Recognition of foreign medical specialist title: sufficiency of aptitude test to overcome training duration mismatch under H.G. 764/2017

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 06.08.2020, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Colegiul Medicilor din Romania şi Spitalul Clinic Colentina - Comisia Mixtă de Recunoaştere a Titlurilor de Medic Specialist în Specialitatea Neurologie a solicitat: obligarea pârâtului Spitalul Clinic Colentina - Comisia Mixta de Recunoaştere a titlurilor de medic specialist în specialitatea neurologie să comunice reclamantei şi să depună la dosarul cauzei procesul-verbal de promovare a probei de aptitudini susţinută de reclamantă în luna februarie 2020 şi raportul aferent înaintat CMR potrivit H.G. nr. 764/2017; anularea în tot a avizului negativ privind recunoaşterea emis de CMR, necomunicat reclamantei, însă comunicat Ministerului Sănătăţii prin Adresa nr. x/20.02.2020 şi obligarea CMR la emiterea unui aviz pozitiv privind recunoaşterea solicitată de reclamantă prin cererea nr. x/13.07.2018; anularea în tot a actului administrativ nr. x/12.05.2020 emis de Ministerul Sănătăţii, Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publica ("CRUSP"), prin care i s-a comunicat refuzul nejustificat de emitere a Ordinului de recunoaştere a titlului de calificare profesională în specialitatea neurologie şi obligarea Ministerului Sănătăţii la emiterea Ordinului de recunoaştere profesională în specialitatea neurologie conform art. 1 alin. (4) din H.G. nr. 764/2017 şi astfel conferirea reclamantei dreptului de liberă practică a profesiei de medic neurolog pe teritoriul României, solicitat prin cererea nr. x/13.07.2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 397 din data de 17 martie 2021 Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei de interes, invocate de pârâtul Ministerul Sănătăţii, ca neîntemeiate, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Colegiul Medicilor din România, ca neîntemeiată, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Spitalul Clinic Colentina şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Colegiul Medicilor din România, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile a formulat recurs A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă interpretarea greşită a dispoziţiilor H.G. nr. 764/2017.

Potrivit art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 764/2017 "În cazul în care nu sunt întrunite în totalitate criteriile de recunoaştere prevăzute la art. 5 alin. (3), comisia mixtă instituie procedura unei probe de aptitudini care are ca scop evaluarea parcursului profesional teoretic şi a abilităţilor practice ale solicitantului".

Analiza întrunirii cumulative a condiţiilor de la art. 1 alin. (1) şi art. 5 alin. (3) se face doar pe palierul ipotezei reglementate de dispoziţiile art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 764/2017 potrivit cărora "în cazul în care formarea ca specialist întruneşte condiţiile de la art. 1 alin. (1) lit. a) şi art. 5 alin. (3), comisia mixtă înaintează către Colegiul Medicilor din România procesul-verbal cu concluziile comisiei şi o copie a dosarului titularului; pe baza raportului emis de către comisia mixtă, Colegiul Medicilor din România transmite Ministerului Sănătăţii avizul favorabil de recunoaştere". Or, chiar şi în acest caz, art. 6 alin. (1) face trimitere doar la condiţiile de la art. 1 alin. (1) lit. a), nicidecum la lit. b). Art. 1 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 764/2017 prevede că "a) titularul se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru exercitarea profesiei de medic pe teritoriul României".

Or, situaţia recurentei-reclamante se regăseşte în ipoteza de la art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 764/2017, text care, spre deosebire de art. 6 alin. (1), se referă doar la criteriile de recunoaştere din art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 764/2017.

Nu în ultimul rând, prima instanţă a extins nepermis domeniul de aplicare al Directivei 2005/36/CE, care stabileşte în mod expres şi limitativ că îşi produce efectele doar în raport de calificările profesionale emise exclusiv de state membre, şi a restrâns nepermis domeniul de aplicare al H.G. nr. 764/2017, adăugând la lege.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi în rejudecare admiterea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii Ministerul Sănătăţii şi Colegiul Medicilor din România au depus întâmpinări solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

5. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de recurs.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta prin cererea adresată pârâtului Ministerul Sănătăţii, înregistrată sub nr. x/13.07.2018, a solicitat acestuia recunoaşterea specialităţii neurologie dobândite în Republica Moldova.

Conform înştiinţării, urmare a adresei nr. x/06.01.2020 emisă de CRUSP, reclamanta a susţinut în zilele de 4 şi 7 februarie proba de aptitudini (proba teoretică şi probă practică) care s-a desfăşurat în cadrul Clinicii de Neurologie Colentina a Universităţii de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" Bucureşti (Spitalul Clinic Colentina), respectiv a participat şi promovat şi proba de aptitudini conform art. 7 din H.G. nr. 764/2017.

Prin adresa înregistrată sub nr. x, x/12.05.2020 Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publică din cadrul Ministerului Sănătăţii i-a comunicat reclamantei faptul că în urma analizei efectuată de Colegiul Medicilor din România a documentelor de studii din dosar precum şi a Procesului-Verbal al probei de aptitudini întocmit de comisia mixtă de neurologie, prin adresa nr. x/20.02.2020, CMR a comunicat ministerului avizul negativ privind recunoaşterea, ca urmare a diferenţelor de conţinut şi durată dintre curriculumul de pregătire în specialitatea neurologie din România (5 ani) faţă de cel din Republica Moldova (3 ani). Totodată, s-a menţionat că, faţă de cele de mai sus şi ţinând cont de prevederile art. 6 alin. (1), (3) din H.G. nr. 764/2017, Ministerul Sănătăţii nu poate întocmi ordinul de recunoaştere a titlului de calificare dobândit în Republica Moldova în lipsa unui aviz favorabil din partea Colegiului Medicilor România.

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 34935, 10428/12.05.2020 emisă de Ministerul Sănătăţii, Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publică prin care i s-a comunicat emiterea avizului negativ cu privire la recunoaşterea titlului de calificare profesională în specialitatea neurologie.

Prin Decizia nr. 2/2020 emisă de Comisia Naţională de soluţionare a contestaţiilor privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic specialist, eliberate de un stat terţ, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii, Comisia naţională de soluţionare a contestaţiilor constituită în baza H.G. nr. 764/2017 a validat decizia CMR, a apreciat că proba de aptitudini nu poate fi folosită pentru compensarea duratei de formare nerealizate şi a recomandat ca titlul de medic specialist neurologie acordat doamnei dr. A. de către statul terţ să nu fie recunoscut pe teritoriul României.

Prin prezentul demers judiciar reclamanta solicita cenzurarea refuzului Ministerului Sănătăţii de emitere a ordinului de recunoaştere a titlului de calificare dobândit în Republica Moldova, respectiv anularea Deciziei nr. 2/2020 emisă de Comisia naţională de soluţionare a contestaţiilor constituită în baza H.G. nr. 764/2017.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând că, pentru emiterea avizului propriu, cât şi avizului final, este necesar îndeplinirea cumulativă cerinţelor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 764/2017 de către candidat, iar neîndeplinirea oricăreia dintre acestea conduce la respingerea cererii de recunoaştere a titlurilor/calificărilor obţinute pe teritoriul statelor terţe, printre care şi Republica Moldova.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate obţine când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancţiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentei sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Înalta Curte reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Prin urmare, verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar reţine că aceasta îndeplineşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de fond înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii de chemare în judecată.

Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinţei recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanţa de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raţionamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinţei, astfel că nu se poate susţine, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Doctrina şi jurisprudenţa au afirmat constant că o motivare clară şi cuprinzătoare a unei hotărâri judecătoreşti nu presupune analizarea tuturor afirmaţiilor părţilor, ci doar a acelora cu caracter esenţial, chiar şi acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real şi păstrându-şi echilibrul dar şi obiectivitatea, susţinerile ambelor părţi cu interese contrare în proces, dar doar acele susţineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretenţiilor deduse judecăţii şi cu soluţia ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluţii, urmând a fi filtrate şi cenzurate respectivele susţineri, fie în sensul reţinerii, fie în cel al înlăturării lor.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este greşită.

În motivarea cererii deduse judecăţii, recurenta-reclamantă a arătat că a solicitat intimatului-pârât Ministerul Sănătăţii recunoaşterea titlului de calificare în specialitatea medicină internă dobândit în Republica Moldova în conformitate cu dispoziţiile art. 470 indice 1 din Legea nr. 95/2006 şi art. 3 din H.G. nr. 764/2017, sens în care în perioada 04-07.02.2020 a susţinut proba de aptitudini care a avut ca scop evaluarea parcursului profesional teoretic şi ale abilităţilor practice în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 764/2017, iar la această probă a obţinut nota de 7,16 la proba teoretică şi nota 7,33 la abilităţile practice.

Având în vedere că în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (4) din H.G. nr. 764/2017 potrivit cărora: "(2) Analizarea solicitărilor de recunoaştere a titlurilor prevăzute la alin. (1) se face de către o comisie mixtă constituită prin ordin al ministrului sănătăţii. (...) (4)Recunoaşterea profesională a titlurilor prevăzute la alin. (1) se face de către Ministerul Sănătăţii, prin ordin al ministrului, după avizarea de către Colegiul Medicilor din România a raportului comisiei mixte prevăzute la alin. (2), şi se finalizează cu autorizarea titularului prin eliberarea certificatului de membru de către Colegiul Medicilor din România, în vederea exercitării profesiei de medic pe teritoriul României cu titlul de medic specialist în specialitatea echivalată, cu respectarea normelor în vigoare.", prin adresa nr. x/25.02.2020, Colegiul Medicilor din România a înştiinţat Ministerul Sănătăţii că pregătirea efectuată în Republica Moldova de către recurenta-reclamantă A. este neconformă din punct de vedere al duratei de formare.

Prin adresa nr. x/12.05.2020, Ministerul Sănătăţii – Centrul de resurse umane în sănătate publică a transmis recurentei-reclamante faptul că "Comisia de soluţionare a contestaţiilor constituită în baza H.G. nr. 764/2017, a validat decizia Colegiului Medicilor din România, ca urmare a diferenţelor de durată dintre curriculumul de pregătire în specialitatea neurologie din Romania 5 ani şi cel din Republica Moldova 3 ani.

Prima instanţă a reţinut că, ceea ce vor analiza însă atât comisia mixtă, la emiterea avizului propriu, cât şi Colegiul Medicilor, în scopul emiterii avizului final, este îndeplinirea de către candidat a cerinţelor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 764/2017, respectiv îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

"a) titularul se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 376 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru exercitarea profesiei de medic pe teritoriul României;

b) formarea de medic specialist pentru care se solicită recunoaşterea s-a efectuat în condiţii de studiu şi practică medicală care asigură competenţa profesională a acestuia cel puţin similară cu competenţa profesională a medicilor pe plan naţional;

c) titlurile oficiale de calificare ca medic specialist sunt eliberate de autoritatea desemnată în temeiul actelor normative în vigoare în statul pe teritoriul căruia a avut loc formarea.(...)"

Fiind vorba despre condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea oricăreia dintre acestea conduce la respingerea cererii de recunoaştere a titlurilor/calificărilor obţinute pe teritoriul statelor terţe, printre care şi Republica Moldova.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 1 din Normele privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic specialist, eliberate de un stat terţ, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 764 din 11 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 832 din 20 octombrie 2017, nr. 832 din 20 octombrie 2017, "(1) Titlurile oficiale de calificare ca medic specialist eliberate de statele terţe, altele decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii, echivalente specialităţilor medicale clinice şi paraclinice prevăzute de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1.509/2008, cu modificările şi completările ulterioare, sunt recunoscute drept certificate de medic specialist eliberate de Ministerul Sănătăţii pentru specialitatea respectivă, în vederea facilitării dreptului de exercitare a practicii medicale pe perioadă nedeterminată sau a practicii medicale temporare/ocazionale pe teritoriul României a titularilor acestora, cu condiţia îndeplinirii în mod cumulativ a următoarelor condiţii:

a) titularul se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 376 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru exercitarea profesiei de medic pe teritoriul României;

b) formarea de medic specialist pentru care se solicită recunoaşterea s-a efectuat în condiţii de studiu şi practică medicală care asigură competenţa profesională a acestuia cel puţin similară cu competenţa profesională a medicilor pe plan naţional;

c) titlurile oficiale de calificare ca medic specialist sunt eliberate de autoritatea desemnată în temeiul actelor normative în vigoare în statul pe teritoriul căruia a avut loc formarea.

(2) Analizarea solicitărilor de recunoaştere a titlurilor prevăzute la alin. (1) se face de către o comisie mixtă constituită prin ordin al ministrului sănătăţii."

Într-adevăr, dispoziţiile art. 5 alin. (3) din acelaşi act normativ menţionează în mod expres că: "Comisia mixtă analizează pregătirea în specialitate efectuată, precum şi alte documente atestând formarea specializată, respectiv experienţa profesională a titularului şi stabileşte dacă formarea de specialist a solicitantului întruneşte cumulativ următoarele cerinţe:

a) s-a efectuat în una dintre specialităţile medicale prevăzute de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1.509/2008, cu modificările şi completările ulterioare;

b) condiţiile de organizare, desfăşurare şi supraveghere a formării, durata şi curriculumul de pregătire teoretică şi practică în specialitate sunt similare/echivalente condiţiilor de formare prevăzute în România de normele în vigoare pentru specialitatea în cauză;

c) competenţele profesionale de medic specialist conferite sunt similare celor atestate prin certificatul de medic specialist eliberat de Ministerul Sănătăţii în specialitatea respectivă;

d) formarea este atestată prin titlu de calificare de medic specialist eliberat de autoritatea competentă desemnată în temeiul actelor normative în vigoare în statul formator."

Însă, dispoziţiile art. 7 menţionează în mod expres că: "(1) În cazul în care nu sunt întrunite în totalitate criteriile de recunoaştere prevăzute la art. 5 alin. (3), comisia mixtă instituie procedura unei probe de aptitudini" care are ca scop evaluarea parcursului profesional teoretic şi a abilităţilor practice ale solicitantului. (2) Proba de aptitudini constă în susţinerea şi promovarea a două componente, teoretică şi clinică sau practică, în funcţie de specialitate, subiectele făcând parte din tematica examenului de medic specialist aflată în vigoare. Punctajul de promovare a fiecărei probe este de minimum 7,00, pe baza baremului întocmit de comisia de examinare. Proba de aptitudini profesionale se consideră promovată dacă la finalizarea examinării solicitantul obţine minimum media 7,00. Rezultatul probei de aptitudini profesionale se comunică de către comisia de examinare în scris solicitantului şi Ministerului Sănătăţii împreună cu procesul-verbal încheiat în acest scop."

Faţă de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 7 alin. (1) din Normele privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic specialist, eliberate de un stat terţ, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 764 din 11 octombrie 2017, iar în cadrul probei de aptitudini a obţinut nota 7,16 la proba teoretică şi nota 7,33 la abilităţile practice.

În acest context, Înalta Curte constată că, atât timp cât dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Normele privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic specialist menţionează în mod expres că în cazul în care nu sunt întrunite în totalitate criteriile de recunoaştere prevăzute la art. 5 alin. (3), comisia mixtă instituie procedura unei probe de aptitudini care are ca scop evaluarea parcursului profesional teoretic şi a abilităţilor practice ale solicitantului, dispoziţiile art. 7 alin. (4) conform cărora "neîndeplinirea cumulativă a criteriilor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) şi art. 5 alin. (3), constatată de comisia mixtă, precum şi nepromovarea probei de aptitudini profesionale constituie motiv justificat de respingere a cererii de recunoaştere", au fost interpretate în mod greşit, reţinându-se fără temei că în speţa dedusă judecăţii criteriile prevăzute la art. 5 alin. (3) şi promovarea probei de aptitudini profesionale trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că din conţinutul normei rezultă faptul că, evaluarea parcursului teoretic şi a abilităţilor practice, prin susţinerea probei de aptitudini echivalează cu îndeplinirea criteriului de practică medicală şi împreună cu celelalte documente anexate de candidat la dosarul de recunoaştere a titlului/calificării profesionale conduce la admiterea cererii acestuia de recunoaştere a titlului dobândit în Republica Moldova.

Concluzionând, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată, va adminte în parte acţiunea formulată de reclamanta A., va anula adresa nr. x/12.05.2020 emisă de Ministerul Sănătăţii, Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publică şi adresa nr. x/20.02.2020 emisă de Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publică.

Ţinând cont de dispoziţiile art. 6 din acelaşi act normativ care menţionează în mod expres că, "În cazul în care formarea de specialist analizată întruneşte toate cerinţele prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) şi art. 5 alin. (3), comisia mixtă înaintează către Colegiul Medicilor din România procesul-verbal cu concluziile comisiei şi o copie a dosarului titularului, iar pe baza raportului emis de către comisia mixtă, Colegiul Medicilor din România transmite Ministerului Sănătăţii avizul favorabil de recunoaştere", va obliga pârâtul Colegiul Medicilor din România să procedeze la avizarea favorabilă a cererii reclamantei şi să înainteze dosarul intimatului-pârât Ministerul Sănătăţii în vederea emiterii ordinului de aprobare a recunoaşterii titlului de calificare dobândit în Republica Moldova.

De asemenea, Înalta Curte va avea în vedere şi procedura instituită de dispoziţiile art. 1 alin. (4) din acelaşi act normativ potrivit cărora, recunoaşterea profesională a titlurilor prevăzute la alin. (1) se face de către Ministerul Sănătăţii, prin ordin al ministrului, după avizarea de către Colegiul Medicilor din România a raportului comisiei mixte prevăzute la alin. (2), şi se finalizează cu autorizarea titularului prin eliberarea certificatului de membru de către Colegiul Medicilor din România, în vederea exercitării profesiei de medic pe teritoriul României cu titlul de medic specialist în specialitatea echivalată, cu respectarea normelor în vigoare.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe a fost dată cu interpretarea greşită a dispoziţiilor legale, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

6Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată, va adminte în parte acţiunea formulată de reclamanta B., va anula adresa nr. x/12.05.2020 emisă de Ministerul Sănătăţii, Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publică şi adresa nr. x/20.02.2020 emisă de Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publică, în ceea ce priveşte pe reclamanta A. şi va obliga pârâtul Colegiul Medicilor din România să procedeze la avizarea favorabilă a cererii reclamantei şi să înainteze dosarul pârâtului Ministerul Sănătăţii în vederea emiterii ordinului de aprobare a recunoaşterii titlului de calificare dobândit în Republica Moldova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 397 din data de 17 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Colegiul Medicilor din România.

Anulează adresa nr. x/12.05.2020 emisă de Ministerul Sănătăţii, Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publică şi adresa nr. x/20.02.2020 emisă de Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publică, în ceea ce priveşte pe reclamanta A..

Obligă pârâtul Colegiul Medicilor din România să procedeze la avizarea favorabilă a cererii reclamantei şi să înainteze dosarul pârâtului Ministerul Sănătăţii în vederea emiterii ordinului de aprobare a recunoaşterii titlului de calificare dobândit în Republica Moldova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.