Liability for inflation and interest on retroactively corrected salary differences in absence of prior unlawful act

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin actiunea inregistrata la data de 02.05.2018pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justitiei şi Directia Nationala de Probatiune:

- Anularea în parte a Ordinului MJ nr. 603/C/08.02.2018 referitor la drepturile salariale ale reclamantei;

- Obligarea paratului Ministerul Justitiei la emiterea unui nou ordin prin care sa stabileasca drepturile salariale cuvenite reclamantei cu incepere din data de 01.01.2018, in baza Legii nr. 153/2017;

- Obligarea paratului Ministerul Justitiei la alocarea fondurilor necesare platii diferentelor salariale;

- Obligarea paratei Directia Nationala de Probatiune la plata către reclamantă a diferentei dintre drepturile salariale cuvenite si cele incasate, pe perioada 01.01.2018-zi, actualizate cu inflatia si cu dobanda legala calculate de la data scadentei fiecarei plati lunare pana la data achitarii efective si integrale a diferentelor.

- Obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.

Prin cererea depusa in data de 18.05.2018, reclamanta si-a completat actiunea, arătând că solicită chemarea in judecata in calitate de parat si a Statului Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, pentru ca acesta sa aloce Ministerului Justitiei fondurile necesare platii diferentelor salariale, a inflatiei si a dobanzii legale.

Prin cererea depusa în data de 16.10.2018, reclamanta si-a modificat actiunea, aratand ca primele doua capete de cerere au ramas fara obiect, deoarece Ministerul Justitiei a emis Ordinul MJ nr. 3396/C/30.08.2018 prin care a modificat Ordinul MJ nr. 603/C/08.02.2018, in sensul ca drepturile salariale ale reclamantaui au fost recalculate, retroactiv, cu incepere din data de 01.01.2018, iar sporurile i-au fost acordate la nivelul maxim de 30% din salariul de baza, insa a precizat ca, desi i s-au achitat restantele aferente lunilor ianurie- iulie 2018 (iar in august s-au achitat drepturile deja marite) nu s-au acordat inflatia si dobanda legala, astfel incat isi mentine aceasta pretentie, inclusiv cea privind cheltuielile de judecata.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4946 pronunţată la 28 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei în privinta capetelor de cerere privind obligarea paratului Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice si a paratului Ministerului Justitiei la alocarea de fonduri, a admis în parte actiunea modificata formulată de reclamanta A., a respins capetele de cerere privind anularea în parte a Ordinului MJ nr. 603/C/08.08.2018 referitor la drepturile salariale ale reclamantei si privind obligarea Ministerului Justitiei la emiterea unui nou ordin, ca ramase fără obiect, a respins capetele de cerere privind obligarea paratului Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice si a paratului Ministerului Justitiei la alocarea de fonduri, ca fiind introdus de o persoana fără calitate procesuala activă, a obligat pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, la plata catre reclamanta a inflatiei si a dobanzii legale, ambele aferente diferentelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit Ordinului Ministerului Justitiei nr. 3396/C/30.08.2018 si cele incasate, pe perioada 01.01.2018-31.07.2018 şi a respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiat.

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 4946 pronunţată la 28 noiembrie 2018 de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond a încălcat normele de drept material prin hotărârea pronunţată, respectiv sub aspectul actualizării cu indicele de inflaţie la data plăţii a sumelor achitate, precum şi în ceea ce priveşte obligarea a plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe, respectiv dispoziţiile art. 1357 alin. (1) C. civ.. , care obligă creditorul la repararea prejudiciului doar în situaţia întrunirii condiţiilor răspunderii civile.

În acest sens, subliniază că, începând cu data de 01.01.2018, data de la care produce efecte OMJ nr. 3396/C/2018, nu a existat o obligaţie legată a pârâţilor în sensul acordării sporurilor în procent maxim, respectiv în procent total de aproape 30% din salariul de bază (aşa cum s-a dispus prin OMJ nr. 3396/C/2018 de modificare a OMJ nr. 603/C12018) şi prin urmare lipseşte elementul esential al răspunderii civile, respectiv existenta unei fapte ilicite.

OMJ nr. 603/C/2018 a fost modificat prin OMJ nr. 3396/C din 30.08.2018, iar suma sporurilor de care beneficiază intimata-reclamantă a fost stabilită în procent total de aproape 30% din salariul de bază, în conformitate cu art. 25 din Legea cadru nr. 153/2017.

Direcţia Naţională de Probaţiune, în calitate de ordonator terţiar de credite, are obligaţia de a respecta dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea cadru nr. 153/2017 potrivit cărora "Suma sporurilor (...) acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază (...).

Mai mult, susţine că soluţia instanţei privind obligarea DNP la plata dobânzilor legale este criticabilă având în vedere că acestea reprezintă o sanctiune sub forma daunelor moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată. Or, dat fiind caracterul de oportunitate al acordării sporurilor în procentul solicitat, în lipsa unei obligaţii legale în acest sens, nu putem vorbi de o neexecutare a acesteia, motiv pentru care solicită a se constata că nu se justifică nici plata acestora.

Solicită să se constate că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material privind condiţiile răspunderii civile şi pe cale de consecinţă nu se justifică actualizarea sumelor acordate prin OMJ nr. 3396/C/2018 cu rata inflaţiei şi nici plata dobânzilor legale, fiind incident cazul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 498 din C. proc. civ., solicită admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 4946/28.11.2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018 şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

Apărările formulate în cauză

Deşi cererea de recurs formulată de pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune a fost comunicată intimaţilor în termenul legal, niciunul dintre aceştia nu a formulat întâmpinare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 4711 alin. (3) incidente şi în cazul recursului conform art. 490 C. proc. civ., doar intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor a depus Note de şedinţă, în cadrul cărora a solicitat să se ia act de nerecurarea sentinţei de fond sub aspectul dezlegării date excepţiei lipsei calităţii procesuale active a intimatei –reclamante pe capătul de cerere formulat în contradictoriu cu această autoritate şi pe cale de consecinţă, să se constate că soluţia astfel pronunţată a intrat în puterea lucrului judecat.

Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 03.09.2019 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 16.11.2021, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, la acest moment procesual instanţa reţinând dosarul spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul prezentei judecăţi.

Aspecte procesuale.

La data de 12 noiembrie 2021, recurenta-pârâtă Direcţia Naţională de Probaţiune a depus la dosar o notă în cadrul căreia a solicitat a se constata rămânerea fără obiect a capătului de cerere privind plata diferenţelor de drepturi în temeiul OMJ nr. 2883/C/2018, respectiv prematuritatea acestuia capăt de cerere prin raportare la termenele de plată scadente la datele de 31.12.2021, 31.12.2022, 31.12.2023, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 3/2019.

Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că prin Ordinul ministrului Justiţiei nr. 603/C/2018, au fost stabilite drepturile sariale cuvenite personalului de probaţiune care îşi desfăşoară activitatea în cadrul serviciilor de probaţiune, în temeiul Legii nr. 153/2017, cu începere de la data intrării în vigoare a acestui act normativ (01.01.2018), anexa nr. 37 la acest ordin stabilind drepturile cuvenite, printre alţii, reclamantei A.. În ceea ce priveşte sporurile, prin aceest act administrativ au fost acordate sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi sporul pentru păstrarea confidenţialităţii, acestea au fost acordate în cuantum de aproximativ 20% din salariul de bază (sporuri în sumă totală de 1071 RON, salariul de bază în cuantum de 5596 RON).

Prin Ordinul ministrului Justiţiei nr. 3396/C/2018 a fost modificat OMJ nr. 603/C/2018, iar prin anexa nr. 540 s-a stabilit, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, un cuantum al sporurilor de 30% din salariul de bază (sporuri în sumă totală de 1682 RON, salariul de bază în cuantum de 5609 RON). Cuantumul acestor sporuri a fost calculat retroactiv, începând cu data de 01.01.2018. Aşadar, emiterea OMJ nr. 3396/C/2018 are drept consecinţă recunoaşterea drepturilor salariale referitoare la sporuri în cuantumul solicitat de către reclamant, ceea ce se reflectă în obligaţia angajatorului de a achita acesteia diferenţele dintre drepturile salariale stabilite prin ordinul iniţial şi cele stabilite prin ordinul ulterior, precum şi de a acoperi orice prejudiciul suferit de reclamant prin acordarea cu întârziere a drepturilor salariale complete.

Prin Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent sa judece recursul în interesul legii, s-a reţinut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflaţie acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naţionale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi si art. 1.535 alin. (1) din C. civ.. În speţă, repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant prin lipsirea acestuia de drepturile salariale cuvenite potrivit legii cuprinde trei componente: plata diferenţelor salariale; plata prejudiciului cauzat de devalorizarea monedei naţionale, echivalent al ratei inflaţiei; plata beneficiului nerealizat, echivalent al dobânzii legale.

Argumentul recurentei-pârâte referitor la inexistenţa faptei ilicite, ca urmare a inexistenţei unei obligaţii legale de acordare a sporurilor în procent maxim de 30% nu poate fi primit, fiind rezultatul unei greşite interpretări şi aplicări a prevederilor art. 25 din Legea nr. 153/2017. Dreptul reclamantei la beneficiul unui cuantum al sporurilor de 30% din salariul de bază a fost recunoscut de către ordonatorul principal de credite - Ministerul Justiţiei, care, în condiţiile art. 4 şi 5 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017, a procedat la emiterea OMJ nr. 3396/C/2018, prin care s-au acordat cele trei sporuri în acest cuantum total, cu începere de la intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 (01.01.2018).

Prin urmare, recunoaşterea dreptului reclamantei la încasarea unor sporuri în cuantumul pretins prin cererea de chemare în judecată, cu începere de la data de 01.01.2018, dă naştere dreptul acestuia de a-i fi reparat integral prejudiciul suferit prin neplata la timp a acestor sporuri, pe perioada scursă între data de 01.01.2018 şi până la data achitării sumelor restante, reprezentat de devalorizarea monedei naţionale, echivalent al ratei inflaţiei şi beneficiul nerealizat, echivalent al dobânzii legale.

Nici argumentul recurentei-pârâte referitor la recunoaşterea dreptului reclamantei anterior primului termen de judecată nu este de natură să schimbe această concluzie, conduita procesuală a părţii având efect doar în plan procedural, conducând la rămânerea fără obiect a unor capete de cerere din acţiune, iar nu la înlăturarea dreptului reclamantei la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin nerecunoaşterea şi neplata la timp a sporurilor salariale.

Se mai impune o ultimă observaţie, referitoare la notele scrise depuse de recurenta-pârâtă pentru termenul de judecată stabilit în faţa instanţei de recurs. Prin aceste note scrise, recurenta-pârâtă a solicitat respingerea, ca rămas fără obiect, a capătului de cerere privind plata diferenţelor salariale acordate în temeiul OMJ nr. 3396/C/2018, respectiv ca rămas fără obiect/prematur a capătului de cerere privind plata diferenţelor salariale acordate în temeiul OMJ nr. 2883/C/2018. Or, Înalta Curte constată că aceste concluzii sunt străine de obiectul prezentului litigiu, capătul de cerere privind plata diferenţelor salariale acordate în temeiul OMJ nr. 3396/C/2018 fiind respins, ca lipsit de obiect, de instanţa de fond şi nefăcând obiectului unui recurs, astfel că nu se decelează interesul solicitării adresate de pârâtă instanţei de control judiciar, iar OMJ nr. 2883/C/2018 nu face obiectul prezentei cauze.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei Direcţia Naţională de Probaţiune sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind incident în cauză.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune împotriva sentinţei civile nr. 4946 din 28 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – Veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 noiembrie 2021.