Exclusion of IT Specialists from Statutory Functional Seniority Salary Scales Under the Public Sector Pay Framework

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 27 noiembrie 2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – Veche, reclamanţii A., B., C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEŞTI:

- anularea deciziei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti nr. 114/31.08.2018;

- emiterea unei noi decizii de salarizare începând cu data de 23.07.2018, avându-se în vedere art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004 republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 207/2018, art. 17 din Secţiunea 4 a capitolului VIII anexa V din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1), (2) din secţiunea 6 a aceluiaşi capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, în integralitatea lui (salarii de bază conform indemnizaţiilor de încadrare pentru procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu recunoaşterea vechimii în funcţia de specialist IT în cadrul parchetului);

- obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit solicitării menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1001 pronunţată la 15 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – Veche a admis cererea formulată de reclamanţii A., B., C., în contradictoriu cu pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEŞTI, a anulat Decizia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti nr. 114/31.08.2018 în privinţa reclamanţilor, a obligat pe pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin Procuror General, să emită un nou ordin de salarizare pentru reclamanţi prin care să stabilească salariul de bază conform indemnizaţiilor de încadrare pentru funcţia de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu luarea în considerare a vechimii în funcţia de specialist IT în cadrul parchetului, începând cu 23.07.2018 şi a obligat pe pârât la plata diferenţei dintre venitul calculat conform celor menţionate anterior şi venitul efectiv încasat, diferenţă actualizată cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente acestei diferenţe, începând de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1001 pronunţată la 15 martie 2019 de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – Veche a declarat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii, ca netemeinică.

Apreciază ca instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu încălcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.

In acest context, dispoziţiile incidente in cauză care au stat la baza emiterii deciziei contestate, stabileau pentru specialistii IT salarizarea raportata la cap. 1 lit. B) nr. 4 din Anexa V a Legii nr. 153/2017, respectiv indemnizaţia de încadrare pentru procurori cu grad de judecatorie, la care se adaugă si celelalte drepturi salariale specifice personalului auxiliar de specialitate, respectiv prevederile art. 4 si 5 (cu privire la sporuri) si art. 17 din aceeaşi anexa.

In condiţiile in care, conform dispoziţiilor legale anterior mentionate, salariul de baza al specialiştilor IT din cadrul instanţei si parchetului "beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca si specialiştii din cadrul PICCJ, iar aceştia (specialiştii din PICCJ) sunt încadraţi si salarizaţi la nivelul unui magistrat procuror cu grad de judecători si cu baza de 0 - 3 ani vechime in specialitate (conform notei x/2018 din 20.08.2018 a PICCJ), sustine că, in mod greşit a fost admisa acţiunea reclamanţilor.

Apărări formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi A., B., C. au depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea, ca legală, a soluţiei instanţei de fond.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 3 septembrie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 16 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare:

Reclamanţii a solicitat anularea în totalitate a anularea deciziei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti nr. 114/31.08.2018 şi emiterea unei noi decizii de salarizare.

Instanţa de fond a admis acţiunea, având în vedere că s-au emis decizii de salarizare diferită pentru specialiştii IT din instanţe şi parchete, este clar că s-a încălcat şi principiul nediscriminării (prevăzut în art. 6 lit. b) din Legea- cadru nr. 153/2017), dar şi principiul egalităţii (prevăzut în art. 6 lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017), în sensul eliminării oricăror forme de discriminare şi instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie.

Din aceste motive, în baza textelor de lege menţionate, Curtea a admis cererea, a anula Decizia, a obligat pe pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin Procuror General, să emită un nou ordin de salarizare pentru reclamanţi. Totodată a reţinut că reclamanţii au dreptul la repararea pagubei cauzate, constând în diferenţa dintre venitul calculat conform celor menţionate anterior şi venitul efectiv încasat.

Împotriva acestei soluţii, pârâtul a declarat recurs apreciind că instanţa de fond a încălcat normele de drept material incidente.

Pentru a răspunde criticilor de nelegalitate formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurenţii-reclamanţi sunt specialişti IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău.

Prin actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat în prezenta cauză s-au stabilit drepturile salariale cuvenite intimaţilor-reclamanţi prin raportare la grila de salarizare pentru funcţia de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcţie de 0-3 ani, fără a se lua în considerare vechimea în specialitate.

Instanţa de recurs constată că pretenţiile deduse judecăţii de către recurenţii-reclamanţi au făcut obiectul analizei Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care prin Decizia nr. 31/2021 din data de 17 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 734 din 27/07/2021 şi obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., a admis sesizarea formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 şi a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la acelaşi act normativ vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie."

Prin decizia de unificare a practicii judiciare anterior evocată s-a reţinut că faptul că prin nota de subsol nr. 1 la tabelul prevăzut în Capitolul I lit. B) din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că prin "vechime în funcţie", în sensul aceluii capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie, denotă că ierarhizarea salarizării în funcţie de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu şi categoriilor de personal a căror salarizare se stabileşte prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare (paragraful 94), astfel că menţiunea expresă a legiuitorului privind înţelegerea noţiunii de "vechime în funcţie" trebuie interpretată în sensul limitării la funcţiile special şi limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată (paragraful 95).

De asemenea, prin aceeaşi decizie s-a reţinut că:

"96. Concluzionând, nu se poate vorbi, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, despre o încălcare a principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa muncii desfăşurate, această categorie de personal beneficiind, pe orizontală, de gradaţia rezultată din cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, iar pe verticală, de gradaţia rezultată din art. 11 alin. (4) din anexa nr. VI la aceeaşi lege.

97. Nu se poate interpreta că trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la "vechimea în funcţie", se aplică şi acestei categorii profesionale, întrucât o astfel de interpretare ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce nu este permis în acest context."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 22 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice: "(1) Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4", iar la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea – cadru nr. 153/2017 se află funcţia de "procuror cu grad de judecătorie", existând în cadrul tabelului aferent o ierarhizare pe verticală raportată la vechimea în funcţie şi o ierarhizare pe orizontală raportată la gradaţie, primul rând al ierarhiei fiind cel specific unei vechimi în funcţie de "0-3 ani".

În Nota nr. 1 şi nr. 3 la Capitolul I lit. A) şi B) se prevede că "Prin vechime în funcţie, în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie", respectiv că "indemnizaţia de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradaţiei."

Prin urmare, singura referinţă relevantă pentru stabilirea salariilor specialiştilor IT este cea de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 primul rând, vizând ierarhizarea aferentă unei vechimi în funcţie de "0-3 ani" cu variaţiile date de gradaţiile diferite.

Aşadar, deşi în cap. I lit. B) nr. crt. 4 se prevăd mai multe niveluri de salarizare pentru procurorii cu grad de judecătorie, diferenţa fiind dată inclusiv de vechimea în funcţie, care conduce la majorarea "bazei de salarizare", o astfel de majorare nu poate fi aplicată decât dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru vechimea în funcţie, astfel cum sunt acestea explicitate în pct. 1 al Notei, respectiv dacă se face dovada vechimii în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiţie".

Specialiştii IT din cadrul PICCJ nu fac parte din categoria magistraţilor ori a personalului asimilat magistraţilor, limitativ indicaţi în textul Notei şi, pe cale de consecinţă, nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcţia de magistrat sau personal asimilat.

În aceste condiţii Înalta Curte, contrar reţinerilor instanţei de fond, constată că, în mod corect recurentul - pârât a stabilit că salariul de bază al specialiştilor IT din cadrul instanţelor şi parchetelor se calculează prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie, calculat fără aplicarea majorării corespunzătoare vechimii în funcţia de magistrat/personal asimilat magistraţilor, la care se adaugă celelalte drepturi salariale aferente categoriei profesionale din care fac parte (sporuri, prime, etc. acordate personalului auxiliar din cadrul instanţelor).

Susţinerile reclamanţilor privitoare la aceea că salariile personalului auxiliar de specialitate se diferenţiază în raport cu vechimea în specialitate sunt nerelevante, având în vedere că în privinţa specialiştilor IT sunt aplicabile dispoziţiile speciale ale Legii nr. 303/2004, care deşi îi menţine în categoria profesională a personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti, le stabileşte specialiştilor IT un nivel de salarizare superior, prin raportare la o altă categorie profesională – de procuror cu grad de judecătorie, cu excluderea însă a majorării specifice vechimii în funcţia de magistrat.

În măsura în care s-ar da relevanţă susţinerilor reclamanţilor, potrivit cărora ar trebui să beneficieze de salariul de bază aferent unui procuror cu grad de judecătorie, dar în acelaşi timp şi de majorarea pentru vechimea în funcţie acordată personalului auxiliar de specialitate, s-ar adăuga în mod nepermis la lege, în condiţiile în care în Anexa V la Legea nr. 153/2017 nu este prevăzută în grilele de salarizare o astfel de posibilitate, majorările pentru vechimea în funcţie prevăzute pentru categoria magistraţilor şi cele pentru personalul auxiliar fiind diferite şi fiind prevăzute în mod distinct pentru fiecare categorie profesională.

Înalta Curte va înlătura inclusiv susţinerile reclamanţilor referitoare la aplicabilitatea dispoziţiilor legale privind modul de calcul al pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004, având în vedere că dispoziţiile art. 3 din H.G. nr. 706/2015 invocate de aceştia se interpretează coroborat cu prevederile art. 1 din acelaşi act normativ, vechimea în specialitate prezentând relevanţă în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de vechime pentru pensionare, iar nu în ceea ce priveşte baza de calcul a drepturilor de pensie.

Or, din acest punct de vedere, se reţine că nimic nu îl împiedică pe legiuitor să recunoască vechimea în funcţie/în specialitate deţinută anterior, în calculul vechimii totale necesare pentru deschiderea drepturilor de pensie, fără însă ca acest lucru să reprezinte totodată o obligaţie de acordare a unor drepturi băneşti suplimentare, corespunzătoare acestei vechimi.

Se va concluziona aşadar că vechimea în specialitate reprezintă un element evidenţiat pentru deschiderea drepturilor de pensie, iar nu un element relevant in stabilirea salariilor de bază pentru specialiştii IT în activitate, tot astfel cum vechimea anterioară în specialităţile juridice (consilier juridic, avocat, notar) este recunoscută pentru deschiderea dreptului la pensie al magistraţilor, fără ca această vechime să influenţeze în vreun fel modul de calcul al salariilor de bază ale magistraţilor în activitate.

Aşadar, specialiştii IT, deşi asimilaţi indirect, prin trimiterea la salarizarea specialiştilor din cadrul PÎCCJ, din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcţia de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variaţiile salariului de bază în funcţie de indemnizaţia stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" şi gradaţiilor corespunzătoare acesteia, întrucât nu pot acumula vechime, conform Notei nr. 1 la Capitolul I lit. B), în) funcţiile de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.

Înalta Curte constată că este corect modul de determinare a salariului de bază al specialiştilor IT din cadrul instanţelor de judecată, CSM, Inspecţiei Judiciare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde nivelul salariului este stabilit prin trimitere la dispoziţiile art. 22 alin. (1), Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din lege, prin considerarea atât a vechimii în muncă, cât şi a vechimii în funcţie, în condiţiile în care nu a fost făcută dovada unui asemenea fapt.

Pe de altă parte, se impune a se observa că în privinţa unei eventuale discriminări între specialiştii IT şi alte categorii de specialişti din sistemul judiciar, Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 428/4.07.2019, Decizia nr. 75/18.02.2020, Decizia nr. 126/10.03.2020) că prevederile art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor.

De asemenea, Curtea Constituţională a reţinut că includerea, sub aspectul salarizării, a specialiştilor în domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor reprezintă opţiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere permisă de dispoziţiile art. 16 din Constitutţie privind egalitatea în drepturi. Prin Decizia nr. 408/13 iunie 2017, Curtea Constituţională a statuat că reprezintă dreptul şi obligaţia autorităţii legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul personalului plătit din fonduri publice, în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat.

În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat (Hotărârea din 8 noiembrie 2005 pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în cauza Wieczorek împotriva Poloniei paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei paragraful 57).

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-pârât prin cererea de recurs sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate nu poate fi confirmată de către instanţa de control judiciar, întrucât aceasta nu reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sentinţa recurată fiind dată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 153/2017.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea reclamanţilor A., B. şi C., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva sentinţei civile nr. 1001 din 15 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - Veche.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge acţiunea, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 noiembrie 2021.