Public service salary alignment post-unconstitutionality: mandatory administrative act for central administration maximum pay ceilings

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea iniţial înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 octombrie 2017, sub nr. x/2017 şi, ulterior, declinată în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal (sentinţa nr. 2574 din data de 7.12.2017), reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Mediului şi Garda Naţională de Mediu, solicitând: obligarea pârâtului Ministerul Mediului, de a emite un act administrativ prin care să stabilească, începând cu data de 21.12.2016, nivelul maxim al salariilor de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare categorie profesională şi familie ocupatională (funcţie, grad profesional, gradaţie), aflat în plată din administraţia publică centrală (la nivelul aparatului propriu al ministerului şi al celorlalte instituţii subordonate), conform Deciziei 794/15.12.2016, pronunţată de Curtea Constituţională; obligarea pârâtului Ministerul Mediului, de a transmite pârâtei Garda Naţională de Mediu actul administrativ privind stabilirea, începând cu data de 21.12.2016, a nivelului maxim al salariilor de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare categorie profesională şi familie ocupaţională (funcţie, grad profesional, gradaţie), aflat în plată din administraţia publică centrală (la nivelul aparatului propriu al ministerului şi al celorlalte instituţii subordonate), conform Deciziei 794/15.12.2016, pronunţată de Curtea Constituţională; obligarea pârâtei Garda Naţională de Mediu, prin Comisar General, la emiterea deciziilor privind stabilirea drepturilor salariale pentru fiecare reclamant, începând cu data de 21.12.2016 şi pentru viitor, conform actului administrativ emis de pârâtul Ministrul Mediului, privind stabilirea nivelului maxim al salariilor de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare categorie profesională şi familie ocupaţională (funcţie, grad profesional, gradaţie), aflat în plată din administraţia publică centrală (la nivelul aparatului propriu al ministerului şi al celorlalte instituţii subordonate), conform Deciziei 794/15.12.2016, pronunţată de Curtea Constituţională, şi obligarea pârâtei Garda Naţională de Mediu, prin Comisar General, să calculeze şi să plătească reclamanţilor diferenţele dintre sumele nete rezultate ca urmare a emiterii deciziilor menţionate în petitul nr. 3 şi sumele efectiv încasate de fiecare reclamant, sume la care urmează să se aplice şi dobânda legală, de la data de 21.12.2016 şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr207 din data de 24 noiembrie 2021 Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în al doilea ciclu procesual, a admis, în parte, acţiunea formulată de formulată de reclamanţii A., B. C., D., E., F., G., H., I., J., K., M., L., N., angajaţi - funcţionari publici - ai Gărzii Naţionale de Mediu -Comisariatul General în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Garda Naţională de Mediu cauză venită prin declinare de la Tribunalul Dâmboviţa şi, în consecinţă, a obligat pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor la emiterea unui act administrativ prin care să stabilească, începând cu data de 21.12.2016, nivelul maxim al salariilor de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare categorie profesională şi familie ocupaţională (funcţie, grad profesional, gradaţie), aflat în plată din administraţia publică centrală (la nivelul aparatului propriu al ministerului şi al celorlalte instituţii subordonate), conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 şi să transmită acest act către pârâta Garda Naţională de Mediu, a obligat pârâta Garda Naţională de Mediu să emită decizii privind stabilirea drepturilor salariale pentru fiecare reclamant, începând cu data de 21.12.2016 conform actului administrativ ce se va emite de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, precum şi să calculeze şi să plătească reclamanţilor diferenţele dintre sumele nete ce vor rezulta şi sumele efectiv încasate de fiecare reclamant, cu dobânda legală de la data de 21.12.2016 şi până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile a formulat recurs Garda Naţională de Mediu, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că instanţa de fond nu a respectat dispoziţiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 147/1990 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, şi a admis în mod netemeinic acţiunea reclamanţilor, motivat de faptul că pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor ar fi trebuit să emită la data de 21.12.2016, un act administrativ prin care să stabilească nivelul maxim al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare al reclamanţilor, în acord cu dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 794/2016.

În consecinţă, admiterea acţiunii pornind de la considerentul că nu există un act administrativ emis în temeiul dispoziţiilor Deciziei CCR nr. 794/2016 de către ordonatorul principal de credite, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, este nelegală şi netemeinică, în condiţiile în care la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, prevederile din O.U.G. nr. 57/2015 declarate neconstituţionale erau suspendate de drept, conform efectelor juridice ale art. 31 alin. (3) din Legea nr. 147/1990. Faţă de aceste prevederi legale, nu se poate admite imputa Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor faptul că la data de 21.12.2016, nu a emis un act administrativ prin care să stabilească nivelul maxim al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare al reclamanţilor, cu atât mai mult cu cât, astfel cum am arătat încă de la fondul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 3l alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, reclamanţii erau deja salarizaţi la nivelul maxim aflat în plată din cadrul instituţiei, pentru fiecare funcţie publică deţinută de aceştia, cu respectarea gradului/treptei, gradaţiei şi vechimii în funcţie sau în specialitatea ocupată, la data de 21.12.2016, data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei CCR nr. 794/2016.

Astfel, în mod nelegal instanţa de fond a dispus obligarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor la emiterea unui act administrativ pentru stabilirea nivelului maxim al salariilor din cadrul familiei ocupaţionale, în condiţiile în care potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 147/1990, dispoziţiile actului normativ declarat neconstituţional erau suspendate de drept, până la punerea lor în acord cu dispoziţiile Constituţiei de către Parlament sau Guvern.

Recurenta consideră că instanţa a interpretat greşit normele de drept material ale art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, modificată de O.U.G. nr. 43/2016, raportat la prevederile art. 31 alin. (1), raportat la art. 3l alin. (13) din O.U.G. nr. 57/2015, care dispun faptul că: excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru flecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Intimaţii-reclamanţi au beneficiat de salarizare la nivelul maxim al salariului stabilit în plată la nivelul instituţiei, cu respectarea prevederilor art. 31 alin. (11) din O.U.G. nr. 57/2015, prin care a fost introdusă pentru lămurire sintagma «fiecare funcţie» prevăzută la alin. (1) care "reprezintă funcţiile prevăzute în aceeaşi anexă, capitol, litera, număr şi număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare" şi ale art. 31 alin. (13) din O.U.G. nr. 57/2015, conform cărora: "în aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. în cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate."

În consecinţă, salarizarea reclamanţilor-intimaţi s-a realizat cu respectarea prevederilor legale mai sus menţionate, prin stabilirea drepturilor salariale angajaţilor din cadrul instituţiei, la nivelul maxim al salariului de bază din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, încă de la data de 01.08.2016, pentru toate structurile subordonate instituţiei, cu respectarea distincţiei dintre funcţiile publice încadrate la nivel teritorial şi cele încadrate la nivel de stat, potrivit dispoziţiilor Anexei 1 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi art. 7 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici - republicare (în vigoare la data publicării Deciziei CCR nr. 794/2016).

Astfel, încadrarea şi salarizarea angajaţilor din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu s-a realizat la nivel maxim aflat în plată cu respectarea distincţiei dintre funcţii publice de stat, funcţii publice teritoriala si funcţii publice locale. în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 188/1999privind Statutul funcţionarilor publici - republicare (2) cu modificările şi completările ulterioare (în vigoare la data publicării Deciziei CCR nr. 794/2016), coroborate cu dispoziţiile legale ale art. 8, alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ.

În concluzie, faţă de motivele invocate, solicită admiterea prezentului recurs, casarea în tot a sentinţa recurate şi, rejudecând cauza, respingerea acţiunii formulate de intimaţii-reclamanţi A.. B., C.. E.. F., G.. H.. I., J., K., M.. L., N., ca nefondată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii au depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentinţa atacată şi la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 4 C. proc. civ., recurenta pretinde că instanţa de fond ar fi depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti pentru că nu ar fi ţinut cont de dispoziţiile art. 31 alin. (3) şi ale art. 147 alin. (4) din Legea nr. 147/1990 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, însă este lesne de observat că legea invocată nu există, activitatea Curţii Constituţionale fiind reglementată de Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale - republicată şi care, în plus, are doar 77 de articole, art. 147 fiind inexistent.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a respins în mod just argumentele privind pretinsa suspendare de drept a efectelor actului normativ declarat neconstituţional, motivând pe larg la pagina 8, alin. (5)-(8) din sentinţa atacată, în care se concluzionează că "până la adoptarea soluţiei legislative corespunzătoare, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituţie, din momentul publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, instituţiile şi autorităţile publice urmează să aplice în mod direct prevederile constituţionale (...) în privinţa stabilirii nivelului maxim".

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătoreşti se regăsesc toate susţinerile invocate de partea reclamantă, astfel că sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanţii solicită obligarea pârâtului Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor la emiterea unui act administrativ prin care să stabilească, începând cu data de 21.12.2016, nivelul maxim al salariilor de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare categorie profesională şi familie ocupaţională (funcţie, grad profesional, gradaţie), aflat în plată din administraţia publică centrală (la nivelul aparatului propriu al ministerului şi al celorlalte instituţii subordonate), conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 şi să transmită acest act către pârâta Garda Naţională de Mediu. De asemenea, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei Garda Naţională de Mediu să emită decizii privind stabilirea drepturilor salariale pentru fiecare reclamant, începând cu data de 21.12.2016 conform actului administrativ ce se va emite de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

Se reţine că ceea ce au solicitat recurenţii-reclamanţi, nu este obligarea intimatului-pârât Ministerul Mediului la emiterea şi transmiterea actului privind salarizarea reclamanţilor- recurenţi, ci a unui act administrativ care să stabilească nivelul maxim al salariilor de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare categorie profesională – funcţie, grad, gradaţie, aflat în plată în administraţia publică centrală. Or, aceasta reprezintă o operaţiune prealabilă şi implicită stabilirii nivelului de salarizare la nivelul maxim, în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, deci, este vorba despre o obligaţie personală a acestui pârât chemat în judecată, care are competenţă în sensul solicitat de reclamanţi prin acest capăt de cerere.

Cu privire calitatea procesuală pasivă a Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, Înalta Curte constată că această chestiune a fost dezlegată cu autoritate de lucru judecat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a emite un act administrativ prin care să stabilească, începând cu data de 21.12.2016, nivelul maxim al salariilor de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare categorie profesională şi familie ocupaţională (funcţie, grad profesional, gradaţie), aflat în plată din administraţia publică centrală (la nivelul aparatului propriu al ministerului şi al celorlalte instituţii subordonate), conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016.

Din deciziile privind majorarea salariului de bază şi a sporului cu 10% emise în anul 2015 de comisarul general al Gărzii Naţionale de Mediu, reclamanţii au calitatea de funcţionari publici în cadrul instituţiei pârâte Garda Naţională de Mediu.

Înalta Curte constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu modificările şi completările ulterioare a prevăzut că, "În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare" [art. 1 alin. (1)].

De asemenea, conform art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă menţionată [text introdus prin Legea nr. 71/2015 de aprobare a acestei ordonanţe de urgenţă], "Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.".

În interpretarea acestor prevederi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 23/2016, privind interpretarea art. 1 alin. (1), (2) şi (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, a statuat că "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice.".

Ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016, alin. (1) al articolului 31, din O.U.G. nr. 57/2015, se modifică şi va avea următorul cuprins: "(1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.".

Din interpretarea acestor texte legale, rezultă că personalul care are un salariu mai mic decât nivelul maxim stabilit, respectiv în plată pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, va fi salarizat la nivelul maxim de salarizare.

Sintagma nivelul maxim de salarizare trebuie interpretată în sensul că, prin introducerea expresiei "în plată", s-a avut în vedere de fapt categoria profesională, respectiv familia ocupaţională. De asemenea aceste dispoziţii legale nu condiţionează majorarea salariului la nivelul maxim de încadrare de existenţa unei funcţii similare în instituţia publică.

Un argument în plus în favoarea acestei interpretări sunt şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (11)-(14) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 decembrie 2016, în special considerentele nr. 34, 35 şi 37.

Aplicarea Legii-cadru nr. 153 din 28 iunie 2017 se realizează, începând cu data de 01.07.2017, prin raportare la nivelul maxim al salariilor de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare categorie profesională şi familie ocupaţională (funcţie, grad profesional, gradaţie), aflat în plată din administraţia publică centrală, nivel ce va fi determinat prin raportare la data de 21.12.2016, dată la care a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016.

Potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, în cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale nu poate exista o salarizare diferită, raportată la mai multe valori sectoriale, diferenţele de salarizare rezultând exclusiv din coeficienţii de multiplicare specifici fiecărei funcţii şi grad profesional.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Garda Naţională de Mediu împotriva sentinţei nr. 207 din data de 24 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.