie interpretată în sensul limitării la funcţiile special şi limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată."

Cu privire la cuantumul sporurilor cuvenite reclamanţilor, aşa cum în mod corect s-a stabilit de către recurent, aceştia beneficiază de spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, spor pentru păstrarea confidenţialităţii şi spor de condiţii grele de muncă, vătămătoare sau periculoase, în cuantum de 30 % din salariul de bază, sens în care sunt incidente prevederile art. 9, art. 12 alin. (1), art. 23, art. 25 alin. (1), art. 36 alin. (1) şi art. 38 alin. (1), (3), (4) şi (6) din Legea nr. 153/2017

Din modul de aplicare a Legii 153/2017, prezentat în articolul 38 din lege, se desprinde concluzia că legiuitorul a dorit realizarea unei tranziţii între vechile legi de salarizare şi noua lege, pornind de la salariul acordat în luna decembrie 2017, prin majorarea succesivă atât a salariului de bază, cât şi a sporurilor şi a celorlalte drepturi, pentru o perioadă de 5 ani, preconizând ca până în anul 2022 întregul personal salarizat din fonduri publice să ajungă la nivelul drepturilor stabilite prin anexele I-IX la lege, astfel cum prevede art. 9.

Astfel, dacă anumite categorii de personal, prin creşterea salarială reglementată de art. 38 alin. (3) lit. a), ating sau depăşesc nivelul salariului de bază stabilit de lege pentru anul 2022, rezultă că în privinţa acestora nu se mai pune problema aplicării etapizate a legii, motiv pentru care li se vor stabili toate drepturile salariale (salariul de bază de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare, dar şi sporurile, indemnizaţiile, compensaţiile, primele, premiile şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare) potrivit noii legi.

Creşterea salarială prevăzută de art. 38 alin. (3) lit. a) din lege este prevăzută cu scopul aplicării etapizate a legii. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a prevăzut expres modalitatea de stabilire a sporurilor în situaţia acordării salariului stabilit pentru anul 2022, soluţia decurge logic din faptul că pentru aceste categorii de personal legea nu se mai aplică etapizat, ci sunt salarizaţi direct la nivelul menţionat în anexele legii nr. 153/2017.

În fine, cât priveşte prezumţia de lucru judecat invocată de recurent prin notele scrise depuse la dosar, cu trimitere la hotărârile judecătoreşti menţionate, se constată că aceasta nu operează în cauză, întrucât au fost în discuţie sporuri acordate în temeiul unor legi diferite (sporul de fidelitate), în prezent reclamanţii nemaibeneficiind de toate sporurile respective.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea formulată de reclamanţi ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva sentinţei nr. 1198 din 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, în rejudecare, respinge acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.