Administrative inspection measures upheld as lawful; appeal dismissed for unfounded challenge to reimbursement, royalty, and contract renewal findings.

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de apel Alba Iulia, la data de 04.08.2021 sub dosar nr. x/2021, reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor, Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea în parte a Deciziei nr. 9/P/23.04.2021 privind soluţionarea plângerii prealabile în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ;

- anularea în parte a actului administrativ - Dispoziţia obligatorie nr. SB20 din data de 25.11.2020, emisă de pârâta M.F - D.G.F.P Braşov în sensul anulării Măsurilor nr. 2, 3, 4, 6 şi 8 dispuse prin Dispoziţia obligatorie SB20/25.11.2020, în baza constatărilor din Raportul de inspecţie economico-financiară SB25/25.11.2020, ce constituie anexă la Dispoziţia Obligatorie;

- constatarea intervenţiei prescripţiei cu privire la dreptul organelor de inspecţie economico-financiare de a stabili obligaţii/aplica măsuri cu privire la exerciţiul financiar 01.01.2012 - 30.09.2017 şi depăşirea duratei efectuării inspecţiei economico-financiare peste termenul de maxim 6 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) Ordonanţa de Urgenţă nr. 94/2011 coroborat cu art. 13 alin. (1) din Hotărârea nr. 101 din 28 februarie 2012.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 218 din data de 15 decembrie 2021 Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale A. S.A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor, Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile a formulat recurs Societatea Naţională de Gaze Naturale, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta invocă în esenţă:

- intervenţia prescripţiei extinctive cu privire la dreptul organelor de inspecţie economico-financiare de a stabili obligaţii financiare cu privire la exerciţiul financiar 01.01.2012 - 30.09.2017", invocând art. 9 din O.U.G. nr. 94/2011 "dreptul se prescrie în termen de 5 ani de la încheierea exerciţiului financiar, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel. (2) Termenul de prescripţie (...) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor exerciţiului financiar încheiat" şi art. 11 din acelaşi act normativ care prevede că "inspecţia economico-financiara se efectuează în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii în sarcina operatorilor economici";

- nelegalitatea măsurilor dispuse ca urmare a depăşirii duratei efectuării inspecţiei economico-financiare cu încălcarea art. 166 alin. (2) din Ordonanţa de Urgenţă nr. x (...) coroborat cu art. . 13 alin. (910) din Hotărârea nr. 101 din 28 februarie 2012 (...) având în vedere că motivele invocate prin referatul privind suspendarea acţiunii nu se află printre condiţiile prevăzute de art. 2 din Ordinul nr. 1.553 din 26 noiembrie 2012 privind condiţiile şi modalităţile de suspendare a acţiunii de inspecţie economico-financiara;

- caracterul neîntemeiat al constatărilor organelor de inspecţie economico-financiare cu privire la Măsurile dispuse prin Dispoziţia obligatorie nr. SB20I25.11.2021.

Recurenta mai invocă art. 20 alin. (2) din H.G. nr. 101/2012, potrivit căruia "(...) pentru deficienţele constatate se consemnează în mod obligatoriu actele normative încălcate, cu stabilirea influenţelor financiare şi bugetare nefavorabile", menţionând că "în urma inspecţiei economico-financiare s-a constatat că S.N.G.N. A. 5. A. a încălcat dispoziţiile prevăzute de (...)", enumerând acte normative precum şi reglementări interne/documente juridice încheiate la nivel de societate (contracte colective de muncă, contract de mandat, contracte de concesiune) invocate în Dispoziţia obligatorie nr. SB20/25.11.2020, ca temei legal al dispunerii măsurilor.

Totodată, se susţine că ar fi fost depăşită durata controlului financiar, iar constatările din Raportul de Inspecţie Economico-Financiară s-ar fi făcut cu încălcarea art. 16 alin. (2) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, aprobată prin Legea nr. 107/2012, cu modificările ulterioare coroborat cu art. 13 alin. (1) din Hotărârea nr. 101 din 28 februarie 2012.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentinţa atacată şi la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în perioada 22.12.2017 - 25.11.2020, Societatea Naţională de Gaze Naturale A. S.A., a făcut obiectul unei inspecţiei economico-financiare.

Urmare a verificărilor efectuate, organul de inspecţie economico-financiară a constatat deficienţe cu privire la aprobarea, fundamentarea şi execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli pentru anii 2013, 2014, 2016 şi 2017, fiind întocmite Raportul de inspecţie economico-financiară nr. SB 25/25.11.2020 şi Dispoziţia obligatorie nr. SB 20/25.11.2020.

Obiectivul inspecţiei economico-financiare a fost: "verificarea: fundamentării şi execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli; respectării disciplinei bugetare, economico-financiare şi contabile; respectării prevederilor legale cu privire la bunurile din domeniul public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale; modului de constituire, declarare şi virare a dividendelor/vărsămintelor;- modului de organizare şi exercitare a formelor obligatorii de control intern/managerial".

Prin Dispoziţia obligatorie nr. SB 20/25.11.2020 s-a dispus în sarcina operatorului economic opt măsuri obligatorii, fiind contestate în prezentul dosar măsurile nr. 2, nr. 3, nr. 4, nr. 6 şi nr. 8.

Prin cererea de recurs formulată, recurenta-reclamantă revine asupra aceloraşi chestiuni litigioase formulate prin acţiunea introductivă de instanţă. Motivele de nelegalitate cu privire la sentinţa atacată, astfel cum au fost prezentate în cuprinsul cererii de recurs sunt vădit nefondate, menţinerea măsurilor în sarcina acesteia fiind pe deplin motivată şi justificată de către prima instanţă.

Motivele de nelegalitate invocate de recurenta reclamantă exclusiv în temeiul art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. sunt vădit nefondate, hotărârea instanţei de fond de respingere a acestor petite din acţiunea introductivă fiind corectă şi legală, raţionamentul logico juridic al motivării hotărârii regăsindu-se în concret în cuprinsul considerentelor sentinţei.

Înalta Curte constată că primă critica adusa de recurentă vizează intervenirea prescripţiei extinctive cu privire la dreptul organelor de inspecţie economico-financiare de a stabili obligaţii raportat la exerciţiul financiar 01.01.2012 - 30.09.2017.

Din conţinutul Raportului de inspecţie economico-financiară nr. SB 25/25.11.2020 şi al înscrisurilor avute în vedere la emiterea acestuia, inspecţia economico-financiară a început în data de 22.12.2017, fiind suspendată în perioadele: 26.04.2018-08.10.2018; 01.11.2018-27.10.2020, "pentru efectuarea unor controale la subunităţile societăţii existente pe raza de competenţă teritorială altor Direcţii Generale Regionale a Finanţelor Publice, respectiv altui judeţ din cadrul D.G.R.F.P. Braşov, având obiectivele înscrise în Avizul de inspecţie economico-financiară nr. 57112.10.2017".

Înalta Curte are în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2011: "Acţiunea de inspecţie economico-financiară poate fi suspendată ori de câte ori sunt motive justificate pentru aceasta. Condiţiile şi modalităţile de suspendare se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor", coroborate cu dispoziţiile art. 2 lit. h) din O.M.F. nr. 1553/2012 privind condiţiile şi modalităţile de suspendare a acţiunii de inspecţie economico-financiară, potrivit cărora: "Acţiunea de inspecţie economico-financiară poate fi suspendată când este îndeplinită una dintre următoarele condiţii şi numai dacă neîndeplinirea acesteia împiedică finalizarea acţiunii de inspecţie economico-financiară: (...) c) pentru efectuarea de expertize sau alte tipuri de controale necesare finalizării acţiunii de inspecţie economico-financiară, solicitate de organele de inspecţie economico-financiară".

Din interpretarea prevederilor legale mai sus prezentate, rezultă că legiuitorul a prevăzut posibilitatea suspendării inspecţiei economico-financiare pentru desfăşurarea unor controale necesare finalizării acţiunii de inspecţie economico-financiară.

Totodată, conform art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2011: "Organele de inspecţie economico-financiară sunt îndreptăţite să constate, în, limitele atribuţiilor şi competenţelor ce le revin, relevanţa stărilor de fapt financiare şi să adopte soluţia admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauza", iar potrivit art. 17 alin. (1) din acelaşi act normativ, "Inspecţia economico-financiară va avea în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt şi raporturile juridice care sunt relevante pentru realizarea obiectivelor inspecţiei economico-financiare".

Potrivit art. 16 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2011, în cazul operatorilor economici care au calitatea de mari contribuabili, conform Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al celor care au sedii secundare, durata inspecţiei economico-financiare nu poate fi mai mare de 6 luni, iar potrivit art. 16 alin. (4) din acelaşi act normativ, la calculul duratei inspecţiei economico-financiare nu sunt incluse perioadele în care acţiunea de inspecţie economico-financiară este suspendată.

De asemenea, se reţin ca fiind incidente prevederile art. 13 alin. (1) din Anexa la H.G. nr. 101/2012 pentru aprobarea normelor metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, potrivit cărora: "în cazul operatorilor economici care au sedii secundare, inspecţia economico-financiară se va exercita, de regulă, concomitent la sediul principal şi la sediile secundare de către organele de inspecţie economico-financiară competente".

Coroborând aceste prevederi legale cu împrejurările de fapt şi de drept rezultă faptul că, durata inspecţiei economico - financiare nu a fost mai mare de 6 luni, întrucât nu au fost incluse la calculul acesteia, perioadele în care acţiunea de inspecţie economico - financiară a fost suspendată, potrivit legii.

Având în vedere că inspecţia economico - financiară s-a desfăşurat în perioadele: 21.12.2017 - 25.04.2018; 08.10.2018 - 30.10.2018 şi 27.10.2020 -24.11.2020, rezultă indubitabil că aceasta s-a efectuat în termenul legal, conform prevederilor art. 16 alin(2) din O.U.G. nr. 94/2011.

În cuprinsul considerentelor sentinţei atacate, faţă de împrejurările de fapt şi de drept reţinute în baza probatoriului administrat în cauză, prima instanţă a reţinut în mod corect şi motivat faptul că nu era prescris dreptul organului de inspecţie economico - financiară de a stabili în sarcina societăţii, obligaţii aferente anului 2012.

A doua critică a recurentei-reclamante vizează depăşirea duratei efectuării inspecţiei economico-financiare.

În acest sens în art. 16 din O.U.G. nr. 94/2011 se prevede: (2) În cazul operatorilor economici care au calitatea de mari contribuabili, conform Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al celor care au sedii secundare, durata inspecţiei economico-financiare nu poate fi mai mare de 6 luni. (3) Acţiunea de inspecţie economico-financiară poate fi suspendată ori de câte ori sunt motive justificate pentru aceasta. Condiţiile şi modalităţile de suspendare se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice. (4) La calculul duratei inspecţiei economico-financiare nu sunt incluse perioadele în care acţiunea de inspecţie economico-financiară este suspendată.

În art. 13 alin. (1) din Anexa Ia H.G. nr. 101/2012 pentru aprobarea normelor metodologice privind înfiinţarea, organizare şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, se arată: "în cazul operatorilor economici care au sedii secundare, inspecţia economico-financiară se va exercita, de regulă, concomitent la sediul principal şi la sediile secundare de către organele de inspecţie economico-financiară competente".

Din moment ce inspecţia economico-financiară s-a desfăşurat în perioadele: 21.12.2017-25.04.2018; 08.10.2018-30.10.2018 şi 27.10.2020-24.11.2020, rezultă că a fost respectat termenul de 6 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) din O.U.G nr. 94/2011.

În ceea ce priveşte temeinicia măsurilor dispuse, Înalta Curte constată că măsurile nr. 2, 3 şi 4 din Dispoziţia obligatorie nr. SB20 din data de 25.11.2020, au fost dispuse motivat de faptul că societatea a decontat fără respectarea prevederilor contractuale bilete de odihnă şi tratament/pachete turistice, fapt ce a condus la majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare la nivelul S.N.G.N. A. S.A, astfel că urmează să fie analizate împreună.

În perioada supusă verificării: 01.01.2012 - 30.09.2017, la nivelul societăţii au fost în vigoare Contractele Colective de Muncă nr. 8.400/28.02.2012, nr. 21650/29.12.2014 şi nr. 22606/28.12.2016.

Potrivit art. 164 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 8.400/28.12.2012 A. va asigura trimiterea în ţară sau străinătate, în staţiuni de odihnă şi tratament a salariaţilor, la cerere, pe baza biletelor procurate, vizate, gestionate, repartizate şi valorificate de către sindicatele semnatare, cu suportarea unei părţi din costul biletului, în condiţiile art. 185 din prezentul contract.

Conform art. 164 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 21650/29.12.2014 "S.N.G.N. A. va asigura decontarea biletelor de odihnă şi tratament, în ţară sau străinătate, în staţiuni de odihnă şi tratament a salariaţilor, la cerere, pe baza biletelor procurate si vizate de către sindicatul semnatar al prezentului contract, cu suportarea unei părţi din costul biletului, în condiţiile art. 185 din prezentul contract".

Potrivit art. 164 alin. (1) din Contractul Colectiv de Muncă nr. 22606/28.12.2016 "(1) S.N.G.N. A. va asigura decontarea pachetelor de servicii turistice, în ţară sau străinătate, în staţiuni de odihnă şi tratament a salariaţilor, la cerere, pe baza pachetelor procurate si vizate de către sindicatul reprezentativ, cu suportarea unei părţi din costul pachetului, în condiţiile art. 185 din prezentul contract'.

Conform art. 185 din Contractele Colective de Muncă nr. 8.400/28.12.2012 şi nr. 21650/29.12.2014: "(1) Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă ale salariaţilor, societatea va constitui fonduri de comun acord cu sindicatele şi va întocmi programe concrete, având ca principale destinaţii: (...) c) suportarea cheltuielilor pentru: 1) reducerea costului biletelor de odihnă si tratament procurate de sindicat pentru salariaţi şi membrii lor de familie se va face astfel: a. pentru salariatul care solicită biletul, reducerea este de 65%; b. pentru membrii de familie - soţ, soţie (indiferent dacă au sau nu calitatea de salariat) şi copii aflaţi în întreţinerea acestora - reducerea este de 50%. 2) (...)(2) Decontarea biletelor de odihnă si tratament procurate în condiţiile art. 185 alin. (1), lit. c) din CCM se efectuează numai pentru salariaţii şi membrii familiilor acestora, cărora li se aplică prezentul CCM: (3)Se interzice decontarea biletelor de odihnă si tratament procurate în alte condiţii decât cele prevăzute în prezentul CCM. precum (...) ".

Prin actul adiţional nr. x la Contractul Colectiv de Muncă nr. 8.400/28.12.2012, înregistrat la ITM sub nr. x/27.12.2012, a fost completat art. 185 alin. (1) lit. c) cu punctul 5), potrivit căruia: "echivalentul costului integral al călătoriei pe calea ferată clasa I-a INTERCITY sau, acolo unde nu este posibil, pentru transportul auto în comun, pentru salariatul beneficiar al biletului de tratament sau odihnă recuperatorie, respectiv 50% din costul transportului pentru membrii familiei. Părţile convin aplicarea acestei prevederi de la data înregistrării actului adiţional la Contractul Colectiv de Muncă".

Conform art. 185 alin. (1) din Contractul Colectiv de Muncă nr. 22606/28.12.2016, cu valabilitate în anul 2017: "(1) Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă ale salariaţilor, societatea va constitui fonduri, în limita bugetului de venituri şi cheltuieli, de comun acord cu sindicatul reprezentativ, şi va întocmi programe concrete, având ca principale destinaţii: (...) c) suportarea cheltuielilor pentru: 1) reducerea costului pachetelor de servicii turistice procurate de sindicat pentru salariaţi şi membrii lor de familie se va face astfel: a.pentru salariaţii societăţii, reducerea este de 65%; b) pentru membrii de familie - soţ, soţie (dacă nu sunt salariaţi ai societăţii) şi copii aflaţi în întreţinerea acestora - reducerea este de 50%. (...) 2) Decontarea pachetelor de servicii turistice procurate în condiţiile art. 185 alin. (1). lit. c) din CCM se efectuează numai pentru salariaţii si membrii familiilor acestora, cărora li se aplică prezentul CCM; (3) Se interzice decontarea pachetelor de servicii turistice procurate în alte condiţii decât cele prevăzute în prezentul CCM. precum şi înstrăinarea acestora de către salariaţii beneficiari (...).

În Anexa nr. 23 la contractele colective de muncă intitulată Metodologie privind procurarea şi decontarea biletelor de odihnă şi tratament, se prevede: "Având în vedere prevederile art. 185 lit. c) din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, procurarea biletelor de odihnă şi tratament se face de către sindicatul semnatar al prezentului contract colectiv de muncă, pe baza ofertelor achiziţionate de acesta şi a cererilor salariaţilor. (...) Decontarea cheltuielilor de transport se face pe bază de cerere, în cazul biletelor de tratament sau odihnă, în staţiuni în afara ţării, decontarea transportului se va face până la aeroport sau până la punctul de ieşire din tară, după caz".

Tot în Anexa nr. 23 se mai arată că procurarea biletelor de odihnă şi tratament (în perioada 2013-2016), respectiv a pachetelor de servicii turistice (în anul 2017) "se face de către sindicatul reprezentativ, pe baza ofertelor achiziţionate de acesta şi a cererilor salariaţilor.

Această metodologie reglementează printre altele obligaţiile salariaţilor şi ale sindicatului, arătând că salariaţii au obligaţia de a depune cererile pentru procurarea biletelor de odihnă şi tratament/pachetele de servicii turistice: "cu 30 de zile calendaristice înainte de plecarea în concediu, la responsabilul desemnat de părţi", iar sindicatul reprezentativ are obligaţia "de procurare a pachetelor solicitate la termenele cerute de salariaţi, precum şi satisfacerea integrală a cererilor acestora".

Pentru a dispune măsura nr. 2 din Dispoziţia obligatorie SB20/25.11.2020, organul fiscal a constat, din analiza situaţilor centralizate pe fiecare sucursală întocmite S.N.G.N. A., că pentru perioada 01.01.2013-31.12.2014, societatea a decontat suma de 1.125.051 RON reprezentând cotă parte (65% pentru angajaţi şi 50% pentru membrii familiei acestora) din cheltuielile de transport efectuat cu avionul, incluse în costul total al pachetului turistic.

În art. 164 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 8.400/28.12.2012 şi în anexa nr. 23 redate mai sus, se prevede lipsit de echivoca că decontarea cheltuielilor de transport, în cazul biletelor de tratament sau odihnă în staţiuni în afara ţării, se va face până la aeroport sau până la punctul de ieşire din tară, după caz.

Din moment ce recurenta a decontat angajaţilor, suma de 1.125.051 RON reprezentând cotă parte din cheltuielile de transport efectuat cu avionul, incluse în costul total al pachetului turistic, Înalta Curte constată că au fost încălcate tocmai prevederile contractului colectiv de muncă.

Aşadar, biletele de avion au fost decontate nejustificat salariaţilor, iar măsura dispusă este legală.

Pentru a dispune măsura nr. 3 din Dispoziţia obligatorie SB20/25.11.2020, organul fiscal, a reţinut că la nivelul Sucursalei Ploieşti a S.N.G.N. A. S.A. au fost acceptate la decontare bilete de odihnă şi tratament/pachete de servicii turistice achiziţionate de către salariaţi direct de la agenţii de turism, altele decât agenţia B. S.R.L..

Este evident că prin decontarea biletelor de odihnă şi tratament/pachetelor de servicii turistice pe baza facturilor emise de către agenţiile de turism, direct pe numele salariaţilor, şi documentele privind achitarea facturilor de către salariaţi au fost încălcate prevederile contractelor colective de muncă. care stabilesc clar că: "Sindicatul reprezentativ are obligaţia de procurare a pachetelor solicitate la termenele cerute de salariaţi, precum si satisfacerea integrală a cererilor acestora".

Drept urmare măsura dispusă respectiv: Iniţierea demersurilor legale pentru recuperarea sumei de 1.235.957 RON reprezentând cotă parte suportată de societate din valoarea biletelor de odihnă şi tratament/pachetelor de servicii turistice procurate în alte condiţii decât cele prevăzute în contractele colective de muncă la nivelul Sucursalei Ploieşti a S.N.G.N. A. S.A., conform situaţiilor ce constituie anexele nr. 9, 10, 11 şi 12 la Raportul intermediar nr. x/19.04.2019, ce constituie parte integrantă la prezentul R.I.E.F., este legală.

Pentru a dispune măsura nr. 4 din Dispoziţia obligatorie SB20/25.11.2020, organul fiscal a reţinut că societatea a decontat angajaţilor, în perioada 01.01.2016 - 30.09.2017, suma de 12.814.379,99 RON (6.185.355,20 RON în anul 2016 şi 6.629.024,79 RON în perioada 01.01 - 30.09 2017) reprezentând cotă parte (65% pentru angajaţi şi 50% pentru membrii familiei acestora) din costul biletelor de odihnă/pachetelor de servicii turistice, achiziţionate fără a exista niciun document din care să reiasă că aceste bilete, respectiv pachete au fost achiziţionate de către sindicat.

În urma analizei prin sondaj a cererilor de decontare/eliberare au fost identificate situaţii în care, fie data întocmirii documentului Cerere, împuternicire de procurare a pachetului de servicii turistice este ulterioară datei înscrisă pe factura de achiziţionare a biletului (anexată documentului Cerere decontare/eliberare sumă), fie cererea de procurare lipseşte complet sau este nedatată.

S.N.G.N. A. S.A. a întocmit situaţii referitoare la biletele de odihnă şi tratament/pachetele turistice decontate în perioada 01.01.2016-30.09.2017, iar din analiza acestora rezultă că "valoarea decontată de angajator pentru facturi anterioare cererii/lipsă cerere" este de 12.814,379,99 RON.

La nivelul societăţii aşa cum rezultă din Raportul de inspecţie economico-financiară nr. SB 25/25.11.2020 pentru detalierea modalităţii de procurare a biletelor de odihnă şi tratament/pachetelor turistice, la nivelul societăţii nu este elaborată altă procedură în afara celei prevăzută în Anexa nr. 23 la CCM.

Din moment ce în cauză o parte din biletele de odihnă şi tratament/pachetele turistice, decontate în perioada 01.01.2016-30.09.2017 au fost achiziţionate de salariaţi, nu de către responsabilul desemnat de sindicatul semnatar al CCM, înainte de întocmirea Cererii/împuternicire de procurare a pachetului de servicii turistice, au fost încălcate prevederile art. 164 potrivit cărora biletele se procură de sindicat şi art. 185 alin. (3) din contractele colective de muncă, aplicabile perioada verificată, conform cărora: "Se interzice decontarea biletelor de odihnă şi tratament/pachetelor turistice procurate în alte condiţii decât cele prevăzute în CCM.

Corect a avut în vedere organul fiscal şi Reglementările contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară aprobate OMFP nr. 1286/2012, Anexa nr. 1, pct. 108 alin. (1) şi OMFP nr. 2844/2016, Anexa nr. 1, pct. 108 alin. (1) potrivit cărora "în baza contabilităţii de angajamente, entităţile trebuie să evidenţieze în contabilitate toate veniturile şi cheltuielile, respectiv creanţele şi datoriile rezultate ca urmare ca urmare a unor prevederi legale sau contractuale".

Aşa fiind măsura dispusă, respectiv: identificarea sumei reprezentând cota parte suportată de societate din valoarea biletelor de odihnă şi tratament/pachetelor turistice în alte condiţii decât cele prevăzute în contractele colective de muncă la nivelul S.N.G.N. A. S.A, decontate în perioada 01.01.2013-31.12.2014, şi recuperarea sumelor decontate nejustificat salariaţilor în perioadele 01.01.2013-31.12.2014 şi 01.01.2016-30.09.2017 în vederea reîntregirii rezultatului financiar al societăţii este legală.

Contrar susţinerilor recurentei, au fost încălcate în cauză prevederile Contractelor Colective de Muncă nr. 8.400/28.02.2012, nr. 21650/29.12.2014 şi nr. 22606/28.12.2016, iar S.N.G.N. A. S.A. nu a respectat principiile: economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice, astfel că nu a realizat o bună gestiune financiară aşa cum impune art. 5 din O.G. nr. 119/1999, în baza căruia au fost dispuse aceste măsuri.

În ceea ce priveşte legalitatea măsurii nr. 6 din Dispoziţia obligatorie SB20/25.11.2020, organul fiscal a reţinut că Sucursala Ploieşti a S.N.G.N. A. S.A. nu a urmărit respectarea clauzelor contractului de concesiune nr: x/28.05.2003 acceptând la plată redevenţă pentru perioada 2013-2017.

Potrivit contractului preţul concesiunii se recuperează în termen de 5 ani, termen ce s-a împlinit în luna mai 2008, cu consecinţa economico-financiară de majorare nejustificată a cheltuielilor de exploatare cu suma de 93.719,20 RON (...), diminuarea resurselor financiare ale perioadei cu suma totală de 93.719,20 RON prin plata redevenţei nedatorată şi raportarea de informaţii financiare eronate către S.N.G.N. A. S.A.

În ceea ce priveşte redevenţa achitată conform Contractului de Concesiune nr. x/28.05.2003, modificat şi completat prin actul adiţional nr. x/2007, prin Decizia nr. 9/P/2021 1, Ministerul Finanţelor prin Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile, a decis la art. 2 admiterea în parte a plângerii prealabile nr. 1405/14.01.2021 şi revocarea parţială a măsurii nr. 6 din Dispoziţia obligatorie nr. SB 20/25.11.2020, în ceea ce priveşte suma de 93.719,20 RON, reprezentând redevenţă achitată în baza Contractului de concesiune nr. x/28.05.2003, reţinând că voinţa părţilor a fost aceea de a plăti redevenţa anuală pe toată durata contractuală, respectiv 49 ani, fapt ce rezultă şi din comportamentul lor ulterior încheierii contractului, prin achitarea redevenţei anuale şi după recuperarea valorii terenului concesionat.

În opinia inspectorilor fiscali entitatea a înregistrat şi efectuat plata redevenţei fără a urmări respectarea clauzei contractuale referitoare la indexarea anuală a redevenţei cu indicele de inflaţie comunicat de Institutul National de Statistică pentru perioada respectivă, situaţie ce a avut drept efect plata unor redevenţe mai mici pentru anul 2013 şi mai mari pentru exerciţiile financiare 2014, 2015, 2016 şi 2017.

Problema supusa analizei este generată de faptul ca recurenta-reclamantă a calculat redevenţele anuale datorate concedentului aplicând indicele de inflaţie an N/N-1 la valoarea plătită în anul N (ex. redevenţa de plată în anul 2017- valoare redevenţă plătită în anul 2016 * indice de inflaţie 2016/2015), in timp ce în Raportul de control a stabilit că indicii anuali trebuiesc aplicaţi la valoarea de bază a redevenţei stabilită în contractele de concesiune.

Formulele de calcul pentru actualizarea unor valori folosind rata inflaţiei trebuie să se raporteze ca baza la suma iniţială, respectiv cea prevăzută în contractul încheiat, iar nu suma achitată în anul anterior de către concesionar, care la rândul ei a fost actualizată cu indicele de inflaţie sau influenţată de fluctuaţia valutară.

Aşadar rezultă că S.N.G.N. A. S.A. a înregistrat în contabilitatea societăţii cheltuieli de exploatare mai mari decât cele prevăzute prin contractele de concesiune încheiate cu Primăria Pieleşti, cu consecinţa denaturării situaţiilor financiare aferente exerciţiilor financiare verificate.

În ceea ce priveşte legalitatea măsurii nr. 8 din Dispoziţia obligatorie SB20/25.11.2020, organul fiscal a reţinut că la nivelul S.N.G.N. A. S.A. nu au fost respectate în totalitate prevederile legale cu privire la organizarea şi exercitarea activităţii de control financiar preventiv propriu, prin decizii ale directorului general fiind alocate atribuţii în desfăşurarea activităţii de control financiar preventiv unor persoane ce deţin funcţia de şef de serviciu financiar/contabilitate, care iniţiază sau certifică operaţiuni economice care trebuie supuse controlului financiar preventiv în cadrul departamentului, generându-se astfel o stare de incompatibilitate între această atribuţie şi celelalte responsabilităţi prevăzute în fişele de post ale acestora.

Se reţine că între S.N.G.N. "A." S.A. Mediaş, în calitate de mandant, şi directorul general, în calitate de mandatar a fost încheiat Contractul de mandat nr. x/2013.

Durata contractului a fost potrivit art. 6 punctul V de 4 ani începând cu data de 12 iunie 2013, până la data de 13 iunie 2017, putând fi reînnoit, prin act adiţional, în baza unei hotărâri a Consiliului de Administraţie.

Potrivit hotărârii nr. 14 din data 7 iunie 2017, a Consiliului de Administraţie al Societăţii Naţionale de Gaze Naturale "A."-S.A. Mediaş "(1) Consiliul de Administraţie aprobă propunerea Comitetului de Nominalizare şi Remunerare de reînnoire a Contractului de mandat al Directorului General, pe o perioadă de patru ani (...). (3) Consiliul de Administraţie împuterniceşte pe Preşedintele Consiliului de Administraţie să semneze actul adiţional de reînnoire a contractului de mandat, pe o perioadă de patru ani, cu Directorul General".

În speţă la data de 15.06.2017 s-a încheiat Actul adiţional nr. x la Contractul de mandat nr. x/2013, prin care a fost modificat art. 6 de la punctul V astfel: "Prezentul Contract de Mandat se încheie pe o perioadă de 4 ani, începând cu data de 17 iunie 2017, până la data de 16 iunie 2021, şi poate fi reînnoit, prin act adiţional, prin hotărâre a Consiliului de Administraţie în condiţiile îndeplinirii corespunzătoare a atribuţiilor/obligaţiilor asumate prin prezentul Contract de Mandat".

Or, Actul adiţional nr. x/15.06.2017 înregistrat la recurentă cu nr. x/15.06.2017 a fost încheiat în data de 15.06.2017, după expirarea termenului de valabilitate a Contractului de mandat nr. x/2013, respectiv data de 13.06.2017.

Recurenta-reclamantă susţine că există în cauză o eroare în ceea ce priveşte data de început şi de sfârşit a mandatului trecută în contractul de mandat, corecte fiind data de început de mandat stabilită în mod explicit de Consiliul de Administraţie.

Contrar celor susţinute de recurente Înalta Curte apreciază Hotărârea Consiliul de Administraţie prin care s-a luat decizia de numire în funcţia de director general a domnului C. a fost adoptată în 12 iunie 2013 şi din acest moment a început să fie exercitat cu mandatul de director general, iar nu 17 iunie 2013, când a fost eliberat din funcţie fostul director general.

Că este aşa rezultă şi din art. 6 punctul V al Contractului de mandat nr. x/2013, în care se prevede că prezentul Contract de Mandat se încheie pe o perioadă de 4 ani, începând cu data de 12 iunie 2013, fiind irelevant sub acest aspect data când noul director a început să îşi exercite efectiv atribuţiile.

Drept urmare şi măsura constând în reîntregirea rezultatului financiar al societăţii cu suma de 381.645 RON reprezentând cheltuieli nejustificate cu venitul brut realizat şi contribuţii suportate de angajator, în perioada 14.06.2017 - 30.09.2017, aferente reînnoirii în mod nelegal a contractului de mandat al domnului (...) pentru funcţia de director general şi iniţierea demersurilor legale pentru recuperarea sumei de la persoanele vinovate, este legală.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Naţională de Gaze Naturale împotriva sentinţei nr. 218 din data de 15 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.