Decay for untimely appeal of a decision dismissing a request for a presidential ordinance

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 07.06.2022 sub nr. x/2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Administraţia Prezidenţială, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Autoritatea Naţională Pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună pe cale de ordonanţă preşidenţială nereţinerea contribuţiei sănătate, restituirea sumelor reţinute, decontarea tuturor cheltuielilor medicale, respectiv medicamente, operaţii, analize, deplasări la spital, radioterapie, chimioterapie, în cuantum de 5000-6000 euro/lună.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1195 din 27 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia necompetenţei materiale, ca neîntemeiată.

S-a respins excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

S-a respins excepţia lipsei de obiect, ca neîntemeiată.

S-a respins cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Administraţia Prezidenţială, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Sănătăţii, şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul. Recursul nu este motivat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Administraţia Prezidenţială, prin întâmpinare, a invocat excepţia tardivităţii recursului şi excepţia nulităţii cererii de recurs.

Pe fond, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentinţa recurată fiind legală şi temeinică.

Intimatul – pârât Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nemotivat, nul şi formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, in ceea ce îl priveşte.

Intimatul – pârât Ministerul Sănătăţii a solicitat, prin întâmpinare, să se constate nulitatea recursului.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Recurentul – reclamant a formulat concluzii scrise prin care a invocat starea gravă de sănătate, solicitând admiterea acţiunii.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului, Înalta Curte constată că recurentul - reclamant nu a exercitat în termen calea de atac, pentru considerentele în continuare arătate.

Conform dispoziţiilor art. 1.000 alin. (1) din C. proc. civ.

Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanţa este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

Astfel, data pronunţării sentinţei prin care s-a respins cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale are efectul declanşării curgerii termenului de recurs, în raport de această dată, calculându-se ultima zi de declarare a căii de atac potrivit art. 181 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu depăşirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 1000 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs fiind pronunţată la data de 27.06.2022, recursul fiind declarat la data de 8.07.2022 (data poştei), ultima dată de depunere a recursului fiind data de 13.07.2022.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Înalta Curte aminteşte că sancţiunea decăderii poate fi evitată în condiţiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedeşte că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal şi că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 din C. proc. civ., însă constată că recurentul nu a formulat o cerere de repunere în termenul de recurs.

De asemenea, reţine instanţa de control judiciar că termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Instanţa reţine că prin Decizia nr. 3/2016 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.000 alin. (1) din C. proc. civ. pronunţată de Curtea Constituţională, s-a statuat că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru legal stabilit de legiuitor în virtutea competenţei sale constituţionale prevăzute de art. 126 din Legea fundamentală, cu respectarea anumitor exigenţe, între care şi stabilirea unor termene, după a căror împlinire valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Părţile citate la dezbateri au posibilitatea să cunoască soluţia instanţei şi să acţioneze în consecinţă, exercitându-şi fără nicio îngrădire drepturile procesuale prevăzute de lege. Eventuala lipsă de diligenţă a părţii care, deşi a fost citată la dezbateri sau la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, nu promovează calea de atac în condiţiile prevăzute de lege nu poate constitui un viciu de neconstituţionalitate.

Faptul că legiuitorul a reglementat o cale de atac cu o fizionomie juridică diferită nu relevă niciun aspect de neconstituţionalitate, fiind în deplină concordanţă cu prevederile art. 129 din Constituţie potrivit căruia, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ şi sunt sancţionate cu decăderea şi cum recurentul – reclamant a declarat recurs după împlinirea termenului prevăzut de lege, astfel cum s-a reţinut anterior, sancţiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 489 alin. (1), respectiv art. 185 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. şi va respinge recursul ca tardiv formulat.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 489 alin. (1) şi art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1195 din 27 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 noiembrie 2022.