Rejection of solar panel financing application for electronic tax certificate lacking physical signature: excessive formalism and proportionality

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 25.08.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a formulat cerere de chemate în judecată în contradictoriu cu Administraţia Fondului pentru Mediu, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la soluţionarea integrala, efectiva si punctuala a cererii formulate si comunicarea răspunsului, precum şi pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 25 din 15 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu.

A fost obligată pârâta la soluţionarea cererii formulate de reclamant în cadrul programului Casa Verde, înregistrată sub nr. x.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâta criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate:

- instanţa a încălcat normele de drept material reprezentate de art. 19 şi 21 din Ghidul de finanţare aprobat prin Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2019;

- în sarcina solicitantului finanţării este instituită o obligaţie pozitivă de a depune documentaţia aferentă cererii de finanţare în forma prevăzută de lege;

- în conformitate cu prevederile art. 21 lit. g) din Ghid, contrar aprecierilor primei instanţe, certificatul obţinut în forma electronică trebuia depus la instalatorul validat, în copie, conţinând şi codul de verificare, cerinţă neîndeplinită de reclamant;

- în cauză nu poate fi reţinut excesul de putere al autorităţii, respingerea dosarului fiind întemeiată pe dispoziţiile legale încălcate de solicitant.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul – reclamant nu a formulat întâmpinare la recurs.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamantul A. a avut calitatea de solicitant în cadrul Programului Naţional Casa Verde Fotovoltaice, cererea sa având număr de înregistrare x.

Cererea i-a fost respinsă de către Comisia de evaluare, din cauza faptului că certificatul de atestare fiscală privind obligaţiile de plată către bugetul de stat emis pe numele solicitantului de către organul teritorial de specialitate al Ministerului Finanţelor Publice nr. x/13.12.2019 nu ar purta semnătura emitentului, astfel încât nu se poate stabili dacă solicitantul are obligaţii restante la bugetul de stat, având în vedere că certificatul de atestare fiscală depus cu nr. anterior menţionat nu este asumat prin semnătură şi ştampilă de către organul emitent.

Reclamantul a formulat contestaţie la data de 12.06.2020, fiind depuse în format electronic documentele care atesta autenticitatea si validitatea Certificatului de atestare fiscala nr. x/13.12.2019 emis de ANAF, aceleaşi documente fiind depuse personal, în format fizic, la sediul AFM.

Curtea de apel, analizând cererea de chemare în judecată a constatat întrunite condiţiile excesului de putere, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, constatând că, deşi reclamantul a efectuat numeroase demersuri pentru clarificarea situaţiei, autoritatea publică nu a solicitat completarea dosarului cu eventualele lipsuri, dând dovadă de un formalism excesiv. Pentru aceste motive cererea a fost admisă în parte, doar în ceea ce priveşte obligarea recurentei – pârâte la soluţionarea cererii în aceste repere.

Prealabil analizării motivelor de recurs, Înalta Curte aminteşte că acţiunea în contencios administrativ este supusă unor condiţii prevăzute în Legea nr. 554/2004, sau în legi speciale în materie, astfel că instanţa de recurs nu poate examina motive noi care nu au fost avute in vedere la emiterea actului administrativ atacat, invocate direct în calea de atac.

Instanţa constată că recurenta-pârâtă aduce în discuţie pentru prima dată în recurs chestiuni de drept noi, neinvocate în etapa administrativă sau în faţa primei instanţe. Astfel, instanţa nu va putea analiza omisso medio acest motiv nou privind justificarea respingerii dosarului reclamantului, întemeiat pe faptul că certificatul obţinut în formă electronică nu a fost depus la instalatorul validat în copie, sancţiunea ce operează fiind inadmisibilitatea invocării acestuia.

Analizând soluţia primei instanţe prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul nefondat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 19 din Ghidul de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, din 15.12.2021, una dintre condiţiile de eligibilitate pentru aprobarea dosarului constă în:

e) nu are obligaţii restante la bugetul de stat şi la bugetul local, conform legislaţiei naţionale în vigoare, la data înscrierii cererii de finanţare în aplicaţia informatică;

Referitor la documentele necesare înscrierii, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 21 lit. h) din acelaşi Ghid se solicită: certificatul de atestare fiscală privind obligaţiile de plată către bugetul de stat, emis pe numele solicitantului de către organul teritorial de specialitate al Ministerului Finanţelor, în termen de valabilitate la data înscrierii, în original/în copie legalizată/emis în SPV;

Astfel cum rezultă din Lista privind soluţionarea contestaţiilor depusă la dosarul primei instanţe, poziţia 733, decizia de respingere a dosarului a fost întemeiată pe împrejurarea că certificatul de atestare fiscală nr. x/13.12.2019 nu este asumat prin semnătură şi ştampilă de către organul emitent. Nu se poate stabili dacă solicitantul are obligaţii restante la bugetul de stat având în vedere că certificatul de atestare nr. x/13.12.2019 nu este asumat prin semnătură şi ştampilă de către organul emitent. Se menţine rezoluţia.

Reţine Înalta Curte că documentul în cauză a fost emis prin intermediul Spaţiului Virtual Privat (SPV) de pe portalul ANAF, ca urmare a cererii din data de 13.12.2019, astfel cum rezultă din emailul de la f. x din dosarul de fond, certificatul având inserată semnătura electronică, aspect menţionat în colţul din dreapta sus ("Signature valid", "Digitally signed by Ministerul Finanţelor Publice"), la data de 16.12.2019, ora 12:02:01, iar descrierea semnăturii electronice din documentul format PDF a fost depusă de reclamant la fila x, din care rezultă validitatea semnăturii, proprietăţile acesteia, sursa, certificatul de autenticitate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 21, mai sus redate.

Din actele depuse rezultă că reclamantul nu înregistrează obligaţi fiscale şi alte obligaţii bugetare, astfel că, în mod corect, prima instanţă a constatat excesul de putere, în măsura în care aspectul substanţial, al inexistenţei obligaţiilor restante, nu se pune în discuţie.

În plus, Înalta Curte reţine că principiul proporţionalităţii impune ca, acordându-se prioritatea cuvenită interesului public, să nu fie vătămate nejustificat şi disproporţionat drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale destinatarului actului administrativ fiscal, prin acordarea unei ponderi excesive aspectelor de ordin formal, asupra unor aspecte care puteau fi lămurite de către autoritatea administrativă prin solicitarea de completări.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei - pârâte nu sunt întemeiate, iar instanţa de fond a constatat în mod judicios faptul că refuzul explicit exprimat de autoritatea pârâtă constituie un exces de putere, cererea de chemare în judecată fiind întemeiată, în parte, în ceea ce priveşte obligarea pârâtei la a soluţiona cererea înregistrată sub nr. x.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei civile nr. 25 din 15 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 noiembrie 2022.