Phased salary transition under Law 153/2017 precludes application of management allowances before reaching 2022 target levels

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6.06.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. de dosar x/2018 reclamantele A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie anularea parţială a Ordinului colectiv de salarizare nr. 247/2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul acordării indemnizaţiei de conducere pentru funcţia de procuror general, respectiv procuror şef adjunct şi recalcularea drepturilor salariale.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1539 din 22 aprilie 2019 Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamantele A. şi B. şi, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., au solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate, iar pe fond admiterea pretenţiilor deduse judecăţii.

În motivarea recursului, au susţinut, în esenţă, recurentele – reclamante că, în mod incorect a reţinut instanţa de fond că nu ar fi îndreptăţite recurentele la plata sporului de conducere solicitat, având în vedere faptul că i s-ar fi aplicat prevederile art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, situaţie în care nu s-ar justifica acordarea acestui drept reglementat de art. 10 alin. (1) lit. b) din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017 decât după data de 1 ianuarie 2022.

Solicită să se constate că acest mod de stabilire a drepturilor salariale - fară acordarea sporului de indemnizaţie de conducere pentru funcţia de procuror şef secţie, reglementat de art. 10 alin. (1) lit. b) din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, este nelegal, iar argumentul instanţei de fond, preluat din apărările Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform căruia "sporul de conducere prevăzut de uri. 10 al Anexei V la legea de salarizare să se aplice doar la indemnizaţiile de încadrare stabilite pentru nivelului anului 2022" nu are corespondent în realitate.

Menţionează faptul că nu există reglementată nici o prevedere în conţinutul normativ al Legii-cadru nr. 153/2017 care să sprijine această idee, în condiţiile în care funcţiile de conducere se exercită şi anterior acestui moment, iar conform prevederilor legale instituite de-a lungul timpului s-a acordat acest beneficiu celor care exercită o funcţie de conducere, ca o recunoaştere şi o recompensare financiară, în acord cu sarcinile şi responsabilităţile complexe generate de asemenea calitate.

Prin luarea în considerare a sporului de conducere, opinează că nu s-ar adăuga la lege, nu s-ar proceda la extinderea aplicării unor drepturi de natură salarială, expres prevăzute în beneficiul anumitor categorii de personal, ci doar s-ar aplica prevederile uit 10 alin. (1) Iii. b) din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, dându-se astfel eficienţă maximă prevederilor legale incidente şi o recunoaştere a importanţei funcţiei pe care o ocupă în statul de funcţii existent la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Mai mult decât atât, arată recurentele că, la pct. 1din Nota la Capitolul I lit. B) ale Anexei V din Legca nr. 153/20] 7 se explică ce înseamnă "vechime în funţie", iar la pct. 3 al aceleiaşi Note se mentionează că "indemnizaţia de încadrare/coeficienlul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradaţiei", ceea ce înseamnă că la indemnizaţia de încadrare, cum apare ea calculată la nivelul anului 2022, este necesar să sc. aplice celelalte sporuri specifice familiei ocupaţionale "Justiţie", ceea ce nu poate constitui un obstacol în aplicarca aceluiaşi algoritm şi pentru indemnizaţiile de încadrare care nu ajung la limita maximă impusă pentru anul 2022.

În fine, recurentele au mai susţinut şi că majorarea stabilită de aceste prevederi legale trebuie aplicată efectiv în procesul de stabilire a indemnizaţiei de încadrare şi nu doar avută în vedere la calculul nivelului pentru anul 2022. Scopul acestor dispoziţii legale este în mod evident acela de a remunera la un nivel superior posturile aferente funcţiilor de conducere din cadrul instanţelor şi parchetelor, comparativ cu funcţiile de execuţie. Or, în interpretarea instanţei de fond, respectiv a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin neaplicarea acestor dispoziţii legale, un astfel de efect nu se produce şi în situaţia drepturilor salariale ale recurentelor - procurori care ocupă funcţie de conducere.

Apărările intimatului

Intimatul-pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Susţine în esenţă intimatul că, contrar raţionamentului recurentelor-reclamante, acţiunea este neîntemeiată deoarece, în urma aplicării creşterilor salariale prevăzute la art. 38 alin. (3) din partea generală a Legii nr. 153/2017, indemnizaţiile de încadrare ale acestora nu sunt mai mari decât cele stabilite pentru anul 2022 şi din acest motiv indemnizaţiile acestora se stabilesc potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din partea generală a Legii nr. 153/2017, urmând să beneficieze de majorările anuale succesive, conform art. 38 alin. (4).

Răspunsul la întâmpinare

Recurentele –reclamante au formulat Răspuns la întâmpinarea intimatului –pârât, în cadrul căruia au arătat că reiterează apărările expuse în cuprinsul cererii de recurs, invocând totodată şi Decizia nr. 1521/19.04.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018 cu titlu de practică judiciară.

Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 05.09.2019 s-a stabilit primul termen pentru judecata recursului la data de 16.11.2021, când, luând act de solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ., Înalta Curte a declarat dezbaterile închise, reţinând dosarul spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantele A. şi B. este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor în continuare arătate:

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantele îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, ca procuror general, respectiv ca procuror şef adjunct şi, faţă de această calitate au contestat ordinul de salarizare sub aspectul neacordării indemnizaţiilor de conducere specifice funcţiei de procuror şef secţie, recurentele susţinând că nu au fost avute în vedere şi aplicate dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. b) din Capitolul VIII Anexa V a Legii cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Înalta Curte reţine că, prin Ordinul nr. 247/30.01.2018 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost stabilite drepturile salariale de care beneficiază, începând cu data de 01.01.2018, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă curţile de apel, tribunale şi de pe lângă judecătorii, inclusiv procurorii stagiari, precum şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor cu grad de parchet de pe lângă curte de apel din cadrul parchetelor de pe lângă curţile de apel, ordin emis de pârât în aplicarea Legii nr. 153/2017.

Art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII secţiunea I a Legii 153/2017 are următorul conţinut:

(1) Judecătorii şi procurorii care ocupă funcţii de conducere beneficiază de indemnizaţia de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanţei sau parchetului unde exercită funcţia de conducere, majorată după cum urmează:

…

b) funcţii de conducere în cadrul curţilor de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate, judecătoriilor şi a parchetelor de pe lângă aceste instanţe:

Preşedinte, procuror general, prim procuror- 10%

Vicepreşedinte, procuror general adjunct, prim procuror adjunct- 8%

Preşedinte secţie, procuror şef secţie- 5%

Procuror şef serviciu- 3%

Procuror şef birou- 2%.

Înalta Curte are în vedere şi următoarele dispoziţii relevante din Legea 153/2017:

Art. 36: (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare potrivit art. 38.

Art. 38: (1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.

.

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale:

a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

.

(4) În perioada 2019 - 2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).

.

(6) În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Înalta Curte observă opţiunea legiuitorului de a realiza o tranziţie între vechile legi de salarizare (Legile nr. 330/2009 şi nr. 284/2010) şi Legea 153/2017, în privinţa căreia a reglementat expres aplicarea etapizată. Legea porneşte de la premisa că salariile prevăzute în noua lege sunt, ca regulă, mai mari decât cele aflate în plată pentru fiecare funcţie, astfel că reglementează, în art. 38 alin. (3) şi (4) modalitatea în care întreg personalul plătit din fonduri publice ajunge să fie salarizat potrivit Legii nr. 153/2017, prin creşteri salariale anuale succesive, pornind de la nivelul salariului de bază aflat în plată în luna decembrie 2017.

O primă etapă în aplicarea etapizată o reprezintă majorarea cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumului brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Numai în situaţia în care salariile de bază şi sporurile, astfel majorate, sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, Legea 153/2017 prevede că se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Anexa V a Legii 153/2017 stabilesc, într-adevăr, faptul că judecătorii şi procurorii care ocupă funcţii de conducere beneficiază de indemnizaţia de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanţei sau parchetului unde exercită funcţia de conducere, majorate cu procente de la 2% până la 13%, însă, sintagma "indemnizaţia de încadrare maximă" trebuie înţeleasă prin raportare la Capitolul I lit. B) din Anexa V a legii-cadrul de salarizare, unde se arată, fără echivoc, referirea la anul 2022, ca reper temporal pentru indemnizaţiile de încadrare prevăzute de Legea nr. 153/2017.

Însă, aşa cum s-a arătat anterior, până la momentul anului 2022, aplicarea Legii nr. 153/2017 presupune strict creşterile etapizate prevăzute de art. 38 din lege, aplicate ca atare prin ordinul contestat de recurentele reclamante şi numai în măsura în care aceste creşteri sau alte majorări salariale reglementate conduc la atingerea sau depăşirea nivelului indemnizaţiilor de încadrare stabilite potrivit legii pentru anul 2022, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Ca atare, indemnizaţia de încadrare maximă, la care se referă art. 10 alin. (1) din Anexa V Capitolul VIII a Legii nr. 153/2017 nu este alta decât cea rezultată din aplicarea dispoziţiilor lit. B) Capitolul 1 al aceleiaşi Anexe, prevederi cu aplicabilitate începând cu anul 2022 sau, excepţional, în condiţiile prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017, ce reglementează situaţia când, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022, această ipoteză nefiind îndeplinită în ceea ce le priveşte pe recurentele -reclamante.

De asemenea, nici dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Anexa V Capitolul VIII a Legii nr. 153/2017 nu relevă nelegalitatea sentinţei civile atacate, din perspectiva modului în care judecătorul fondului a aplicat legea-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Şi aceste dispoziţii, care prevăd că judecătorii şi procurorii numiţi în funcţii de conducere în cadrul instanţelor şi parchetelor îşi păstrează indemnizaţia lunară de încadrare şi celelalte drepturi salariale corespunzătoare funcţiei de execuţie pe care o deţin, dacă acestea sunt mai favorabile, trebuie înţelese tot în contextul aplicării legii-cadru, ele având sens numai în cazul în care devin aplicabile efectiv prevederile Anexei V ale Legii nr. 153/2017.

Aşa cum s-a arătat anterior, odată cu aplicarea prevederilor Anexei V a legii-cadru de salarizare, indemnizaţiile pentru judecătorii şi procurorii care exercită funcţii de conducere vor fi stabilite potrivit unui algoritm de calcul proprii legii în discuţie şi anume prin raportare la nivelul maxim al indemnizaţiei de încadrare corespunzătoare nivelului instanţei sau parchetului unde se exercită funcţia de conducere şi la procentele de majorare, de la 2% până la 13%.

Din modul de aplicare a Legii 153/2017, prezentat în articolul 38 din lege, se desprinde concluzia că legiuitorul a dorit realizarea unei tranziţii între vechile legi de salarizare şi noua lege, pornind de la salariul acordat în luna decembrie 2017, prin majorarea succesivă atât a salariului de bază, cât şi a sporurilor şi a celorlalte drepturi, pentru o perioadă de 5 ani, preconizând ca până în anul 2022 întregul personal salarizat din fonduri publice să ajungă la nivelul drepturilor stabilite prin anexele I-IX la lege, astfel cum prevede art. 9.

Or, în ceea ce le priveşte pe recurentele-reclamante, comparând indemnizaţiile de încadrare de care beneficiază în prezent, cu indemnizaţiile menţionate în Legea 153/2017, Anexa V, Capitolul I, lit. B), Indemnizaţia de încadrare pentru procurori, se observă că acestea nu ating încă nivelul de salarizare reglementat prin Legea 153/2018, astfel că acestora li se aplică pe deplin dispoziţiile art. 38 alin. (3) şi (4) privind aplicarea etapizată a legii.

Ţinând cont de faptul că aceste creşteri salariale din art. 38 alin. (3) lit. a) şi alin. (4) sunt prevăzute cu scopul aplicării etapizate a legii, recurentele -reclamante vor putea beneficia de sporurile menţionate în art. 10 de abia în momentul în care, prin majorările succesive prevăzute de art. 38 alin. (4), vor ajunge la indemnizaţia stabilită potrivit anexelor la lege, urmând să li se aplice integral dispoziţiile Legii 153/2017, atât sub aspectul stabilirii indemnizaţiei de încadrare, cât şi al sporurilor.

Aşadar, contrar susţinerilor recurentelor-reclamante, acestora nu li se acordă drepturile salariale mai favorabile şi nu li se poate acorda sporul prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII secţiunea I a Legii 153/2017, întrucât, în urma aplicării majorării salariale prevăzute de art. 38 alin. (3) indemnizaţia de încadrare nu este mai mare decât cea stabilită potrivit legii pentru anul 2022, motiv pentru care indemnizaţia acestora se stabileşte potrivit art. 38 alin. (3) lit. a), urmând să beneficieze de majorările anuale succesive, conform art. 38 alin. (4).

Prin urmare, în mod corect a reţinut instanţa de fond că reclamantelor li s-au aplicat prevederile art. 38 alin. (3), urmând să beneficieze de majorările cuvenite conform art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII secţiunea I a Legii 153/2017 începând cu data de 1 ianuarie 2022 întrucât, desi în cuprinsul art. 38 legiuitorul a prevăzut şi excepţiile de la aplicarea etapizată a dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, art. 10 alin. (1) nu se regăşeşte printre acestea.

Astfel, Înalta Curte concluzionează în sensul că actul contestat este legal şi temeinic, emis în aplicarea Legii nr. 153/2017, iar drepturile salariale solicitate de recurentele - reclamante nu pot fi acordate începând cu data de 1 ianuarie 2018, astfel cum au fost solicitate, criticile formulate de acestea fiind, aşadar, nefondate, hotărârea instanţei de fond fiind pronunţată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantele A. şi B., ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legale, a hotărârii instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantele A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1539 din 22 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal-Veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 noiembrie 2021.