Territorial jurisdiction for fiscal damage claims under Law 554/2004: accessory nature to principal administrative act litigation and inapplicability of international civil procedure rules

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 936 din data de 19.05.2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa soluţionării cererii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Administraţa Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Investită prin declinare, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 263 din 6 octombrie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Cluj şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Administraţa Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Cluj, secţia III-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta a formulat o acţiune prin care a solicitat despăgubiri în baza art. 19 din Legea nr. 554/2004 de la organe fiscale cu sediul în Cluj Napoca şi de la Statul Român, cerere pe care a înregistrat-o pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ. Societatea reclamantă are sediul in Elveţia astfel cum reiese din înscrisurile depuse şi a ales drept sediu procesual ales o adresă din Bucureşti.

Conform art. 19 alin. (1), (2) şi 3: (1) "Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. (2) Cererile se adresează instanţelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2). (3) Cererile prevăzute la alin. (2) se supun normelor prezentei legi în ceea ce priveşte procedura de judecată şi taxele de timbru".

Din aceste prevederi reiese că acţiunea în despăgubiri pentru repararea pagubei produse printr-un act administrativ nelegal este subsecventă acţiunii principale şi este o latură intrinsecă litigiului de contencios administrativ, supunându-se regulilor specifice acestuia sub aspect procesual.

Raportat la caracterul subsecvent al acţiunii in răspundere patrimonială faţă de acţiunea în anularea actului nelegal, se observă că şi acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 19 este de competenţa aceleiaşi instanţe care soluţionează sau are competenţa să soluţioneze şi acţiunea principală în contencios administrativ, potrivit principiului accesorium sequitur principale.

În speţă, reclamanta s-a referit în cuprinsul acţiunii la mai multe litigii purtate de S.C. MECDRU S.A. (care avea sediul social în Mun. Cluj-Napoca), printre care se afla şi litigiul ce a făcut obiectul dos nr. 660/33/2013, ce a parcurs mai multe cicluri procesuale şi care s-a finalizat cu pronunţarea, în rejudecare, în primă instanţă a sentinţei nr. 141/06.06.2019 de către Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ, prin care a fost respinsă acţiunea societăţii comerciale, soluţie rămasă definitivă prin decizia ICCJ nr. 5185/15.10.2020.

Astfel, acţiunea în despăgubiri formulată în temeiul dispoz art. 19 de reclamanta ce are sediul în Elveţia atrage competenţa teritorială a instanţei de fond, respectiv a Curţii de Apel Cluj, ce a soluţionat acţiunea principală în anularea actelor administrativ fiscale contestate de S.C. MECDRU S.A., societate în faliment şi în cadrul căreia reclamanta deţine majoritatea acţiunilor, şi nu a Curţii de Apel Bucureşti, în circumscripţia căreia se află sediul procesual ales de reclamantă.

În speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1072 C. proc. civ. (1) Când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale.(2) Dispoziţiile se aplică proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate în măsura în care prin tratatele internaţionale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel), or litigiul din speţă de faţă este unul de contencios administrativ, adică de drept public.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curtea de Apel Cluj, secţia III-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca în favoarea Curtea de Apel Cluj, secţia III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.