Probation officer’s wage inflation and interest claim: appeal dismissed for lack of interest

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

1. Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018 la data de 07.05.2018, reclamanta A., consilier de probaţiune în cadrul Serviciului de Probaţiune Constanţa, a chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune din cadrul Ministerului Justiţiei, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea dispoziţiilor din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 603/C/08.02.2018 în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei, obligarea Ministerului Justiţiei să emită un nou Ordin prin care să fie stabilite drepturile salariale în concordanţă cu dispoziţiile Legii 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv la salariul de bază ce i-a fost stabilit cu începere de la 01.01.2018 să se adauge un cuantum total al sporurilor de 30% din acest salariu de bază; obligarea Ministerului Justiţiei în calitate de ordonator principal de credite să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune a sumele necesare plăţii drepturilor salariale, inclusiv a celor restante, în conformitate cu dispoziţiile noului ordin de salarizare ce va fi emis în temeiul hotărârii care va fi pronunţată în acest dosar, precum şi a dobânzilor legale şi a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflaţiei; obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata drepturilor salariale ale reclamantei în conformitate cu noul ordin ce va ii emis, sume actualizate cu rata inflaţiei; obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la acordarea la sumele cuvenite a dobânzii legale, calculate conform art. 3 alin. (1) şi alin. (2)1 din Ordonanţa Guvernului Nr. 13 din 24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar; obligarea Ministerului Justiţiei şi a Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata cheltuielilor de judecată.

În data de 04.12.2018, reclamanta a transmis prin email o cerere de modificare a acţiunii iniţiale – fila x, arătând că primul şi al doilea petit din cererea introductivă au rămas fără obiect, întrucât pârâtul MJ a emis ordine noi pe parcursul judecăţii şi că înţelege să modifice petitul al treilea, în sensul: "Obligării Ministerului Justiţiei (în calitate de ordonator principal de credite) să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune (în calitate de ordonator secundar de credite) a sumelor necesare plăţii drepturilor salariale restante, în conformitate cu dispoziţiile noului ordin ce a fost emis (prin care i se acordă un cuantum total al sporurilor de 30% începând din ianuarie 2018), precum şi a dobânzilor legale şi a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflaţiei".

Reclamanta modifică şi petitul al patrulea, în sensul de a obliga Direcţiei Naţională de Probaţiune la plata drepturilor salariale restante în conformitate cu noul ordin ce a fost emis (în care a fost prevăzut un cuantum total al sporurilor de 30% începând din ianuarie 2018), sume actualizate cu rata inflaţiei, cu menţinerea petitului al cincilea, acela de "Obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la acordarea, la sumele cuvenite, a dobânzii legale, calculate conform art. 3 alin. (1) şi alin. (2)1 din Ordonanţa Guvernului Nr. 13 din 24 august 2011, privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1121 din 22 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca rămase fără obiect, capetele 1 şi 2 ale cererii introductive de instanţă formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI şi DIRECŢIA NAŢIONALĂ DE PROBAŢIUNE, astfel cum a fost modificată.

Totodată, a respins, ca prematur formulate, pretenţiile aferente capetelor 4 şi 5 ale cererii.

A admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocate de pârâtul Ministerul Justiţiei relativ la capătul 3 de cerere şi a respins această cerere, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Deopotrivă, a respins excepţia lipsei calităţii procesual active invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei relativ la capătul 3 de cerere, ca nefondată, respingând în rest cererea, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1121 din 22 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare acesteia.

În motivare, în esenţă, a arătat că, în luna septembrie 2018 a fost deja efectuată pentru intimata-reclamantă, plata diferenţei dintre drepturile salariale cuvenite potrivit OMJ nr. 3396/C/2018 şi cele încasate (Anexă fluturas de salariu luna august 2018).

Cererea de recurs împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond are în vedere aspectul actualizării cu indicele de inflaţie la data plăţii a sumelor achitate, precum şi în ceea ce priveşte obligarea la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe, avându-se în vedere că prin hotărârea dată, instanţa a încălcat normele de drept material, respectiv dispoziţiile art. 1357 alin. (1) C. civ., care obligă creditorul la repararea prejudiciului doar în situaţia întrunirii condiţiilor răspunderii civile.

A susţinut pârâta că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile şi pe cale de consecinţă nu se justifică actualizarea sumelor acordate prin OMJ nr. 3396/C/2018 cu rata inflaţiei şi nici acordarea dobânzilor legale.

În acest sens, a arătat că, începând cu data de 01.01.2018, data de la care a produs efecte OMJ nr. 3396/C/2018, nu a existat o obligaţie legală a pârâţilor în sensul acordării sporurilor în procent maxim, respectiv în procent total de aproape 30% din salariul de bază {aşa cum s-a dispus prin OMJ nr. 3396/C/2018 de modificare a OMJ nr. 603/C/2018) şi prin urmare lipseşte elementul esenţial al răspunderii civile, respectiv existenta unei fapte ilicite.

Astfel, a susţinut că OMJ nr. 603/C/2018 a fost modificat prin OMJ nr. 3396/C din 30.08.2018, iar suma sporurilor de care beneficiază intimata-reclamantă a fost stabilită în procent total de aproape 30% din salariul de bază, în conformitate cu art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Mai mult, Direcţia Naţională de Probaţiune, în calitate de ordonator terţiar de credite, are obligaţia de a respecta dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea - cadru nr. 153/2017 potrivit cărora "Suma sporurilor (...) acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază (...).

În acest sens, a invocat partea pârâtă practica judiciară a instanţelor în cauze similare şi a precizat că soluţia instanţei privind obligarea DNP la plata dobânzilor legale este criticabilă având în vedere că acestea reprezintă o sancţiune sub forma daunelor moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată. Or, aşa cum am arătat mai sus, dat fiind caracterul de oportunitate al acordării sporurilor în procentul solicitat, în lipsa unei obligaţii legale în acest sens, nu putem vorbi de o neexecutare a acesteia. motiv pentru care vă rugăm să constataţi că nu se justifică nici plata acestora.

A solicitat pârâta admiterea recursului dat fiind că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material privind condiţiile răspunderii civile şi pe cale de consecinţă nu se justifică actualizarea sumelor acordate prin OMJ nr. 3396/C/2018 cu rata inflaţiei şi nici plata dobânzilor legale, fiind incident cazul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Deşi cererea de recurs a fost comunicată atât intimatei – reclamante A., cât şi intimatului – pârât Ministerul Justiţiei, în termenul legal, aceştia nu au formulat apărări în cadrul unor întâmpinări, conform art. 4711 alin. (3) C. proc. civ..incidente şi în cazul recursului, raportat la dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În această etapă procesuală s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 03.06.2019 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 16.11.2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. Înalta Curte a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare, urmând a analiza mai întâi excepţia invocată din oficiu, respectiv excepţia lipsei de interes a recurentei – pârâte în susţinerea recursului, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi în subsidiar, eventual, fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes a recurentei – pârâte Direcţia Naţională de Probaţiune în susţinerea prezentului recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, sens în care urmează a o admite, în considerarea următoarelor argumente:

Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii ci şi pe tot parcursul procesului.

Conform dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., republicat, orice demers judiciar poate fi iniţiat şi susţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel care învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Interesul, ca folos practic imediat pe care partea trebuie să îl demonstreze pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare, trebuie să existe pe tot parcursul procesului.

Prin urmare, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune o reprezintă aceea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Or, analizând actele şi lucrările dosarului, constată Înalta Curte că, raportat la soluţia pronunţată în cadrul hotărârii recurate, recurenta nu justifică un folos practic, legitim şi actual în obţinerea unei soluţii de admitere a recursului.

În condiţiile în care, prin sentinţa recurată, cererea de chemare în judecată a reclamantei, astfel cum a fost modificată, a fost respinsă în integralitatea sa, capetele 1 şi 2 fiind respinse, ca rămase fără obiect, capătul 3, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, capetele 4 şi 5, ca prematur formulate, iar capătul 6, ca neîntemeiat, neexistând nici o dispoziţie în sensul " actualizării cu indicele de inflaţie la data plăţii a sumelor achitate, respectiv obligarea la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe", astfel cum eronat susţine recurenta – pârâtă Direcţia Naţională de Probaţiune, Înalta Curte constată că aceasta nu justifică un interes determinat, legitim, personal, născut şi actual în promovarea prezentului recurs, aceasta nejustificând un folos practic în obţinerea unei soluţii de admitere a recursului.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte constată că prezentul recurs este lipsit de interes, atâta vreme cât Curtea de Apel Bucureşti a respins în integralitate cererea de chemare în judecată a reclamantei, capetele 4 şi 5 din cerere, ce au vizat " aspectul actualizării cu indicele de inflaţie la data plăţii a sumelor achitate, respectiv obligarea la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe", fiind respinse, ca prematur formulate.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Reţinând incidenţa în cauză a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 coroborat cu art. 494 C. proc. civ., conform cărora titularul căii de atac a recursului poate susţine demersul său numai dacă subzistă un interes determinat, legitim, personal, născut şi actual, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat şi art. 14 din Legea nr. 554/2004, va admite excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu şi pe cale de consecinţă, va respinge recursul promovat de pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu.

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune împotriva sentinţei civile nr. 1121 din 22 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 noiembrie 2021.