Suspension of civil proceedings for failure to identify co-defendants and provide procedural copies despite court warnings

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 24.11.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Senatul României, admiterea cererii privind anularea concursului organizat în luna octombrie 2020 de pârâtul Senatul României pentru ocuparea funcţiei publice de parlamentar de conducere, respectiv Director – Direcţia Secretariat General din cadrul Senatului României, anularea tuturor actelor emise în legătură cu acest concurs şi constatarea lor ca nelegale, obligarea pârâtului la reluarea concursului, constatarea îndeplinirii condiţiilor de participare la concurs şi admiterea dosarului de concurs, într-un termen stabilit de instanţă, sub sancţiunea aplicării unei amenzi potrivit legii contenciosului administrativ, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 5 octombrie 2021 a fost suspendată judecata cauzei având ca obiect obligaţie de a face, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Senatul României.

Prin încheierea din 7 iunie 2022 a fost respinsă ca netimbrată şi ca nefondată cererea de repunere pe rol formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Senatul României.

3. Cererea de recurs

Împotriva încheierilor pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 5, 6, 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei în vederea continuării judecării.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că, în motivarea hotărârilor atacate, sunt reţinute de către judecătorul cauzei interpretări eronate în ceea ce priveşte intervenirea suspendării, precum şi menţinerea acesteia.

A menţionat recurentul că, plecând de la obiectul cererii de chemare în judecată şi potrivit argumentării instanţei de judecată ce a stat la baza suspendării, cât şi a respingerii cererii de repunere pe rol, se poate observa faptul că instanţa nu a efectuat un control judecătoresc faţă de ceea ce a solicitat recurentul, ci a încercat să găsească o justificare pentru a dispune o astfel de măsură procesuală.

A susţinut recurentul că instanţa a luat cunoştinţă de solicitările sale de introducere în cauză şi a celorlalţi participanţi, însă i-a cerut din nou să precizeze dacă insistă asupra acestui lucru, precum şi să precizeze numele participanţilor.

În ceea ce priveşte precizarea numelor celorlalţi participanţi în vederea citării lor, a arătat recurentul că nu a putut afla aceste nume, având în vedere că instituţia organizatoare a concursului nu a menţionat aceste date, fiindu-i astfel imposibil să intre în posesia unor date la care nu a avut acces, lucru pe care l-a adus la cunoştinţă instanţei de judecată. Totodată, având în vedere că a solicitat instanţei să efectueze verificări şi să solicite aceste informaţii de la pârâtă, a apreciat recurentul că şi-a îndeplinit toate obligaţiile procesuale impuse de instanţă.

În această situaţie, a menţionat recurentul că apare ca fiind nejustificată solicitarea instanţei de a transmite la dosarul cauzei înscrisuri înainte de a afla identitatea şi celorlalte părţi şi adresa pentru a putea fi citaţi corespunzător, mai ales că acest lucru se putea proroga până la identificarea persoanelor.

Totodată, în opinia sa, instanţa putea apela şi la dispoziţiile art. 149 din C. proc. civ., întrucât în cazul în care cererile au fost transmise electronic se poate suplini obligaţia ce revenea recurentului de grefierul de şedinţă care este ţinut să întocmească din oficiu copii de pe cerere, pe cheltuiala părţii care avea această obligaţie.

Astfel, a susţinut recurentul, motivarea instanţei se referă cu totul şi cu totul la alte motive care sunt contradictorii atât faţă de susţinerile recurentului, cât şi faţă de probele administrate.

A mai arătat recurentul că aspectele învederate contrazic motivarea instanţei în sensul că se poate constata neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina sa. A concluzionat recurentul că dreptul de acces la instanţă trebuie să fie concret şi efectiv.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Senatul României a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierile recurate în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prin încheierea din 5 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost suspendată judecata cauzei, având în vedere că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin încheierea de şedinţă din data de 23.06.2021, nedepunând înscrisurile solicitate de instanţă, obligaţii menţinute prin încheierile de şedinţă din 5.08.2021 şi 21.09.2021. Astfel, s-a reţinut că reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor curţii, respectiv nu şi-a precizat cererea în sensul pretins susţinut de reclamant, cu indicarea în mod complet a datelor persoanelor cu care înţelege să se mai judece, deşi atât prin adresă, cât şi din conţinutul înscrisurilor comunicate la domiciliul reclamantului rezultă faptul că există date referitoare la doi concurenţi, în condiţiile în care reclamantul a obţinut dreptul de acces electronic la dosarul cauzei.

Prin încheierea din 7 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca netimbrată şi ca nefondată cererea de repunere pe rol formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Senatul României.

Recurentul a declarat recurs împotriva încheierilor menţionate anterior, invocând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

Preliminar, Înalta Curte reţine că dispoziţiile legale a căror interpretare şi aplicare în mod greşit se reclamă de către recurent reglementează chestiuni de ordin procedural ce determină temporizarea cursului judecăţii în cauza supusă soluţionării în faţa instanţei de contencios administrativ, astfel că motivul de casare incident este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., referitor la "încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Verificând încheierile atacate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., reţine instanţa de control judiciar că nu a fost încălcată nicio normă de procedură a cărei nerespectare să atragă sancţiunea nulităţii, ţinându-se seama de principiile dreptului la apărare, al disponibilităţii şi contradictorialităţii ce guvernează procedura civilă, criticile recurentului fiind nefondate.

Astfel, acesta nu s-a conformat obligaţiilor stabilite în sarcina sa, neindicând dacă îşi menţine/nu-şi menţine cererea îndreptată împotriva celorlalţi participanţi la concurs (B. şi C.) şi, în ipoteza lărgirii cadrului procesual pasiv, nu a înţeles nici să facă o cerere expresă în acest sens cu indicarea persoanelor cu care mai înţelege să se judece şi nici nu a depus fotocopii după actele procedurale necesar a fi comunicate.

Astfel, Înalta Curte are în vedere faptul că prin încheierea de şedinţă din 23.06.2021, s-a dispus citarea reclamantului A. cu fotocopie după adresa emisă către pârâtul Senatul României, dar şi cu o adresă emisă reclamantului A., prin care i se punea în vedere că, urmare a cererii acestuia de a se judeca şi cu ceilalţi participanţi la concurs şi urmare a datelor ce urmează a fi prezentate în cadrul adresei de răspuns a pârâtului, până la termenul acordat din 5.08.2021, reclamantul să indice:

- dacă îşi menţine cererea îndreptată împotriva celorlalţi participanţi la concurs;

- dacă cere să fie introduşi în calitate de pârâţi în cauză participanţii la concurs;

- în caz afirmativ, să indice numele şi prenumele pârâţilor cu care solicită să se judece şi să

- transmită în fotocopii certificate pentru conformitate, toate actele dosarului (cereri/întâmpinări, note scrise, înscrisuri transmise de către pârât sau de către reclamant), pentru a le fi comunicate, în vederea exercitării de către aceştia a dreptului la apărare, în suficiente exemplare (câte un exemplar pentru fiecare pârât şi unul pentru instanţă),

- sub sancţiunea suspendării cauzei în baza dispoziţiilor art. 242 din C. proc. civ.

La termenul din 5.08.2021, observând neîndeplinirea de către reclamant a obligaţiilor dispuse în sarcina sa, deşi îl citase conform încheierii din 23.06.2021 sub sancţiunea suspendării cauzei, cu menţionarea dispoziţiilor art. 242 din C. proc. civ., instanţa a mai acordat un termen pentru ca reclamantul A. să transmită datele şi înscrisurile solicitate potrivit încheierii din data de 23.06.2021.

La termenul din 21.09.2021, instanţa de fond, observând neîndeplinirea de către reclamant a obligaţiilor dispuse în sarcina sa, raportându-se la adresa Senatului României nr. 102 din data de 14.09.2021, de unde rezultă că ar fi mai participat la concursul pretins a fi fost fraudat alţi doi concurenţi, respectiv B. şi C., şi pentru a da posibilitatea reclamantului să transmită datele şi înscrisurile solicitate potrivit încheierii din data de 23.06.2021, sub sancţiunea suspendării judecării cauzei, a amânat cauza.

Prin cererea de recurs, a invocat recurentul faptul că instanţa de fond a luat cunoştinţă de solicitările sale de introducere în cauză şi a celor participanţi, însă i-a cerut din nou să precizeze dacă insistă asupra acestui lucru, precum şi să precizeze numele participanţilor. Referitor la precizarea numelor celorlalţi participanţi în vederea citării lor, a arătat recurentul că nu a putut afla aceste nume, având în vedere că instituţia organizatoare a concursului nu a menţionat aceste date, fiindu-i astfel imposibil să intre în posesia unor date la care nu a avut acces, lucru pe care l-a adus la cunoştinţă instanţei de judecată. Totodată, având în vedere că a solicitat instanţei să efectueze verificări şi să solicite aceste informaţii de la pârâtă, a apreciat recurentul că şi-a îndeplinit toate obligaţiile procesuale impuse de instanţă.

Înalta Curte reţine că, de la termenul de judecată din 23.06.2021, instanţa de fond a acordat mai multe termene de judecată pentru a da posibilitatea recurentului-reclamant să-şi îndeplinească obligaţiile stabilite în sarcina sa, însă acesta nu s-a conformat.

Totodată, simpla menţiune în cadrul cererii introductive a faptului că se solicită de către reclamant "introducerea în cauză a persoanelor care au participat la concurs, a căror identitate nu o cunosc" nu exclude îndeplinirea, conform art. 241 alin. (4) din C. proc. civ., a obligaţiilor judiciare puse în sarcina acestuia de a-şi preciza cererea din perspectiva cadrului procesual pasiv şi de a asigura multiplicarea actelor procedurale necesare comunicării, atâta timp cât instanţa de fond a făcut toate diligenţele necesare identificării acestor persoane (B. şi C.).

A mai invocat recurentul faptul că instanţa putea apela şi la dispoziţiile art. 149 din C. proc. civ., întrucât în cazul în care cererile au fost transmise electronic se poate suplini obligaţia ce revenea recurentului de către grefierul de şedinţă care este ţinut să întocmească din oficiu copii de pe cerere, pe cheltuiala părţii care avea această obligaţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 149 alin. (1) din C. proc. civ.: "Când cererea urmează a fi comunicată, ea se va face în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare..." iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol "Dacă obligaţia prevăzută la alin. (1) nu este îndeplinită, instanţa va putea îndeplini din oficiu sau va putea pune în sarcina oricăreia dintre părţi îndeplinirea acestei obligaţii, pe cheltuiala părţii care avea această obligaţie."

Este adevărat că instanţa poate îndeplini din oficiu această obligaţie sau va putea pune în sarcina oricăreia dintre părţi îndeplinirea acestei obligaţii, pe cheltuiala părţii care avea această obligaţie. Însă aceasta este o opţiune a instanţei în anumite cazuri excepţionale, iar nu o obligaţie, astfel cum prevede textul de lege mai sus menţionat. Obligaţia principală este a părţii şi odată ce instanţa a pus în vedere acesteia să-şi îndeplinească această obligaţie, sancţiunea neîndeplinirii obligaţiei este luarea măsurii suspendării judecăţii cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., până la îndeplinirea de parte a obligaţiei respective.

Prin urmare, este corectă concluzia instanţei de fond în sensul că sancţiunea suspendării cauzei a fost atrasă de conduita procesuală a reclamantului care a înţeles să nu răspundă solicitărilor instanţei.

Instanţa de fond a avut în mod corect în vedere dispoziţiile art. 9 din C. proc. civ., neputând să se subsumeze drepturilor conferite reclamantului şi să citeze alte persoane în cauză, fără ca acestea să fi fost chemate în judecată în mod expres, în condiţiile în care, prin cerere se solicită "introducerea în cauză a persoanelor care au participat la concurs, a căror identitate nu o cunosc, pentru a le fi opozabilă hotărârea".

Or, atâta timp cât identitatea acestor persoane a fost adusă la cunoştinţa reclamantului, nemaifiind actuală afirmaţia acestuia ("a căror identitate nu o cunosc"), în mod evident recurentul-reclamant avea obligaţia precizării cererii formulate, pasivitatea acestuia conturând o poziţie procesuală lipsită de diligenţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 242 din C. proc. civ., Suspendarea judecăţii cauzei

(1) Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispoziţiile art. 189 sunt aplicabile.

(2) La cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua.

În aceste condiţii, nefiind îndeplinite de către recurentul-reclamant obligaţiile stabilite în sarcina sa, în mod corect s-a reţinut de instanţa de fond că nu subzistă niciun motiv pentru care să se revină asupra măsurii suspendării, astfel că cererea de repunere pe rol este nefondată.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", Înalta Curte apreciază că este nefondat.

Examinând considerentele încheierilor, raportat şi la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va cuprinde "motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor", Înalta Curte constată că încheierile recurate sunt motivate.

Instanţa a reţinut situaţia de fapt şi a expus pe larg argumentele de fapt şi de drept ce au stat la baza soluţiilor adoptate, încheierile nu cuprind motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Prin urmare, criticile recurentului subsumate motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ. sunt nefondate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva încheierilor din 5 octombrie 2021 şi 7 iunie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierilor din 5 octombrie 2021 şi 7 iunie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 16 noiembrie 2022.